Jocuri/Distractii
Mda.. sunt nebuna.. ca postez asta si aici, dar in fine.. si asa e o porcarie de fic :)))) Sper sa se indure careva sa citeasca.
Daca el vrea asa, atunci, asa sa fie. Gandurile mele sunt pentru ei crime, nu au niciun pret. Viata mea nu inseamna nimic pentru ei? Poate ca da, poate ca nu..nu pot citi secretele fatale ascunse in sufletul lor... Poate ca in fata lor, cuvantul meu nu inseamna nimic, dar totusi cuvantul meu va face legea.. Chiar atat de neinsemnata sunt..? Trebuie sa fac ceva ca sa-mi permit sa port cu demniate carpele, pe care, si asa nu doriti sa mi le dati. Doamne, de ce m-ai nascut? De ce m-ai sortiti acestei vieti? Imi stiu destinul, care de pe acum incepe sa se arate...sa stau in umbra lor. Da, da, asta e destinul meu crud. Imi e si rusine sa mai dau ochi cu prietenii mei. Ei nu au un astfel de monstru in casa, stand cu frica in san, zi de zi, noapte de noapte. Sa se gandeasca poate intr-o buna zi sa ma omoare, sa ma bata pana sangele imi va acoperi trupul putred... Trupul care a suferit multe lovituri, care de care mai dureroase. Sufletul a incetat sa mai spere, sa mai creada in aceea mica licarire, poate, ca am sa mor, asta-i dorinta lor. De se s-au schimbat ei atat de mult? Cand ma gandesc ca-i spuneam acelui barbat cu atat de mult drag, tata, si ca in el vedeam un model bun de urmat..acum? Nu mai vad lucrul asta..doar dispretul ce-l are fata de mine si de tot ce insemn eu. Poate ca o solutie este si sa-mi iau viata..poate toate chinurile acestea s-ar termina, dar poate ca dupa ce sufletul acesta tanar si totusi pagan, s-ar ridica la ceruri, ar fi aruncat imediat ce ar fi vazut de prea curati, in flacarile mistuitoare ale iadului. Dar, la cat de chinuit a fost sufletul meu, poate este posibil sa fiu iertata si Dumnezeu sa ma primeasca, acolo sus, printre ingeri. Horcaitul babei care ma spiona, ma face sa tresar si sa-mi amintesc ca totusi sunt o prizoniera a propriei mele case, nenorocita! Cat dispret am putut sa acumulez in tot acest timp, acea cotoroanta imi provoaca, scarba, sila. Parul ei slinos si urat mirositor, este imprastiat pe perna mare si neconfortabila. Gura ei intredeschisa ii arata dinti ingalbeniti si cariati, pielea fetei lasata te infioreaza. Plapuma aruncata neglijent peste trupul mare si gras, parca de barbat, te face sa-ti vina greata. Nu pot sa cred ca bunicul a putut sta langa aceasta femeie, daca se poate numi asa. Femeia asta, trupul asta, care te fac sa crezi ca ai in fata o femeie muribunda, este defapt o scorpie, o tarfa ce asteapta cu nerabdare sa vada urmatoarea intriga de familie.. Javra ordinara! Nu pot sa cred ca esti mama tatalui meu, dar..se vede ca i-ai transmis gena ta de femeie afurisita si bagacioasa, care vrea doar sa faca rau. Nenorocito, esti rautatea personificata. Pe masa prafuita din colt stralucea un cutit in lumina luni.. Ea e de vina, daca ea n-ar fi fost in viata, tatal meu nu ar mai fi fost persoana de astazi..Pun mana pe manerul cutitului, imediat vreau sa-l arunc, ma frigea... Nu fac asta, ci imi croiesc drum inspre patul ei... Ridic cutitul asupra pieptului ei si vreau sa i-l infig in inima, insa...Imi dau seama ca eu nu sunt o astfel de persoana, eu nu as putea niciodata sa omor ceva ce e viu, da ea? Ea nu este un suflet, ea este intruchiparerea diavolului. O mancarime imi acapareaza ochi, merg pe dijbuite pana la oglinda de pe perete..Ochi mei rosii ca focul arata faptul ca sunt nedormita si ca probabil am plans...Acea noapte nenorocita!
