Când eram mică, obișnuiam să merg cu niște fete în curtea unui liceu și să ne jucăm acolo. Într-o zi, am văzut în spatele unei cantine ce a fost abandonată un vișin. Jumătate din el era într-o curte, iar cealaltă jumătate era în curtea liceului. Și noi ne-am gândit să mergem și să mâncăm din el, iar în curtea aceea era un câine de talie mică (nu mai știu sigur dacă era pechinez, dar parcă nu), și câinele acesta ne-a auzit acolo, așa că a început să latre încontinuu la noi. Nouă nu ne-a fost frică de el, deoarece nu avea cum să ne muște prin gardul acela, care era mai mult un zid decât gârd. Totuși, nu ne-am gândit că sunt oamenii acasă și că pot să vadă că le mâncăm vișinul, noi fiind mici. Iar dintr-odată ne-am trezit că ne plesnește cineva prin gardul acela cu o nuia.
Câteva fete erau cățărate pe gard, iar eu și cu o fată eram jos și trăgeam de crengile vișinului. Prietenele mele au ignorat joarda aceea, iar persoana care lovea prin găurile gardului dispăruse de acolo, așa că au continuat să mănânce. Apoi, colac peste pupuză, ne-am trezit că o bătrână destul de zveltă a apărut în spatele nostru. Era chiar persoana care ne lovea cu joarda prin gard. Eu și fata care era lângă vișin am apucat să o luăm la sănătoasa, dar fetele care erau cocoțate pe gard au mâncat bătaie.
Ne-am dus, după ce am fugit, pe scările liceului și le-am așteptat pe celelalte fete care primiseră bătaie. Plângeau toate de mama focului și ne-au povestit pe unde au fost lovite. După asta ne-am certat puțin pentru că am fugit și le-am lăsat să mănânce bătaie, apoi am început să râdem de pățania noastră. =)))))