Restul sederii mele inainte de plecarea spre lumea demonilor mi-am petrecut-o singur umbland dupa cadouri. Nu am mai avut pofta de nici o femeie si nici de vreun barbat. Nu stiu de ce dar in mintea mea umbla doar chipul lui Carlos, ba chiar am ajuns sa ma intreb cum ar arata dezbracat. Ceva e clar ineregula cu mintea mea.
Abia asteptam sa ajung acasa asa ca tot drumul de la aeroport, de cand am aterizat, pana acasa am stat ca pe ghimbi mai ca vrand sa ma dau jos din taxiu si sa o iau la fuga pe jos parandu-mi-se ca se misca precum un melc.
De indata ce am ajuns acasa am deschis larg usa fiind imediat intampinat de ingerasul meu ce sari sa ma imbratiseze eu ridicandu-l in brate si pupacindu-l.
- Daaaaaa! Am veniiiiitttttt! Si de data asta tati isi ia concediu si poate mergem intr-o vacanta. Ce zici?
- Poate sa vina si Calos cu noi?
Cum sa il refuz? Nici nu ma gandesc sa ii spun nu puiutului meu. Si in plus si eu ma gandeam sa-l luam cu noi mai ales ca, din cate stiu eu, urmeaza sa aiba si el vacanta.
- Sigur ca da. Daca e si el de acord.