Afara era o furtuna infioratoare, curentul fusese luat, iar asa ca trebuia sa stam pe intuneric.. O lumanare aflata pe masa...se straduia sa ne scoata din intuneric. Aveam o discutie cu mama mea, despre fiinta care isi permite sa zica ca este om. Tatal meu se infurie, se ridica ca o tornada din pat si vine inspre mine. Cunoscandu-l pe tata, mi-am dat seama ca ma va lovi. Ma ghemuiesc pe scaun si imi formez o baricada cu mainile firave. Acesta isi infige mana in gatul meu si ma ridica spunandu-mi sa nu mai vorbesc despre mama lui asa si sa o respect, ca altfel ma va calca in piciooare. Apoi ma arunca ca pe un sac de cartofi in bratele mamei....
Ce sa cred eu din aceea reactie a lui...Pe aceea fiinta niciodata nu as putea sa o respect...Toate aminitrile mele sunt negre. Toti spun ca copilaria este cel mai frumos lucru din viata unui copil, dar pentru mine nu e asa. Eu astept sa cresc si sa-mi iau lumea in cap. Invat sa ma descurc singura..trebuie sa fac asta. Deabia astept sa cresc si sa creasca si favoritele bunici, sa vad ce fel de creaturi a mai infaptuit bestia asta. Probabil ca vor fi la fel, sange din sangele ei... Poate ca sunt mica si nu o sa ma descurc deloc in afara lumii, dar nici aici nu mai pot sta. Pereti ma sugru-ma, simt ca nu sunt dorita de nimeni. Pe strada as putea sa mor...iar asa ca e mai bine sa-mi iau viata eu. Nu vreau sa fiu umilita de nimeni, nu vrea sa-mi pierd onoarea. Pentru ei nu ar fi o pirdere.. Nu ma iubeste nimeni din aceasta curte, m-au imbracat si mi-au dat de mancare din obligatie, sa nu fie de rasul lumii. Mi-au si spus-o, ca mai bine ma facea un c*** t langa gard. Daca e asa, de ce sa mai traiesc? Ca ei sa zica ca au o fata? Doar atat ? Daca stau sa ma gandesc, niciodata in viata mea nu am fost fericita...Incerc sa gasesc un moment amarat si lipsit de importanta pentru ei, in care sa-mi fi aratat ca ma iubesc, sau cel putin ca au o afectiune pentru mine...Filmul vieti mele se deruleaza in fata ochilor mei, in incercarea de a gasi o portita de scapare. Nu-i niciuna! Da..asta e raspunsul meu, nu am de ce sa traiesc! Poate am cateva motive neinseamnate, dar asta nu ma impiedica sa-mi iau viata.
Ies in viscolul de afara, zapada intrandu-mi in papuci pufosi de casa. Merg in grajd unde se afla batra Marta, o vacuta. Ma uit la aceea scara din lemn si incep sa urc, treapta cu treapta. La intrarea in pod sunt intampinata de un intuneric fatal. Imi aduc a minte de putinele dati cand am fost in pod si de faptul ca este un intrrerupator pe un stalp de sustinere. Il gasesc si aceasta lumineaza incaperea. Iau o funie agatata intr-un cui si o leg de un carlig infipt in tavan. Iau un scaun prafuit, ma urc pe el si leg sfoara de acel carlig ascutit. Imi pun celalalt capat de gat. Incerc sa dau inapoi, dar gandul ca nu sunt genul de persoana sa nu termine ce a inceput ma face sa ma razgandesc. Dau cu piciorul in scaun si sfoara imi strange gatul. Nu mai pot respira, camera se intecioseaza, raman incontienta.
Povestit de catre narator.
Parul tinerei ii umbrea fata alba, corpul sau se legana. Carligul incet, incet se desprinde de pe tavan, iar corpul ei cade lesinat pe ciment. Printre blanile putrezite se strecoara razele diiminetii. Cocosii incep sa cante si sa anunte inceperea unei noi zi. O femeie bruneta iese din casa si se indreapta inspre o usa exterioara. Intra cu zambetul pe buze in camera fiicei ei si ii spune cu un glas plin de fericire:
- Scumpa mea! Iti amintesti cand mi-ai zis ca vrei o sora? Vei avea una in curand!
