Din nou și din nou, aud foșnetul ierbii pure, sub piciorul tău!
La fiecare pas ce-l faci, eu, tresar.
Întâi zgomotul ierbii sub pași de cristal...
Apoi o siluietă-n umbră prinde contur, văzând-o să respir mi-e tot mai greu!

Cu ochii de cihlimbar acum deschiși, mă mistuie ca prin vis!
Eu stau acolo, fără pic de ajutor, așteptând ca umbra feminină să mă sărute încetișor!
De atîtea ori am scăpat de sărutarea ce-mi aduce atâta dor,
Dar acum, văzandu-i blândețea și focul din privire, înțeleg că soarta mi s-a decis.

Se apropie ca o fantasmă diafană, cu mâinile ca de cristal cuprinzându-mi obrajii
Mă privește-n ochi și-mi șoptește:
" Eu voi fii a ta, iar tu al meu, și nimeni n-o să ne despartă, dragul meu!"
Vorbele ei îmi răsună-n minte, în timp ce ea pe obraz mă mângâie, stau cuminte și aștept...
Aștept sărutarea ei, ce moartea-mi prevestește!
Buzele-i roșii pe pielea nocturnă, îi dezvelește senzualitatea mută.
Se apropie de mine, cu buzele-i sângerii, nici bine nu mi le atinge, căci sufletul meu, e acum al ei șă știți!