Jocuri/Distractii
Viktor Nikiforov
![[RPG+Elyy][YAOI][Karasu x Viktor]On frozen wings - Pagina 2 2ps3c43](https://2img.net/h/oi66.tinypic.com/2ps3c43.jpg)
Realizând probabil în ce situație se aflau, părinții mei au rămas pe loc încercând să pună în balanță tot ceea ce aflaseră în ultimele zece minute și să decidă dacă vor pleca sau nu. Mi-aș fi dorit mult să mă înțeleagă și să rămână alături de mine. Până la urmă Karasu mă iubea și se putea vedea asta după privirea lui atât de îndurerată în momentul în care începeam să îmi mișc trupul slăbit privindu-l cu tristețe. Oricât de dur ar încerca să fie, când venea vorba de mine, privirea i se schimba instant, arătând o latură ce nu mulți au avut ocazia să o vadă din partea lui.
Ca să se facă înțeles, brunetul făcuse scrum un scaun de lângă noi chiar în fața ochilor acestora. Era greu să nu rămâi paralizat când vedeai ceva arzând în mai puțin de trei secunde doar cu o singură atingere. Chiar și așa, niciodată nu mi-ar fi fost frică că iubitul meu ar putea să mă rănească.
Karasu a început să le dea celor doi mai multe detalii despre specia lui și mai ales despre cum am fost capabili să-l avem pe acest pui de corb. În timpul discuției mama a fost ușor piedută fiind parcă cu gândul în alte părți ceea ce m-a făcut să mă îngrijorez.
I-am sărutat creștetul lui bebe apoi l-am lăsat să zboare prin cameră, acesta alegând să se așeze pe umărul mamei ce tresări dar apoi zâmbi, mângâindu-i părul negru ca abanosul. Era blândă iar spiritul matern o determina să nu-l urască pe bietul copil ce nu avea nicio vină în toată povestea asta, pe deasupra, era și foarte greu să nu-l iubești la cât de adorabil era.
-Povestea asta îmi aduce aminte de o alta din trecut, spuse mama zâmbind drăgăstos.
-Iar începe să vorbească despre foștii iubiți! spuse tata dându-și ochii peste cap.
-Vladimir, te rog! Viktor nu știe povestea asta!
-Și așa ar fi rămas dacă nu apărea tipul ăsta, spuse tata, uitându-se urât spre Karasu.
Nu înțelegeam ce era cu acele reacții dar speram să nu înceapă să se ia la bătaie.
M-am așezat înapoi pe fotoliu și m-am făcut comod, luând o gură din cana de ceai de pe masă.
-Ce fel de poveste? Ce cele pe care mi le spunea bunicul? întreb curios aducându-mi aminte de bunicul din partea mamei ce murise chiar în anul în care părinții mei divorțaseră. Dacă stau să mă gândesc, el mereu a menținut pacea și armonia între ei și de câte ori erau supărați unul pe altul, acesta îi împăca imediat. Îmi era dor să-mi văd părinții îmbrățișându-se cu dragoste, spunându-și unul altuia cât de mult se iubesc. Tata jucându-se în părul lung al mamei, în timp ce ea îl ajuta să-și dea jos paltonul după o zi obositoare la muncă.
-Un fel, spuse mama surâzând ușor.
-Mama ta a spus că este periculos și de aceea atât de îngrijorată. De altfel nici eu nu aș fi avut nimic împotrivă dacă ar fi fost vorba de un demon dacă nu ar fi existat atât de multe pericole, Viktor. Noi îți vrem binele, te rog să nu ne urăști pentru asta, spuse tata pe un ton dur dar blând.
I-am zâmbit cald așteptând ca mama să-și înceapă povestea de care devenisem dintr-o dată atât de curios.
-Cu mulți ani în urmă, când doar ce terminasem primul an de facultate, am cunoscut un demon. Numele său era Kuronue și era soldat în armata lui Yomi. Ne-am iubit multă vreme, totul era minunat între noi. Trăiam un basm cum nu credeam că aveam să mai trăiesc vreodată până l-am cunoscut pe tatăl tău...
Mama se oprise vrând să vadă privirea tatei ce era îndreptată spre ea, atent la poveste. Îi era greu să o audă vorbind atât de frumos despre cineva dar, fața i se lumină când auzise ultima parte.
Cu toții eram absorbiți, atât eu cât și Karasu ce rămăsese mut. Cine ar fi crezut că mama mea ar fi avut vreodată de-a face cu un demon?
-Cum spuneam, totul era frumos între noi și am crezut că basmul avea să dureze o veșnicie...dar nu a durat. A murit ucis cu țepușe de soldați inamici în timpul războiului ce se declanșase în acea perioadă.
Câteva lacrimi începuseră să curgă pe obrajii albi ai mamei mele, determinându-mă imediat să mă ridic și să o îmbrățișez.
-Mamă...de ce nu mi-ai spus până acum despre asta?
-Dacă ți-aș fi spus, ai fi încercat să afli și mai mult despre ei, să cauți și poate chiar să găsești pe cineva de care să te îndrăgostești. Demonii pot face oamenii să se îndrăgostească imediat de ei, chiar și în așa hal încât să-și dea și viața, dar un om să facă un demon să-l iubească este cel mai greu căci ei pot simți dacă dragostea acestuia este pură sau nu. Nu am vrut să suferi dragul meu și nici acum nu vreau. Kuronue a murit pentru că nu am reușit să-i frâng dorința de a fura, era un bandit la urma, urmei. Unul în care Yomi avea încredere și care a murit încercând să fure informații prețiase de la adversari pe cont propriu. Informațiile au ajuns în regat, dar el nu...
