RPG Anime Romania
O lume fantastica unde personajele prind viata.
RPG Anime Romania
Vrei să reacționezi la acest mesaj? Creați un cont în câteva clicuri sau conectați-vă pentru a continua.


Un forum dedicat RPG-ului.
 
AcasaPortalGalerieCăutareÎnregistrareConectare
Ultimele subiecte
» Eu intreb, tu raspunzi
Pulled Down Frontiers I_icon_minitimeAstazi la 19:20 Scris de Alastor

» Aresteaza userul de mai sus
Pulled Down Frontiers I_icon_minitimeAstazi la 19:15 Scris de Alastor

» Cine comenteaza ultimul castiga!
Pulled Down Frontiers I_icon_minitimeAstazi la 15:15 Scris de Ravic

» Cine urmeaza?
Pulled Down Frontiers I_icon_minitimeAstazi la 15:14 Scris de Ravic

» Halloween
Pulled Down Frontiers I_icon_minitimeAstazi la 11:22 Scris de Weed Maker

» [+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori
Pulled Down Frontiers I_icon_minitimeIeri la 16:40 Scris de kurosense

» La multi ani Kahlan!
Pulled Down Frontiers I_icon_minitime21.10.20 19:27 Scris de Elena

» Noaptea vanatorilor [ +18 si limbaj explicit Kahlan si Sarah chan
Pulled Down Frontiers I_icon_minitime21.10.20 15:24 Scris de sarah chan

» [RPG + Sarah-chan] – Can you be my Alpha?
Pulled Down Frontiers I_icon_minitime15.10.20 22:18 Scris de Elena

Afilieri
Recent Members
See more

 

 Pulled Down Frontiers

In jos 
AutorMesaj
Miju Park
Admin
Admin
Miju Park

Sex : feminin
Zodiac : Fecioara
Zodiac chinezesc : Mistret
Mesaje : 655
Data de inscriere : 01/09/2017
Varsta : 25
Localizare : București
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : RPC, RPG

Pulled Down Frontiers Empty
MesajSubiect: Pulled Down Frontiers   Pulled Down Frontiers I_icon_minitime03.09.17 16:01

Cod:
Disclaimer: Povestea poate contine scene de violenta minima si/ sau descrieri mai detaliate ale unor situatii.

Rezumat: Tim afla diverse chestii ciudate despre el si familia lui si decide sa se mute.La scurt timp dupa asta gaseste un vampir care suferea mai mult ca el si decide sa il ia sub aripa lui, desi asta poate duce la si mai multe probleme.

“Te vom mereu, fie ca-ti arătam sau nu!” ... minciuni, minciuni, minciuni. Un printre trebuie sa-i arate copilului ca tine la el si ca-l iubește. Altfel nu se cheamă părinte. Am dreptate sau nu? In fine... cine spune ca viată de familie e ușoara se înseila amarnic. Nu e deloc frumos, armonios si ușor. Exista mereu certuri si scandaluri pe diverse motive, unele banale, altele tâmpite. Si mai sunt si frații/surorile mai mici, care ocupa timpul părinților si, intr-un final, ajungi sa te gândești ce dracu mai cauți in casa părinteasca. Toți te ignora pentru mezin. El are nevoie de mai multa atenție... „Ești suficient de mare sa te descurci singur. Nu ne mai deranja pe noi.”... Halo! Un copil nu e niciodată suficient de mare ca sa ceara ajutor părinților. Niciodată.  Ignorat... părăsit... abandonat... oare așa trebuie sa se simtă un adolescent? Eu cred ca nu. Si de când sora mai mare tine loc de părinte? Ea trebuie sa-si vadă de treburile ei, nu de dădăcitul fratelui mai mic. Oare e atât de greu sa te oprești 5 minute sa discuți cu băiatul tău? Pentru părinții mei e! Chiar foarte greu. Eh, va trebui sa mă obișnuiesc așa...

