Am inghitit in sec si am aprobat din cap. Nu prea stiam eu asa bine unde anume era castelul matusii mele caci fusesem doar de cateva ori in vizita si de fiecare data fusesem cu caleasca asa ca nu stiam prin ce zone trecusem.
- E groaznic! Am spus incet, ca pentru mine, vazand ceea ce se intamplase deja in micul orasel din jurul castelului. Auzisem si ca vinovat fusese un boier care isi dorise puterea si le promisese celor care il ajutasera bogatii nemasurate. Daca avea sa ramana mult timp la conducere va distruge regatul.
Chiar daca ma durea sufletul sa vad toti acesti oameni nevinovati suferind, nu aveam nici o putere sa ii ajut acum. Tot ce puteam face era sa sper ca vom primi ajutor din partea matusii mele.
- Nu stiam ca exista asa ceva.
Campul de flori la care ajunsesem era mirific, iar mirosul ce il împrăștia era frumos si parca te imbata dandu-ti o calmitate pe care nu crezusem ca aveam sa o mai simt vreodata.
- Um... Eren, stiu ca trebuie sa ajungem la castelul matusii mele, dar drumul dura 4 zile cu caleasca, iar mie, sincer, imi e foame. Ce ne facem cu mancarea?
Imi era groaznic de rusine sa il intreb asta, dar eu nu eram capabila sa vanez sau sa pescuiesc pentru a ne procura hrana.