Realizând probabil în ce situație se aflau, părinții mei au rămas pe loc încercând să pună în balanță tot ceea ce aflaseră în ultimele zece minute și să decidă dacă vor pleca sau nu. Mi-aș fi dorit mult să mă înțeleagă și să rămână alături de mine. Până la urmă Karasu mă iubea și se putea vedea asta după privirea lui atât de îndurerată în momentul în care începeam să îmi mișc trupul slăbit privindu-l cu tristețe. Oricât de dur ar încerca să fie, când venea vorba de mine, privirea i se schimba instant, arătând o latură ce nu mulți au avut ocazia să o vadă din partea lui.
Ca să se facă înțeles, brunetul făcuse scrum un scaun de lângă noi chiar în fața ochilor acestora. Era greu să nu rămâi paralizat când vedeai ceva arzând în mai puțin de trei secunde doar cu o singură atingere. Chiar și așa, niciodată nu mi-ar fi fost frică că iubitul meu ar putea să mă rănească.
Karasu a început să le dea celor doi mai multe detalii despre specia lui și mai ales despre cum am fost capabili să-l avem pe acest pui de corb. În timpul discuției mama a fost ușor piedută fiind parcă cu gândul în alte părți ceea ce m-a făcut să mă îngrijorez.
I-am sărutat creștetul lui bebe apoi l-am lăsat să zboare prin cameră, acesta alegând să se așeze pe umărul mamei ce tresări dar apoi zâmbi, mângâindu-i părul negru ca abanosul. Era blândă iar spiritul matern o determina să nu-l urască pe bietul copil ce nu avea nicio vină în toată povestea asta, pe deasupra, era și foarte greu să nu-l iubești la cât de adorabil era.
-Povestea asta îmi aduce aminte de o alta din trecut, spuse mama zâmbind drăgăstos.
-Iar începe să vorbească despre foștii iubiți! spuse tata dându-și ochii peste cap.
-Vladimir, te rog! Viktor nu știe povestea asta!
-Și așa ar fi rămas dacă nu apărea tipul ăsta, spuse tata, uitându-se urât spre Karasu.
Nu înțelegeam ce era cu acele reacții dar speram să nu înceapă să se ia la bătaie.
M-am așezat înapoi pe fotoliu și m-am făcut comod, luând o gură din cana de ceai de pe masă.
-Ce fel de poveste? Ce cele pe care mi le spunea bunicul? întreb curios aducându-mi aminte de bunicul din partea mamei ce murise chiar în anul în care părinții mei divorțaseră. Dacă stau să mă gândesc, el mereu a menținut pacea și armonia între ei și de câte ori erau supărați unul pe altul, acesta îi împăca imediat. Îmi era dor să-mi văd părinții îmbrățișându-se cu dragoste, spunându-și unul altuia cât de mult se iubesc. Tata jucându-se în părul lung al mamei, în timp ce ea îl ajuta să-și dea jos paltonul după o zi obositoare la muncă.
-Un fel, spuse mama surâzând ușor.
-Mama ta a spus că este periculos și de aceea atât de îngrijorată. De altfel nici eu nu aș fi avut nimic împotrivă dacă ar fi fost vorba de un demon dacă nu ar fi existat atât de multe pericole, Viktor. Noi îți vrem binele, te rog să nu ne urăști pentru asta, spuse tata pe un ton dur dar blând.
I-am zâmbit cald așteptând ca mama să-și înceapă povestea de care devenisem dintr-o dată atât de curios.
-Cu mulți ani în urmă, când doar ce terminasem primul an de facultate, am cunoscut un demon. Numele său era Kuronue și era soldat în armata lui Yomi. Ne-am iubit multă vreme, totul era minunat între noi. Trăiam un basm cum nu credeam că aveam să mai trăiesc vreodată până l-am cunoscut pe tatăl tău...
Mama se oprise vrând să vadă privirea tatei ce era îndreptată spre ea, atent la poveste. Îi era greu să o audă vorbind atât de frumos despre cineva dar, fața i se lumină când auzise ultima parte.
Cu toții eram absorbiți, atât eu cât și Karasu ce rămăsese mut. Cine ar fi crezut că mama mea ar fi avut vreodată de-a face cu un demon?
-Cum spuneam, totul era frumos între noi și am crezut că basmul avea să dureze o veșnicie...dar nu a durat. A murit ucis cu țepușe de soldați inamici în timpul războiului ce se declanșase în acea perioadă.
Câteva lacrimi începuseră să curgă pe obrajii albi ai mamei mele, determinându-mă imediat să mă ridic și să o îmbrățișez.
-Mamă...de ce nu mi-ai spus până acum despre asta?
-Dacă ți-aș fi spus, ai fi încercat să afli și mai mult despre ei, să cauți și poate chiar să găsești pe cineva de care să te îndrăgostești. Demonii pot face oamenii să se îndrăgostească imediat de ei, chiar și în așa hal încât să-și dea și viața, dar un om să facă un demon să-l iubească este cel mai greu căci ei pot simți dacă dragostea acestuia este pură sau nu. Nu am vrut să suferi dragul meu și nici acum nu vreau. Kuronue a murit pentru că nu am reușit să-i frâng dorința de a fura, era un bandit la urma, urmei. Unul în care Yomi avea încredere și care a murit încercând să fure informații prețiase de la adversari pe cont propriu. Informațiile au ajuns în regat, dar el nu...
![[RPG+Elyy][YAOI][Karasu x Viktor]On frozen wings - Pagina 2 C5bb43f9a47b67d24414be8bf4334e31](https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/c5/bb/43/c5bb43f9a47b67d24414be8bf4334e31.jpg)
» Back from the death
» Dream Land
» [HP] Checkered
» [HP] Crimson Red
» [HP] Marigold
» Work in Progress
» Ce melodie ascult
» [FC] Anime și manga