***
Soarele dimineții îmi intra in ochii si sunt forțat sa mă trezesc. Ham... mama nu a mai venit aseară si la mine. E deja a treia seara când face așa! De ce, de când a împlinit 6 ani e ea mai importanta cai eu si Tina? De ce o iubesc pe ea mai mult si pe noi doi parca ne dau uitării? In fine, da-o naibii! Si pe pacostea aia de Julia si viată asta de rahat.
Mă ridic leneș din pat si-mi trag pe mine o pereche de pantalonii trei sferturi si caut un tricou prin maldărul’ ce ședea pe un scaun. Mi-era prea lene sa le așez frumos in dulap. Noroc cu sora mea, care le mai aranja din când in când. Mereu mă certa ca eram leneș si dezordonat. Da’ pana la urma e lenea mea si dezordinea mea. Nu-i convine, asta e. Sa nu mă mai ajute.  
După ritualul meu de dimineața, ce consta in câteva exerciții pentru încălzire si câteva mișcări de karate, îmi mișc leneș picioarele pana in bucătărie, unde erau doua farfurii cu micul dejun. Aha, deci de mâncare nu a uitat, da’ de alintat măcar un minut uita. Mă așez la mă si mănânc in graba, apoi spăl vasele si plec la scoală. Nu anunț pe nimeni, fiind mai mult ca sigur ca nu-i interesa.
Ziua trece la fel ca oricare alta ocupata cu scoală: greu si anevoios. Bine ca eram genul de băiat care nu trebuia sa se chinuie prea mult sa retina cate ceva, având o memorie vizuala si auditiva perfecta. Eh, avantajele de a fii fiu de vrăjitori. Nu as putea spune ca e avantaj sa te simți mereu privit ciudat sau cu dispreț de alții. Toți mă invidiază ca sunt cel mai bun din clasa si ca mă descurc foarte bine in orice situație, fie ea si neașteptata. Singurii care nu sunt distanți fata de mine sunt sora mea si varul meu, Ronald, a da, si prietenul lui cel mai bun, Chris. Toți suntem diferiții fata de ceilalți. Familia mea, clanul Rosewood, este de vrajitorii, iar familia lui Chris, McLean, este de alchimiști. Practic, cele doua familii sunt amândouă mistice si pline de mister. Nu vad cum as putea spune ca familia mea e de vrăjitori... mereu trebuie sa mint când sunt întrebat despre trecutul familiei. De aici vine si neîncrederea celorlalți. E aproape imposibil sa trăiești printre oameni normali. Ei sunt așa de... încuiați, iar noi avem o cu totul alta perspectiva. Una mai deschisa si care ne permite sa avem cu totul alte obiective fata de cei simplii.  
Imediat ce ajung acasă mă întâmpina răsteala surorii mele mai mici. O privesc cu dezgust si o întreb cu un tone rece si distant:
- Ce e? Sunt obosit si mă doare capul?
- Fratioareeee! Stai cu mine 5 minute, te rog? Mama si tata sunt la bucătărie si eu... mă privește miloagă. Încearcă cumva sa mă înmoaie? Din cauza ei eu nu mai am nici-un fel de sprijin din partea alor noștri. Ea se așteaptă sa o mai si supraveghez sau ajut?
- Am spus ca mă doare capu’, Julie. De ce nu te duci sa stai cu ei in bucătărie? mă uit la ea si mai disprețuitor si plec la etaj, in camera mea. Încui ușa, ca sa nu fiu nevoit sa mă chinui sa accept intrările unuia dintre ei in camera mea, si mă arunc in pat, punând-mi perna pe fata si țipând in ea de nervi.
După ce mă calmez cat de cat îmi aud numele de dincolo de ușa. Era mama. Ce noutate! Mai știe unde mi-e camera! După tonalitate era nervoasa. Fac pariu pe orice ca e din vina smiorcăitei ăleia.
- Lasa-ma sa dorm! Mă doare rău de tot capul. spun cu o voce bolnăvicioasa. Mereu mă lasă in pace când era vorba de durerile mele de cap.
- Tim Rosewood, număr pana la trei. Daca nu deschizi ușa am sa te pedepsesc pana vei fi matur. Unu, doi, ... nu o las sa termine si deschid ușa. Chiar mă durea capul si ca se învârtea cu mine.
- Ce e? Ce-am mai făcut?
- De ce nu ai stat cu Julie? Sigur putea să stai 5 minute pe canapea s-o supraveghezi. Nu leșinai, crede-mă!
- Pentru ca îmi bubuie capul, se învârte tot locul cu mine și văd dublu. Cum crezi tu că o puteam supraveghea?
Văzând ca într-adevăr eram bolnav mă  lasă in pace, promițând-mi ca va veni cu un medicament. Nu-mi făceam speranțe s-o facă. Cel mai probabil va venii Tina. Imediat ce pleacă mă întind înapoi in pat si încerc sa adorm puțin. Poate așa îmi trecea măcar una din probleme. Nici 2 minute nu zac in liniște ca intra Julie in camera dansând. Mârâi si-mi trag pătura in cap. Văzând ca tot nu pleacă mă rog de ea cu frumosu’ sa plece. Spre marea mea mirare vocea mamei o scoate din camera mea. Woow! E pentru prima data când se tine de cuvânt si revine in camera mea. Cum ii simt atingerea mă liniștesc si cad intra-un somn adânc. Tot ce mai aud e „Ai racit, scumpule.”, apoi nimic. Nici macar gura mare pe care o are Julie cand nu i se da sificienta atentie.

