Era o zi de primavara. Natura incepea sa isi revina la viata, zapada disparuse, iarba rasarise, ghioceii inflorisera. Eu ma plimbam prin oras cu aripile pliate sub forma de fusta. Eram in aprpierea unei statii de metrou, pe un bulevard aglomerat. Vazand un copil sarac care cersa la metrou, scot din poseta un teanc mic de bancnote, cam 100 bancnote de cate 1000 yeni fiecare pe care ii dau baietelului, pentru ca familia lui sa mai iasa un pic din saracie cel putin cateva luni.
Nu observ ca cineva, imi remarcase gestul foarte generos si ca venea inspre mine. Cand vad ca cineva se indrepta spre mine.