RPG Anime Romania

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Sobolan

Mesaje : 36
Data de inscriere : 04/08/2017
Varsta : 27

LadyHalloween

Karasu Akanami

YAOI - [RPG+Elyy][YAOI][Karasu x Viktor]On frozen wings - Pagina 3 C5bb43f9a47b67d24414be8bf4334e31

Fragilitatea oamenilor era un subiect pe care fusesem pregatit intotdeauna.Mereu m-au fascinat sufletele lor atat de slabe si de patetice, vieti inutile de muritori care incearca totul pentru a evolua pe orice plan si care sfarsesc, in cateva secunde, de la cele mai infantile lucruri.I-am urat pentru asta.Slabiciunea lor ma dezgusta adesea si simteam o excitare fara margini cand prindeam in maini o creatura de o gingasie puritana pe care, mai apoi, o anihilam lent.Mi se dusese vestea datorita acestei placeri machiavelice.Cu toate acestea, de cand l-am cunoscut pe Viktor, placerile mele au suportat o schimbare radicala si asta pentru ca desi fragil, patinatorul m-a facut sa inteleg ca exista mult mai multe parti frumoase decat barbare in ce-i priveste spectrul radios, motiv pentru care ambalasem masina pe strada stropita de ploaie din dorinta de a-mi duce la bun sfarsit misiunea ce trebuia sa-l insanatoseasca.Facusem tot ce s-a putut si am apelat la cei mai iscusiti medici, insa nu am ajuns la niciun rezultat favorabil, ba din contra.Vremurile disperate cer masuri disperate, iar cand vine vorba de disperat, cel mai bun in domeniu este Shigure, medicul din Lumea Demonilor care nu odata m-a insanatosit cand mai aveam putin si-mi dadeam duhul.
-Pi...tot piuia bebe, uitandu-se ba in stanga ba in dreapta mai ceva ca un bezmetic.
Bietul copil.Era terminat la fel ca si mine.
-Totul o sa fie bine, fiule.Are tata grija de mami asa cum a promis.
Am intrat cu masina pe aleea din fata casei si am parcat-o, luand copilul in brate.L-am pus sa stea pe canapeaua din sufragerie cata vreme urma sa ma fac gata pentru plecare.Continua sa se uite in gol fara vreo tinta anume si sa-si miste manutele ca si cum ar fi vrut sa prinda ceva.
-E Viktor, nu?
-Pi.confirma el.Pi pi pi...
-O sa stea legat de mine cata vreme yokiul meu este viu.Avem o certitudine ca nu va pleca nicaieri.
L-am lasat cu spiritul si am urcat la etaj.Cumparasem casa, inca de cand am venit, pentru prima data, in Lumea Oamenilor.In pod depozitasem tot felul de armament si obiecte din Lumea Demonilor, majoritatea castigate din fel de fel de batalii.Avand in vedere ca urma sa trec prin cea mai periculoasa arie a Iadului nu ma puteam baza doar pe Yoki si Kiiro.M-am apropiat de un cufar mare pus in coltul din dreapta al podului si am scos de acolo o katana blestemata.A apartinut unui samurai cu care ma duelasem in Turneul Intunecat, numit Shishiwakamaru.Arma, pe langa faptul ca taia orice, era si sursa de depozitare a unor cranii ucigase care odata eliberate, anihilau orice monstru.Era tot ce-mi trebuia pentru viitoarele lupte.Eram un Quest Class pana la urma.
Insa odata ce am luat-o in mana, mangaindu-i manerul si lama ascutita, o durere ma strafulgera imediat, chipul lui Viktor aparandu-mi in minte mai apoi.M-am indragostit de ochii lui albastri plini de speranta, de buzele mereu vesele, de parul lung si argintiu, ce-i cadea in valuri drepte ca neaua pe un deal neumblat de oameni.Parul acela mereu moale in care mi-am ratacit degetele si pe care l-am sarutat non stop.Parul in care s-au odihnit coroane vii de flori colorate, dupa fiecare medalie castigata.Trandafiri albastri, crini, garoafe.
-Parul lui...
Parul lui care nu mai exista din cauza acelei boli crude ce i-a furat orice urma de vitalitate.Pe peretele din stanga atarnasem o oglinda banala cu rame de cristal, un moft de-al meu de pe vremea cand aveam paisprezece ani.Ma uitam la reflexia obosita incadrata de parul negru ce aluneca pe umeri.In ochii violet am distins, pentru prima data, greata la gandul ca pletele mele sunt lungi si maiestuoase.Le uram.Uram sa le vad atat de lungi, tentacule de smoala, negrul corbului, fire scarboase.
-Il urasc!
Am prins pletele cu mana stanga, strangandu-le intr-o coada bogata.O secunda a durat sa trec lama katanei prin el si sa-l las sa cada, pe podea, intr-o cascada sumbra de suvite lucioase.M-am uitat in oglinda sesizand ca nu mai ramasese aproape nimic din podoaba capilara cu care eram cunoscut, parul abia ajungandu-mi pana la umeri.Era scurt, insa acum nu ma mai scarbea.Era bine.Semanam cu Viktor al meu.Daca el nu are parul lung, nu il voi avea nici eu.Nu-mi permit sa-l ranesc asa de tare.
-O sa fie bine.Promit...
Mi-am schimbat hainele, am pus katana in teaca speciala si am atarnat-o pe spate.Pe langa asta, am mai luat un rucsac de piele negru in care bagasem fel de fel de explozibili letali.Eram pregatit.Trebuia sa plec.Ca sa fiu sigur a nu o sa se intample nimic cu ceea ce aveam in pod, am incuiat usa si am sigilat-o, coborand pe urma la parter unde bebe ma astepta.Reactia lui, atunci cand mi-a vazut parul, a fost de neuitat.
-PIIIII!!!a tipat el, zburand spre mine.
Se aseza pe umarul meu si incepu sa-si treaca manutele prin ceea ce mai ramasese din vechile plete lungi.Fusese pentru prima data cand l-am vazut atat de socat si trist.Un Quest Class fara par lung e doar un alt demon cu infatisare banala.
-Pi...ma imbratia el.
-Asa e cel mai bine, fiule...
-Pi...pi pi...
-La Kurama.Te duc acum.Nu pot risca sa te iau cu mine.Locul acela e prea periculos, iar tu esti inca neformat.
-Pi...
-Am doua motive serioase pentru care trebuie sa ma intorc intreg.Sa mergem!
Am urcat in masina conducand spre resedinta lui Kurama si Yuuri.Pe toata durata drumului silentios, bebe nu a mai fost distras de nimic.Continua sa se uite la mine de parca eram o cu totul alta persoana.
Si sa fiu sincer, asa ma simteam...