***
A doua zi mă trezește o voce blânda si foarte familiara. Tina... draga mea sora. Deschid leneș ochii si vad ca erau si Ronald si Chris. Zâmbesc si încerc sa mă ridic, dar nu prea am succes.
- Nu, nu, frate! Mama a zis ca ești așa din cauza suprasolicitării. mă tine sora mea țintuit la pat.
- Ce? Dar nu m-am suprasolicitat... hapciu!... deloc. protestez vrând sa mă duc totuși la scoală. Știi, sora, eu mai am si liceu azi... si teste si prezentări.
- A sunat taica-tu la liceu si te-a învoit. La fel si pe noi 3. Ca sa te îngrijim. îmi spune vara-miu, ciufulindu-mă.
Mă uit la ei puțin ciudat. Nu credeam eu ce-au zis. Tata niciodată nu m-a învoit. Nu ii era deloc in felul de a fii. Nu ca nu m-as bucura de o zi libera de la ore, dar parca ceva nu se prea lega... tata... învoire... de la scoală? Nici mort n-o cred.
- Auziti, nu va cred cu înviorarea tatei nici sa mă pișcați cu ceara. Tata nu m-a învoit niciodată de la ore. spun ridicându-mă pe marginea patului. Fix atunci intra tata in camera si-mi da un plic. Îl desfac si găsesc o scutire pe o săptămâna de la directoare. Mă uit înapoi la tata si el mă ciufulește, dandi-mi de înțeles ca nu au glumit deloc. Chiar mă învoise de la scoală. Si e o săptămâna! Tare!... sau nu! O sa stau o săptămâna acasă cu pacostea aia de Julie. Ugh! Sa-mi bag picioarele! De ce nu puteam sa mă duc la Ronald? Adică... el si Allen sunt tare de treaba si nu i-ar deranja sa mă aibă ca si companie prin casa. Dar... oare m-or lasă ai mei sa mă duc? Stai așa! De ce mă întreb daca mă lasă? Pe ei ii doare in fund de mine... de ce m-ar interesa pe mine ce vor ei acum?
- Ronald... mă primiți la voi o săptămâna? întreb milog si fac o fata de cățel plouat.
- Scuze, dar nu! Săptămâna asta stau cu Chriss. Ești încă prea mic sa vezi ce facem noi. îmi spune șiret si mă ciufulește iarăși. Ii arunc o privire de „Esti mort!”. Ce dracu’ or face? Sunt deja enervanți. Da, știu ca au 19 ani si știu ca sunt mai mari ca mine si știu ca sunt ca fratii... dar ce pana mea or face de e așa de mare secretul? E deja frustrant.
- Da’ ce naiba faceți? Va uitați la filme, va jucați jocuri video si cam atât. Știu foarte bine orarul vostru. mârâi încă uitându-mi la ei cu dușmănie. Eu de ce nu pot sa vin?
- Filmele sunt pentru cei peste 18 ani, țâncule. răspunde Chris rânjind la mine. Ești prea mic sa te uiți la ele.
- Ce știi tu? mă uit spre ușa sa mă asigur ca tata a plecat si iau telefonul de pe noptiera. Caut in disperare o poza cu... o persoana... si le-o arat. Sunt prea mic sa i-o trag? A, pardon... deja am făcut-o.