Hoasca se trezeste si cu o voce groasa spune ca copila nu e acolo. Femeia ii spune soacrei ei ca este insarcinata, dar baba se preface ca nu aude. Bruneta isi cauta copila in toata curtea, dar nu o gaseste, singurul loc ramas fiind podul. Stia ca acolo niciodata nu mergea fiica ei, dar totusi s-a urcat pe scara. Dand capacul podului la o parte zareste scena macabra..fiiica ei intinsa pe ciment intr-o balta de sange. Femeia se duce la ea si o ia in brate incepand sa planga cu lacrimi amare. Baba se duce la gura podului si asculta vocea mamei care isi pierde copilul. Incepe sa zambeasca si sa sara de fericire, a scapata de una din pretendentele nesuferite la mostenire. Tatal fetei suna la ambunlanta, dar fu prea t rziu pentru fata...Baba era fericita...dar nu isi dadea seama ca spiritul fetei inca nu plecase. Fetita a auzit cand mama ei i-a spus ca e insarcinata si l-a rugat pe ingerul sau, care acum avea datoria sa o cnduca pana la portile raiului, sa se ocupe de batrana, ca surorii ei sa nu mai poata sa-i mai faca nimic... Batrana se duce la o vecina sa-i spuna totul si sa sarbatoareasca impreuna. Cand sa traverseze soseaua este izbita de o masina si aruncata la zece metri departare..Sufletul ei se ridica la ceruri...cand vrea sa intre pe poarta Raiului, un inger o opreste si o da pe mana diavolului. Ajunsa intr-o camera in flacari. Pe un scaun mare ca un tron statea insusi Diavolul. Batrana se sperie si incearca sa fuga pe usa aflata in spatele ei, insa aceasta se inchide la un semn facut de Diavol.
- Credeai ca locul tau este printre ingeri? ~Femeia da din cap in semn aprobator. Diavolul incepe sa rada , vocea sa grosa rasunand in intreaga incapere, zguduind-o. ~ Te inseli amarnic ! Ai chinuit o copila de-a liungul anilor..saraca de ea. Insusi Diavolul o compatimeste, pentru prima data am primit un ordin de la Dumnezeu si pentru prima data sunt dispus sa-i ascult ordinele. Diavolul ridica un clopot si lasa clincletul acestuia in voie..Pe o usa mica intra un dracusor mic de statura tinand in mana un manunscris. Diavolul il deschide, isi invarte mustata cu un deget si incepe sa citeasca cu voce tare cuvintele asternute cu cerneala rosie pe fila ingalbenita de timp.
Aceasta nesabuita care isi mai permite sa vina in fata Raiului nu trebuie pedepsita ca si ceilalti oameni rai. Aceasta femeie este acuzata de nerespectarea Celor zece porunci si de inalta sfidare. S-a inhaitata cu diavolul, a practicat vrajitoria, a omorat oameni de-a lungul vieti ei, dar nu in ultimul rand, si-a persecutata familia...A avut numai ganduri negre cu ei. Acest suflet pagan nu poate iubi si nici nu poate pretui. A imprastiat otrava si venin oriunde a fost. De aceea, te rog, Diavolule, aceasta femeie merita una dintre cele mai crunte pedeapsa, i-am insulta de Mici dracusori daca aceasta fiinta ar fi pedepsita la fel ca ei. Te rog sa ai grija personal de ea...s-o chinui de zece ori mai rau decat a chinuit ea pe cineva.
Femeia se puse in genunchi si incepu sa se roage sa fie iertata, dar nu primi niciun semn. In scaunul Diavolului apare o maneta, acesta trage maneta si sub picioarele babei se deschide trapa inspre infern.
- Drum bun, javra! Ah, si sa nu uit...Bun venit in focurile Iadului!
Batrana cazu in aceea lava si sufletul sau si astazi este mistuit si in chinuri, iar Diavolul rade mereu cand ii aude strigatele disperate...nimeni de acolo nu mai are nevoie de muzica, cand doresc sa se relaxeze ciulesc urechile si ii aud strigatul!
Aruncata in Iad
Daca el vrea asa, atunci, asa sa fie. Gandurile mele sunt pentru ei crime, nu au niciun pret. Viata mea nu inseamna nimic pentru ei? Poate ca da, poate ca nu..nu pot citi secretele fatale ascunse in sufletul lor... Poate ca in fata lor, cuvantul meu nu inseamna nimic, dar totusi cuvantul meu va face legea.. Chiar atat de neinsemnata sunt..? Trebuie sa fac ceva ca sa-mi permit sa port cu demniate carpele, pe care, si asa nu doriti sa mi le dati. Doamne, de ce m-ai nascut? De ce m-ai sortiti acestei vieti? Imi stiu destinul, care de pe acum incepe sa se arate...sa stau in umbra lor. Da, da, asta e destinul meu crud. Imi e si rusine sa mai dau ochi cu prietenii mei. Ei nu au un astfel de monstru in casa, stand cu frica in san, zi de zi, noapte de noapte. Sa se gandeasca poate intr-o buna zi sa ma omoare, sa ma bata pana sangele imi va acoperi trupul putred... Trupul care a suferit multe lovituri, care de care mai dureroase. Sufletul a incetat sa mai spere, sa mai creada in aceea mica licarire, poate, ca am sa mor, asta-i dorinta lor. De se s-au schimbat ei atat de mult? Cand ma gandesc ca-i spuneam acelui barbat cu atat de mult drag, tata, si ca in el vedeam un model bun de urmat..acum? Nu mai vad lucrul asta..doar dispretul ce-l are fata de mine si de tot ce insemn eu. Poate ca o solutie este si sa-mi iau viata..poate toate chinurile acestea s-ar termina, dar poate ca dupa ce sufletul acesta tanar si totusi pagan, s-ar ridica la ceruri, ar fi aruncat imediat ce ar fi vazut de prea curati, in flacarile mistuitoare ale iadului. Dar, la cat de chinuit a fost sufletul meu, poate este posibil sa fiu iertata si Dumnezeu sa ma primeasca, acolo sus, printre ingeri. Horcaitul babei care ma spiona, ma face sa tresar si sa-mi amintesc ca totusi sunt o prizoniera a propriei mele case, nenorocita! Cat dispret am putut sa acumulez in tot acest timp, acea cotoroanta imi provoaca, scarba, sila. Parul ei slinos si urat mirositor, este imprastiat pe perna mare si neconfortabila. Gura ei intredeschisa ii arata dinti ingalbeniti si cariati, pielea fetei lasata te infioreaza. Plapuma aruncata neglijent peste trupul mare si gras, parca de barbat, te face sa-ti vina greata. Nu pot sa cred ca bunicul a putut sta langa aceasta femeie, daca se poate numi asa. Femeia asta, trupul asta, care te fac sa crezi ca ai in fata o femeie muribunda, este defapt o scorpie, o tarfa ce asteapta cu nerabdare sa vada urmatoarea intriga de familie.. Javra ordinara! Nu pot sa cred ca esti mama tatalui meu, dar..se vede ca i-ai transmis gena ta de femeie afurisita si bagacioasa, care vrea doar sa faca rau. Nenorocito, esti rautatea personificata. Pe masa prafuita din colt stralucea un cutit in lumina luni.. Ea e de vina, daca ea n-ar fi fost in viata, tatal meu nu ar mai fi fost persoana de astazi..Pun mana pe manerul cutitului, imediat vreau sa-l arunc, ma frigea... Nu fac asta, ci imi croiesc drum inspre patul ei... Ridic cutitul asupra pieptului ei si vreau sa i-l infig in inima, insa...Imi dau seama ca eu nu sunt o astfel de persoana, eu nu as putea niciodata sa omor ceva ce e viu, da ea? Ea nu este un suflet, ea este intruchiparerea diavolului. O mancarime imi acapareaza ochi, merg pe dijbuite pana la oglinda de pe perete..Ochi mei rosii ca focul arata faptul ca sunt nedormita si ca probabil am plans...Acea noapte nenorocita!
Afara era o furtuna infioratoare, curentul fusese luat, iar asa ca trebuia sa stam pe intuneric.. O lumanare aflata pe masa...se straduia sa ne scoata din intuneric. Aveam o discutie cu mama mea, despre fiinta care isi permite sa zica ca este om. Tatal meu se infurie, se ridica ca o tornada din pat si vine inspre mine. Cunoscandu-l pe tata, mi-am dat seama ca ma va lovi. Ma ghemuiesc pe scaun si imi formez o baricada cu mainile firave. Acesta isi infige mana in gatul meu si ma ridica spunandu-mi sa nu mai vorbesc despre mama lui asa si sa o respect, ca altfel ma va calca in piciooare. Apoi ma arunca ca pe un sac de cartofi in bratele mamei....