Toți se uita mirați la mine. In poza era un băiat cu un an mai mare ca mine. Da, știu, sunt homosexual, si? Cum ii afectează pe ceilalți asta? Tipul a recunoscut in fata mea si a varului meu ca e gay si ca nu l-ar deranja ca unul din noi sa i-o tragă. Cine sunt eu sa-l refuz, la urma urmei?
- Asta nu e Joe Collin? Ala dintr-a 11-a? mă întreabă sor-mea si eu dau afirmativ din cap. N-as fi crezut c-o sa îngenuncheze in fata ta, frățioare. Știi, eu mi-am dat seama ca ești... diferit... dar nu si in ce sens. Acum am aflat. concluzionează sora mea si mă săruta pe frunte. Ai grija, frate! Sa nu ajungi marioneta celor care caută sa-si bata joc de cei mai mici.
- Cine a spus ca vor afla. L-am avertizat pe Joe ca daca nu-si tine gura s-ar putea sa regrete ca m-a lăsat sa-l... mă opresc ca intra sor-mea in camera... sa-l apar atunci. N-am de gând sa devin bodyguard. o întorc repede si Chris mă bate pe spate, eu dandi-mi seama ca vrea sa-mi zică „Bine ai scos-o la capăt.”
O privim toți pe Julie si ea îmi sare in brațe, alintând-se pe lângă mine. Ii zâmbim toți forțat, apoi intra mama val-vârtej in camera si o ia pe sus, certând-o. Woow! Pentru prima data e certata printesica. Aoleu! Am ajuns într-un univers paralel? Tata mă învoiește, mama o cearta pe Julie... asta e ciuuuuuuuudat!
După ce zona e asigurata, își face apariția si Allen, cazând peste mine. Bine, sunt obișnuit cu aterizările lui cam eșuate, dar de data asta mă mai si săruta? După ce se da jos de pe mine mă abțin sa nu-i trag una. Tina, Ronald si Chris râdeau de se leșinau. Eu nu aveam nici pe dracu’, dar vara-miu asta mai nebun așa era roșu ca o tomata in obraji.
- S...s...scuze, Tim. Nu am vrut sa aterizez așa. Am... am calculat greșit traiectoria si.... li întrerup, punând-i mana la gura.
- Calm, calm. Nu face nimic. Totuși, data viitoare fi mai atent la cum si pe unde aterizezi. Nu ca m-ar fi deranjat, dar daca faci așa si cu altcineva... o sa cam dai de bănuit.
- Ca ce? Ca sunt bi? Da’ asta nu e o noutate! Nu știai ca toți din neamul asta, cel puțin bărbații, au inclinații spre bisexualitate? Mă mir ca nu ti-ai dat seama pana acum, verișoare.
Când îl auzim ne uitam la el ca la felul paișpe. Toți bărbații din familia asta au inclinații spre bisexualitate? Okay... trebuie sa mă documentez despre chestiile astea. Partea buna, mama e din familia Rosewood, deci nu am de ce sa mă îndoiesc de orientarea sexuala a tatei. De fapt... daca mă gândesc mai bine... sunt numai surori. Mama lui Allen si Ronald este sora mamei. Si mătușile mele... din cate știu am doar un unchi. Care are o nevasta. Si doua fete.
- Allen, ia detaliază tu subiectul’ asta ca devine interesant. spun vizibil interesat de ce avea sa-mi zică varul meu.