Ce sa cred eu din aceea reactie a lui...Pe aceea fiinta niciodata nu as putea sa o respect...Toate aminitrile mele sunt negre. Toti spun ca copilaria este cel mai frumos lucru din viata unui copil, dar pentru mine nu e asa. Eu astept sa cresc si sa-mi iau lumea in cap. Invat sa ma descurc singura..trebuie sa fac asta. Deabia astept sa cresc si sa creasca si favoritele bunici, sa vad ce fel de creaturi a mai infaptuit bestia asta. Probabil ca vor fi la fel, sange din sangele ei... Poate ca sunt mica si nu o sa ma descurc deloc in afara lumii, dar nici aici nu mai pot sta. Pereti ma sugru-ma, simt ca nu sunt dorita de nimeni. Pe strada as putea sa mor...iar asa ca e mai bine sa-mi iau viata eu. Nu vreau sa fiu umilita de nimeni, nu vrea sa-mi pierd onoarea. Pentru ei nu ar fi o pirdere.. Nu ma iubeste nimeni din aceasta curte, m-au imbracat si mi-au dat de mancare din obligatie, sa nu fie de rasul lumii. Mi-au si spus-o, ca mai bine ma facea un c*** t langa gard. Daca e asa, de ce sa mai traiesc? Ca ei sa zica ca au o fata? Doar atat ? Daca stau sa ma gandesc, niciodata in viata mea nu am fost fericita...Incerc sa gasesc un moment amarat si lipsit de importanta pentru ei, in care sa-mi fi aratat ca ma iubesc, sau cel putin ca au o afectiune pentru mine...Filmul vieti mele se deruleaza in fata ochilor mei, in incercarea de a gasi o portita de scapare. Nu-i niciuna! Da..asta e raspunsul meu, nu am de ce sa traiesc! Poate am cateva motive neinseamnate, dar asta nu ma impiedica sa-mi iau viata.
Ies in viscolul de afara, zapada intrandu-mi in papuci pufosi de casa. Merg in grajd unde se afla batra Marta, o vacuta. Ma uit la aceea scara din lemn si incep sa urc, treapta cu treapta. La intrarea in pod sunt intampinata de un intuneric fatal. Imi aduc a minte de putinele dati cand am fost in pod si de faptul ca este un intrrerupator pe un stalp de sustinere. Il gasesc si aceasta lumineaza incaperea. Iau o funie agatata intr-un cui si o leg de un carlig infipt in tavan. Iau un scaun prafuit, ma urc pe el si leg sfoara de acel carlig ascutit. Imi pun celalalt capat de gat. Incerc sa dau inapoi, dar gandul ca nu sunt genul de persoana sa nu termine ce a inceput ma face sa ma razgandesc. Dau cu piciorul in scaun si sfoara imi strange gatul. Nu mai pot respira, camera se intecioseaza, raman incontienta.
Povestit de catre narator.
Parul tinerei ii umbrea fata alba, corpul sau se legana. Carligul incet, incet se desprinde de pe tavan, iar corpul ei cade lesinat pe ciment. Printre blanile putrezite se strecoara razele diiminetii. Cocosii incep sa cante si sa anunte inceperea unei noi zi. O femeie bruneta iese din casa si se indreapta inspre o usa exterioara. Intra cu zambetul pe buze in camera fiicei ei si ii spune cu un glas plin de fericire:
- Scumpa mea! Iti amintesti cand mi-ai zis ca vrei o sora? Vei avea una in curand!
Hoasca se trezeste si cu o voce groasa spune ca copila nu e acolo. Femeia ii spune soacrei ei ca este insarcinata, dar baba se preface ca nu aude. Bruneta isi cauta copila in toata curtea, dar nu o gaseste, singurul loc ramas fiind podul. Stia ca acolo niciodata nu mergea fiica ei, dar totusi s-a urcat pe scara. Dand capacul podului la o parte zareste scena macabra..fiiica ei intinsa pe ciment intr-o balta de sange. Femeia se duce la ea si o ia in brate incepand sa planga cu lacrimi amare. Baba se duce la gura podului si asculta vocea mamei care isi pierde copilul. Incepe sa zambeasca si sa sara de fericire, a scapata de una din pretendentele nesuferite la mostenire. Tatal fetei suna la ambunlanta, dar fu prea t rziu pentru fata...Baba era fericita...dar nu isi dadea seama ca spiritul fetei inca nu plecase. Fetita a auzit cand mama ei i-a spus ca e insarcinata si l-a rugat pe ingerul sau, care acum avea datoria sa o cnduca pana la portile raiului, sa se ocupe de batrana, ca surorii ei sa nu mai poata sa-i mai faca nimic... Batrana se duce la o vecina sa-i spuna totul si sa sarbatoareasca impreuna. Cand sa traverseze soseaua este izbita de o masina si aruncata la zece metri departare..Sufletul ei se ridica la ceruri...cand vrea sa intre pe poarta Raiului, un inger o opreste si o da pe mana diavolului. Ajunsa intr-o camera in flacari. Pe un scaun mare ca un tron statea insusi Diavolul. Batrana se sperie si incearca sa fuga pe usa aflata in spatele ei, insa aceasta se inchide la un semn facut de Diavol.
- Credeai ca locul tau este printre ingeri? ~Femeia da din cap in semn aprobator. Diavolul incepe sa rada , vocea sa grosa rasunand in intreaga incapere, zguduind-o. ~ Te inseli amarnic ! Ai chinuit o copila de-a liungul anilor..saraca de ea. Insusi Diavolul o compatimeste, pentru prima data am primit un ordin de la Dumnezeu si pentru prima data sunt dispus sa-i ascult ordinele. Diavolul ridica un clopot si lasa clincletul acestuia in voie..Pe o usa mica intra un dracusor mic de statura tinand in mana un manunscris. Diavolul il deschide, isi invarte mustata cu un deget si incepe sa citeasca cu voce tare cuvintele asternute cu cerneala rosie pe fila ingalbenita de timp.
Aceasta nesabuita care isi mai permite sa vina in fata Raiului nu trebuie pedepsita ca si ceilalti oameni rai. Aceasta femeie este acuzata de nerespectarea Celor zece porunci si de inalta sfidare. S-a inhaitata cu diavolul, a practicat vrajitoria, a omorat oameni de-a lungul vieti ei, dar nu in ultimul rand, si-a persecutata familia...A avut numai ganduri negre cu ei. Acest suflet pagan nu poate iubi si nici nu poate pretui. A imprastiat otrava si venin oriunde a fost. De aceea, te rog, Diavolule, aceasta femeie merita una dintre cele mai crunte pedeapsa, i-am insulta de Mici dracusori daca aceasta fiinta ar fi pedepsita la fel ca ei. Te rog sa ai grija personal de ea...s-o chinui de zece ori mai rau decat a chinuit ea pe cineva.
Femeia se puse in genunchi si incepu sa se roage sa fie iertata, dar nu primi niciun semn. In scaunul Diavolului apare o maneta, acesta trage maneta si sub picioarele babei se deschide trapa inspre infern.
- Drum bun, javra! Ah, si sa nu uit...Bun venit in focurile Iadului!
Batrana cazu in aceea lava si sufletul sau si astazi este mistuit si in chinuri, iar Diavolul rade mereu cand ii aude strigatele disperate...nimeni de acolo nu mai are nevoie de muzica, cand doresc sa se relaxeze ciulesc urechile si ii aud strigatul!
Ultima editare efectuata de catre Diavola in Vin 15 Iun - 11:05:42, editata de 1 ori
Eu cred ca acest fic nu merita sa fie doar un One-shot.Ideea mi se pare superba si scri foarte frumos,chiar as dori sa mai faci ficuri dar mai lungi.Dar FARAONUL[ 
] are o singura problema cum sa scri "Doamne, de ce m-ai nascut?"nu D-zeu a nascut-o,sau nu am inetels eu bine?In rest totul e superb si imi pare rau ca e doar un One-Shot .
» Back from the death
» Dream Land
» [HP] Checkered
» [HP] Crimson Red
» [HP] Marigold
» Work in Progress
» Ce melodie ascult
» [FC] Anime și manga