- Bine! Ascultați cu atenție. De sute de ani clanul Rosewood a avut aceasta anomalie genetica. Primul Rosewood a avut atât o nevasta cat si un... hai sa-i spunem amant. De atunci, toți bărbații născuții in aceasta familie au inclinații spre bisexualitate. La unii dintre ei se dezvolta heterosexualitatea mai bine, la alții bisexualitatea si la alții, care sunt cam o pătrime din toți, homosexualitatea. La ultimii se dezvolta de asemenea si un simt de neoprit al protejării. Totodată, ultima categorie are si o atracție imposibila spre pericol si supranatural. De-a lungul istoriei s-a întâmplat  ca iubiții sa fie vampiri sau demoni. De asemenea si femeile din clan au o atracție spre supranatural. Si aici nu e vreo excepție. Toate sunt atrase de vrăjitori, sau demoni, sau vampiri, sau dhampiri.
- Stai o secunda! Dhampiri? Ce-s aia? întreb neștiind ce sunt acele creaturi.
- Dhampirii sunt persoane jumătate vampiri, jumătate demoni, vrăjitori sau oameni. Li s-a dat acest nume pentru ca genele de vampir din ADN-ul lor sunt extrem de vizibile. Adică, caninii sunt ascuțiți si lungi, pielea le e palida si orice culoare ar avea ochii lor, au o tenta de roșu. Sunt foarte interesanți, dar nu e de dorit ca dai peste unul flamand. Au exact același mod de hrănire ca si vampirii pur-sânge.
Înghit in sec, amintindu-mi cum mănâncă tata fripturile... mai mult in sânge decât prăjite. Si prin mai mult, mă refer ca sunt in sânge, adică doar puțin de tot rumenite.
- Auzi... si daca, sa zicem, ar manca undeva... dar nu dintr-un om... cum ar prefera friptura? întreb încărcând sa zambesc detasat.
- Pai mai nefacuta, doar putin de tot rumenita. De ce intrebi? ma intreaba uitandu-se la mine insistent.
- Pura curiozitate... mint uitandu-ma exasperat la sora mea.
- De fapt... tata mananca asa friptura... cred ca de asta a intrebat fratele meu. Crezi ca ar putea fi dhampir, Allen?
- Nu! Poate e doar un obicei din familia lui. Nici unul dintre voi nu e dhampir, din cate stiu eu, nu?
- Ba da. E cineva! intervine mama. Paseste pana langa mine si imi intinde o poza. Eram eu mic si cu inca cineva, identic cu mine. Doar ca erau proeminente trasaturi de vampir. El e geamanul tau, Jack. E dhampir. Tatal tau l-a dus surorii lui, care e stearpa, sa-l creasca. Nu ne puteam permite pe atunci sa crestem 3 copii. Afacerea era de-a bea la inceput si nu strangeam suficient cat sa ne ramana sa va crestem pe toti 3. Tina ar trebui sa si-l aminteasca. Aveai doi ani cand s-au nascut. explica mama, lasandu-ne pe toti cu gura cascata.
- Mai am un geaman? De ce nu mi-ati spus de el? De ce nu am fost in vizita la matusa Anie? spun revoltat. Uram sa fiu mintit.  Uram sa se ascunda de mine ceva asa de.. neinsemnat... ca existenta unui frate.
Sus In jos
http://rpcdreams.forummagic.net
Miju Park
Admin
Admin
Miju Park

Sex : feminin
Zodiac : Fecioara
Zodiac chinezesc : Mistret
Mesaje : 655
Data de inscriere : 01/09/2017
Varsta : 25
Localizare : București
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : RPC, RPG

Pulled Down Frontiers Empty
MesajSubiect: Re: Pulled Down Frontiers   Pulled Down Frontiers I_icon_minitime23.06.19 10:05

Capitolul II

Au trecut mai bine de 3 zile de când m-am certat cu mama pe tema fratelui meu geaman. Am hotarat sa mă mut din casa. Sora mea mai mare mă sustine trup si suflet. Cred si eu! Cred sa si ea s-a saturat sa mă vadă pe mine nervos si suparat, uneori chiar trist, ca nu sunt bagat in seama. Plus... faptul ca mi s-a ascuns atatia ani ca am un frate jumătate vampir. De ce l-au abandonat pe el si pe mine nu? De ce se temeau așa de tare de el? De ce el si nu eu? Da, e dhampir, dar si tata este. Si pe tata li iubește! Pe el de ce nu l-au iubit?

In fine... sa trecem peste crizele mele de adolescent si sa revenim la mutarea mea. Am discutata cu sora mea si m-a ajutata sa găsesc un apartament cu doua camere. Da. Mama si tata au făcut un scandal montru când au aflat, dar pana la urma au trebuit sa accepte. Odata mutat in apartament, si ce mai apartament, cu doua dormitoare, o baie, un living când casa si o bucătărie spatioasa, a trebuit sa-mi caut de lucru. Cei 40 de euro ai mei pe post de alocatie erau cam putini, pentru toate cheltuielile mele. Numai chiria era 100 de euro. Am avut noroc, proprietarul are si un cazino si-si ia de acolo bani cu galeata si eu pot sta in ditamai așa pe o chirie așa de mica. Asa, sa revin la locul meu de munca... bine... nu-l pot numii chair loc de munca... donez sânge de 3 ori pe săptămâna la un spital din aproprierea blocului unde locuiesc. Sunt 17 euro in plus pe săptămâna.  Cum chiria o platesc si din ajutor de la sora mea, care îmi da cam 30 de euro, îmi raman suficienti bani pentru mâncare si uneori si haine.

Ah, sa spun si cum e decorata casa.... deja o sa lesinati pe aici de ciuda. Eu am facut.o când am vazut ce e in casa. Livingul... phua! Incap aici 100 de persoane per puțin. Un televisor cat casa, gen home cinema e rege pe unul din pereti, lângă el boxe 12+1.Daca le dai la maxim darami naibii blocul. In fata televozorului, cam la 5 metrii, e o canapea pentru 5 persoane, captusita cu piele neagra. Peretii si jaluzele sunt un albastru inchis asemenator cu adancurile oceanului. Dormitorul mare, unde dorm eu, e... ei bine... mare... nu... e imens. Un pat de3 persoane sta bine merci intre doua noptiere crem. Covelturile, covoarele si draperiile sunt rosii... dar un roșu frumos... trandafiriu-regal... cam așa. Piesele de mobilier sunt crem. Ce mai, e superba camera. Dormitorul mic, cred ca e pentru un copil...  e Mov spre lila, doar mobilierul e alb. Eu l-am transformat in camera de lucru.Peste tot sunt caiete, pixuri, foi si diverse, dar asezata frumos, pe teancuri si culori. Da, sunt mega ordonat. Amo obsesie orbitoare sa fie totul in ordine la mine in camera. Bunn! Baia! Are JACUZZI! Omul asta e nebun! M-a lăsat in casa cu jacuzii. Din punct de vedere al culorii pot spune ca e aleasa perfect. Un verde marin cu albastru cer te fac sa te gândești automat la mare când stai in baie. Bucatarie e ea mai sinistra pentru ca e alba. Totul e alb... parca ai fi la spitalul de nebuni si trebuie sa stai in camerele alea complet albe ca sa iti vina mintile la cap. Tocami de aia eu nu mănânc in bucătărie, mă face sa mă simt urmarit si supravegheat, ceea ce urasc.
***



Locuiesc singur de 2 luni jumate si-mi merge perfeeeect. Din donari castig acum 1200 de euro pe luna, deci sora-mii nu-i mai cer nimic. De ce 1200? Pentru ca toți cei cu grupa sanguina AB, printre care mă număr si eu, sunt platiti de nu-știu-cine cu 100 de euro per donatie. Cica primim pentru ca sangele e pentru frate-su, care are nevoie de perfuzii cu sânge. Mă simt destul de bine ca-l pot ajuta pe copilul acela. Sper sa se facă bine curand.

Azi, fiind zi de donatii, mă duc la spital sa dau litrul de sânge promis. Când ajung un aer rece mă face sa tremur. Mă uit in jur si vad doi oamenii ce stau imbracati in paltoane llungi si negre, cu palarii pe cap si parca se fereau de soare. Poate aveau o boala a pielii si nu vroiau sa se holbeze pacientii la ei.. dar... de ce sa stea la ușa pentru donatii? Nu mă intereseaza, nu mă bag. Când vine randul meu Silvia, o asistenta tare draguta, care se dadea la mine, dar eu o ignoram total, vine sa mă ia sa mă duca in sala. Nu am putut sa nu observ ca e se fereste de cei doi. Nu spun nimic, dar când incuie ușa o privesc serios.

- Ce e? De ce te-ai ferit de ei? Au vre-o boala molipsitoare? întreb calm, dar totodata curios.

- Nu... sunt cei care vin sa ia sangele AB. Sti.. sunt vampiri. I-am auzit vorbind cum ca le-ar place sa mă aibă la micul dejun... de asta mă tem de ei si ii ocolesc cat pot. Nu vreau sa se anunte la stiri ca o asistenta a fost gasita moarta in sectia de Donari Sange a spitaluilui Saint Spiridon. Chiar nu vreau sa ajung masa lor... plus... mi se pare așa de scarbos...

- Sunt de acord cu tine... E scarbos... dar asta e, ce sa-i faci? Trebuie si ei sa traiasca, nu? Nu ii condamna pentru asta. E bine ca vin sa ia sânge ca sa treiasca, nu vin sa ne vaneze pe noi pe capete. spun zambind cald si stau cuminte ca sa pot dona fara sa lesin.

Cat timp astept sa se umple punga observa ca Silvia statea departe de mine. Oare primise ordine sa nu se atinga de donatorii cu sânge AB? De ce? Tot sânge e. Nu conteaza daca vorbesc cu ea sau nu. Când termin oftez si o ciufulesc.

- Hey! Nu mai face așa! Știi ca nu-mi place. spune bosumflandu-se si mă plesneste peste maini, ca o doamna de societate care se dadea ea mai eleganta. Mă amuza peste masura si mă bufneste rasul.

- Aoleu. Imi pare rău, domnite, dar nu mai suntem in Evul Mediu ca barbatul sa nu se atinga de o fata singura. Suntem in secolul XX. Gasesti curvari peste tot, nu ca eu sunt, știi prea bine ce fel de orientare sexuala am eu.

- Da, știu... spune dezamagita si ia punga si iese pe hol. Deci așa fac.. le dau direct oamenilor alora...

- Silviut, eu am plecat. Vreau si eu sa ajung acasă si sa dorm puțin. spun zambind cald si plec spre casa.

Odata iesit din spital îmi pun castile si dau muzica aproape la maxim. Mă durea fix undeva ca se auzea in jur. Sa auda,  ce? Nu au mai ascultata muzica coreeana pana acum? In fine.. nu ca mi-ar pasa prea mult ce crede lumea despre mine... nu mă intereseaza. Sunt si așa doar o umbra in toata societatea asta.

Mergand cu castile in urechi mă opresc brusc in dreptul unei cladiri ce pare abandonata. De acolo se auzeau plansete. Mă uit spre castel si încerc sa-mi dau seama de unde se aud. Era un copil... sau așa ceva... De ce oare plangea? Fiind vrajitor folosesc o vraja ce-mi permite sa vad prin cladiri, pereti si diverse. Mă uit prin toata cladirea pana zaresc un copil legat intr-o camera in turn. Saracul de el.. De ce e inchis aici? De ce e inchis? Ce o fi făcut saracul sa fie inchis? Cred si eu ca plange... E tinut departe de prieteni si de familie... Bietul de el. Trebuie sa-l iau de acolo. Trebuie!
Sus In jos
http://rpcdreams.forummagic.net
 
Pulled Down Frontiers
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
RPG Anime Romania :: Fan Zone :: Fan Fic :: Original :: Yaoi/Yuri-
Mergi direct la: