RPG Anime Romania
O lume fantastica unde personajele prind viata.
RPG Anime Romania
Vrei să reacționezi la acest mesaj? Creați un cont în câteva clicuri sau conectați-vă pentru a continua.


Un forum dedicat RPG-ului.
 
AcasaPortalGalerieCăutareÎnregistrareConectare
Ultimele subiecte
» Noaptea vanatorilor [ +18 si limbaj explicit Kahlan si Sarah chan
O aventură de-o viață I_icon_minitimeAstazi la 0:29:23 Scris de sarah chan

» Pentru ce e cunoscut userul de deasupra
O aventură de-o viață I_icon_minitimeIeri la 21:58:27 Scris de Weed Maker

» [ RPG +안아 ] Rusia vs Italia
O aventură de-o viață I_icon_minitimeIeri la 15:43:31 Scris de Crystal Snow

» [RPG + Skyline] Paint those sounds
O aventură de-o viață I_icon_minitimeIeri la 15:41:12 Scris de Crystal Snow

» [RPG + Kahlan] My precious Omega
O aventură de-o viață I_icon_minitimeIeri la 15:32:48 Scris de Crystal Snow

» Eu intreb, tu raspunzi
O aventură de-o viață I_icon_minitimeSam 19 Sept - 23:54:56 Scris de Weed Maker

» Yaoi vs Yuri
O aventură de-o viață I_icon_minitimeSam 19 Sept - 9:55:15 Scris de Weed Maker

» Salut, again?
O aventură de-o viață I_icon_minitimeSam 19 Sept - 9:52:20 Scris de Weed Maker

» [+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori
O aventură de-o viață I_icon_minitimeVin 18 Sept - 16:53:19 Scris de kurosense


 

 O aventură de-o viață

In jos 
AutorMesaj
sarah chan
Owner
Owner
sarah chan

Sex : feminin
Zodiac : Sagetator
Zodiac chinezesc : Caine
Mesaje : 18130
Data de inscriere : 13/01/2012
Varsta : 25
Localizare : Lumea mea, numai a mea
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : RPG

O aventură de-o viață Empty
MesajSubiect: O aventură de-o viață   O aventură de-o viață I_icon_minitimeDum 3 Sept - 23:30:15

Iată ca am decis să pun acest proiect al meu și aici ^^
Abia aștept să vă aflu părerile ^^


  Nu ințelegeam de ce eu trebuia să fiu ultima care iși primește aripile. Eram așa geloasă pe sora mea geamănă și pe frații și surorile mai mari. Ei toți se jucau acum... în aer. Numai eu stăteam pe marginea lacului și îi priveam din depărtare cum iși exersau tehnicile de zbor. Aleseseră să facă asta deasupra lacului pentru că, dacă vor cădea, măcar să fie în apă.

  Eram tristă. Era și normal pentru că mă simțeam exclusă. Nu puteam să mă joc și eu cu ei și chiar voiam să pot și eu zbura.

— Sarah ! Vino!  Vocea dulceagă ce îmi pronunța numele îi aparținea mamei mele, Soffia.

— Vin, mami! Am răspuns ridicându-mă în grabă de pe iarbă.

  Acum câteva zile ceva înfricoșător mi s-a întâmplat, dar mama m-a asigurat că este în regulă. Este doar o parte din puterile mele ce ies la iveală. Acum câteva zile am omorât o pasăre. Cu dinții! Pur și simplu am simțit o dorință nebună de a-mi înfige dinții în acea ființă pentru că simțeam ceva în ea. Ceva ce voiam să mănânc. Mama mi-a explicat că asta e latura mea de vampir pe care am moștenit-o de la bunicul. Din acea zi ochii mei au fost roși în loc să aibă culoarea lor obișnuită, albastru. Și doi dințișori mi-au crescut mult mai mult decât ceilalți.

  Ajunsă în dreptul mamei mele i-am zâmbit si am luat-o de mana. Imi promisese că mă va duce într-un loc unde voi bea un suc special ce imi va face ochii să revină la culoarea normală. Mi-a mai spus și că vom merge doar noi două, fără vreunul din frații mei sau surorile mele. Eram nerăbdătoare să gust acea băutură de care îmi spusese mami. Mă întreb oare ce gust va avea?

  Amândouă am urcat într-una din trăsurile trase de caii înaripați. Eu m-am așezat lângă geam fiindcă îmi plăcea foarte mult să zbor. Așa mă simțeam și eu mai aproape de restul familiei mele ce nu era nevoită să folosească o trăsură pentru a zbura.

— Mergem departe mami? Am întrebat-o din pură curiozitate căci voiam să știu cât vom zbura. De obicei luam trăsura trasă de caii înaripați doar când mergeam undeva departe. Dar mereu drumul putea fi mai lung sau mai scurt.

— O să vezi scumpa mea. Imi răspunse ea cu zâmbetul pe buze mângaindu-mi un obraz. Mama mea era mereu blandă cu toată lumea. Poate și pentru ca e regină. Da, eu sunt o prințesă. Și chiar prințesa moștenitoare având în vedere că sunt mezina familiei. Regatul nostru e unul mare, format din mai multe planete diferite. Regatul Gardania! Casa mea!

  Tot drumul am stat cu ochii ațintiți pe fereastră privind peisajul din jurul nostru. La un moment dat câțiva dintre soldați ni s-au alăturat. Soldați dragoni. Ei iși făceau rondurile asigurându-se că totul în apropierea castelului era în ordine. Ei erau cei care ne protejau. Desigur, mai erau și cei 5 gardieni care aveau în special grijă de mine, chiar dacă unii dintre ei îmi erau apropiați de vârstă, iar eu am 7 anișori. Totuși ei sunt cu mult mai puternici decât sunt eu și sunt capabili să iși controleze puterile. În timp, eu voi deveni cu mult mai puternică decât sunt ei. Mama imi spune mereu că eu am un dar special. Toate puterile familiei eu le dețin. Desigur că și ceilalți la fel, dar eu sunt moștenitoarea acestui regat. Poate că de asta trebuie să fac atâtea lecții. De pian. De dans. De scris. Și multe alte materii care mai de care.

  Când am ajuns eram deja nerăbdătoare. Ajunsesem la un alt castel la care nu mai fusesem până acum. Dar în jurul lui erau mulți nori negri care întunecau totul și arătau că oricând vor da drumul la ploaie.

— Haide Sarah! Mă îndemnă mama mea prinzându-mă de mână și coborând amândouă din trăsură imediat ce aceasta a ajuns pe pământ. Sau mai bine zis pe unul din turnurile castelului.

  Am fost întâmpinate de doamne, domnișoare și domni care ne-au salutat politicos, eu făcând o reverență, la fel ca mama mea, așa cum fusesem învățată. Mă înspăimântau puțin pentru că toți aveau ochii roșii și dinți măricei. Exact ca mine. Simțind că îmi e cam frică, mama m-a luat de mână și am început să înaintăm pe coridoarele lungi ale acestui castel sinistru.

  Nu știu cât timp am tot mers, dar mi s-a părut o veșnicie, însă am ajuns în fața unei uși masive ce fu deschisă de două persoane dându-ne voie să pătrundem într-o sală frumos amenajată în mijlocul căreia se afla o masă cu două scaune. Pe masă se aflau cateva pahare cu o băutură de culoare roșie. M-am uitat către mama mea, iar aceasta mi-a zâmbit dându-mi de înțeles că totul este în regulă. Au pregătit toate astea pentru mine? Dar nu era ziua mea.

  Nu am spus nimic. Am mers alături de mama până la masă unde ne-am așezat pe scaunele pregătite pentru noi.

— Bea scumpo. Vorbele mamei m-au îndemnat să îmi duc mâinile ușor pe unul din paharele ce erau destul de mari. Nu știam ce fel de băutura e în aceste pahare, dar mama a dat afirmativ din cap așa că am început să beau conținutul paharului. Iar, odata ce am început, nu m-am mai putut opri până când nu am băut tot. Era bun! Nu puteam să descriu exact gustul, dar avea ceva ce te făcea să bei totul până la fund.

— E bun? Întrebarea veni din partea mamei mele, iar pe fața mea se conturase un zambet de satisfactie.

— Da! Foarte! Am spus punând paharul cu grije înapoi pe masă. În clipa următoare, lângă noi, apăru un domn necunoscut mie care o invita pe mama într-o altă încăpere pentru a discuta ceva. Astfel eu am ajuns să stau singură în această încăpere mare savurând băutura ce era pusă în paharele rămase pe masă.

  De undeva din apropiere se simțea un miros îmbietor ce mă făcea dornică să merg să văd ce miroase așa bine. Nu cunoșteam mirosul deci nu era de la o mâncare cunoscută mie. Probabil era un alt fel de mâncare nouă care e delicioasă.

  Curioasă din fire m-am ridicat de pe scaun începând să urmez direcția din care venea mirosul. Am mers pe niste coridoare până când am dat de o încapere . Din spatele uși venea acel miros îmbietor așa că m-am apropiat și am apăsat ușor pe clantă lăsând apoi ușa să se deschidă încet. Ceea ce am văzut însă nu a fost deloc asemănător cu ceea ce mă așteptam să văd. Cu cât ușa se deschidea mai mult cu atât ochii mi se măreau, iar în clipa când s-a deschis de tot un țipat mi-a ieșit printre buze speriindu-i și pe cei ce se aflau în acea încăpere. Acolo erau animale și chiar și persoane din care se scotea sânge iar apoi erau macelărite și tocate. Era o imagine de groază.

— Ce cauți aici copilă? De unde ai aparut?  Unul dintre bărbații din încăpere începu să se apropie de mine moment în care am luat-o la fugă speriată. Nu eram speriată de ceea ce văzusem pe cât eram de speriată de faptul ca eu crezusem că acolo e ceva delicios.

  În alergarea mea frenetică m-am lovit de cineva și am căzut jos. Abia când brațele cuiva m-au înconjurat am îndrăznit să deschid ochii întâlnind expresia îngrijorată a mamei.

— Sarah! Ce s-a întâmplat? De ce ai plecat de la masă? Mă întrebă mama în timp ce mă strângea în brațe iar eu plângeam.

— Am simțit un miros plăcut... și am vrut să văd de la ce vine...dar....dar...  Nu am mai putut continua pentru că nu puteam să descriu în cuvinte ceea ce tocmai văzusem. Printre buzele ei se strecură un oftat ușor.

— Sarah, scumpo, tu ești o parte vampir. Ști cu ce se hrănesc vampiri?  Am dat negativ din cap moment în care mama a continuat.  Vampiri se hrănesc , cu sânge.  În clipa aceea mama îmi prinse umeri mai strâns căci eu simțeam nevoia de a fugi. Eram speriată. Adică eu băusem sânge?

— Știu că nu e ceva foarte frumos scumpa mea și a-și fi vrut să mai crești înainte să descoperi această latură a ta, dar tu te dezvolți înaintea celorlalți. Chiar și Mike și Jen nu au descoperit încă această latură, dar știu că ești puternică și, te rog din suflet, să nu le spui fraților și surorilor tale despre ceea ce ai băut. Privește partea buna, acum că ai băut ceea ce corpul iți cerea ai revenit la normal. Nu mai ai ochișorii roși și nici canini ieșiți în evidență.

   O priveam cu ochii mari pe mama ascultând cu atenție tot ceea ce îmi spune. De ce eu nu mi-am primit aripile dar sunt prima care descoperă această latură neplăcută? Nu e corect! Totuși am dat din cap afirmativ ascultând de vorbele ei. Nu trebuia să le spun celorlalți despre ce am văzut sau ce am gustat aici.

  Nu am mai stat nici măcar o clipă în acest loc. Am pornit spre casă numaidecât. Tot drumul am fost tristă și nu mi-am ridicat privirea nici măcar să privesc pe fereastră. Tot ce am făcut a fost să o țin strâns de mână.

  Când am ajuns am coborât prima din trăsură și imediat am fost întâmpinată de cele două surori mai mari, Jeniffer și Jenny, care au început să alerge în jurul meu.

— Cum a fost? A fost frumos? De ce ai ochii roși? Iarași te-ai speriat de ceva și ai fugit repede sub fusta mamei? Plângăcioasa! Plângăcioasa!  

  Așa au fost ele de când pot ține eu minte. Mereu se legau de punctele mele slabe. Voiam să le spun ce am văzut. Voiam să le spun de ce am ochii înroșiți de la plâns. Dar nu puteam. Așa că tot ce am făcut a fost să plâng din nou. Mama nu mai era lângă noi așa că nu a auzit nimic din ce au spus surorile mele.

— Terminați! Nu vă mai legati de ea! Sunteți mai mari decât ea , ar trebui să vă comportați ca atare!  Vocea ușor răstită le potoli pe cele două energice, iar persoana care vorbise se apropie de mine îmbrătisându-mă.

— Haide! Nu mai plânge! Ști doar că așa sunt ele. Nu le băga în seamă.  

  Chiar daca îmi spunea să nu mai plâng și mă mângâia ușor pe cap eu tot plângeam. A fost o zi lungă pentru mine și plină de momente neplăcute. Dar mă simțeam bine să fiu ținută în brațe de el, de fratele meu, Jamie. Chiar dacă e doar cu un an mai mare ca mine el mereu a avut grije de mine și mi-a luat apărarea. El chiar e un frate mai mare bun. Și Mike e, dar el e cam laș spre deosebire de Jamie.

Acesta a fost primul capitol al acestei povești ^^ Sper să vă placă.



Smile! It's free!
O aventură de-o viață Ixvbjo
Sus In jos
https://rpganimeromania.forumgratuit.ro
Crystal Snow
Moderator
Moderator
Crystal Snow

Sex : feminin
Zodiac : Fecioara
Zodiac chinezesc : Mistret
Mesaje : 639
Data de inscriere : 01/09/2017
Varsta : 25
Localizare : București
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : RPC, RPG

O aventură de-o viață Empty
MesajSubiect: Re: O aventură de-o viață   O aventură de-o viață I_icon_minitimeMier 13 Sept - 14:08:42

Wow... e...e... wow. Imi place cum faci dialogul, dar ar fii si mai captivanta sa avem o descriere mai amanuntita a personajelor si a locurilor unde sunt.
Sus In jos
http://rpcdreams.forummagic.net
sarah chan
Owner
Owner
sarah chan

Sex : feminin
Zodiac : Sagetator
Zodiac chinezesc : Caine
Mesaje : 18130
Data de inscriere : 13/01/2012
Varsta : 25
Localizare : Lumea mea, numai a mea
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : RPG

O aventură de-o viață Empty
MesajSubiect: Re: O aventură de-o viață   O aventură de-o viață I_icon_minitimeMier 13 Sept - 16:35:36

O sa fie mult mai complexa pe parcurs ^^
Ma bucur ca iti place


Smile! It's free!
O aventură de-o viață Ixvbjo
Sus In jos
https://rpganimeromania.forumgratuit.ro
Crystal Snow
Moderator
Moderator
Crystal Snow

Sex : feminin
Zodiac : Fecioara
Zodiac chinezesc : Mistret
Mesaje : 639
Data de inscriere : 01/09/2017
Varsta : 25
Localizare : București
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : RPC, RPG

O aventură de-o viață Empty
MesajSubiect: Re: O aventură de-o viață   O aventură de-o viață I_icon_minitimeMier 13 Sept - 16:54:12

sunt fana fantasy, asta se poate vedea si in ficurile mele, daca le citesti ^^
Sus In jos
http://rpcdreams.forummagic.net
sarah chan
Owner
Owner
sarah chan

Sex : feminin
Zodiac : Sagetator
Zodiac chinezesc : Caine
Mesaje : 18130
Data de inscriere : 13/01/2012
Varsta : 25
Localizare : Lumea mea, numai a mea
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : RPG

O aventură de-o viață Empty
MesajSubiect: Re: O aventură de-o viață   O aventură de-o viață I_icon_minitimeMier 13 Sept - 17:17:39

Am citit cate ceva pe wattpad, dar sper ca le.vei pune pe toate si aici si promit ca le voi citi. Deja am observat ca ai pus cateva ^^ Le voi citi curand.


Smile! It's free!
O aventură de-o viață Ixvbjo
Sus In jos
https://rpganimeromania.forumgratuit.ro
Crystal Snow
Moderator
Moderator
Crystal Snow

Sex : feminin
Zodiac : Fecioara
Zodiac chinezesc : Mistret
Mesaje : 639
Data de inscriere : 01/09/2017
Varsta : 25
Localizare : București
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : RPC, RPG

O aventură de-o viață Empty
MesajSubiect: Re: O aventură de-o viață   O aventură de-o viață I_icon_minitimeMier 13 Sept - 17:22:20

^^ o sa le pun, o sa le pun. Le mai retușez putin pe unele
Sus In jos
http://rpcdreams.forummagic.net
sarah chan
Owner
Owner
sarah chan

Sex : feminin
Zodiac : Sagetator
Zodiac chinezesc : Caine
Mesaje : 18130
Data de inscriere : 13/01/2012
Varsta : 25
Localizare : Lumea mea, numai a mea
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : RPG

O aventură de-o viață Empty
MesajSubiect: Re: O aventură de-o viață   O aventură de-o viață I_icon_minitimeSam 24 Aug - 11:23:36

   Capitolul 2
Timpul a trecut, iar eu am crescut. Încă nu mi-am primit aripile chiar dacă Jamie și Kaname și-au primit colții. Dar am învățat să nu mă mai stresez din cauza acestor detalii triviale. E mai bine așa, să le primesc pe rând, pentru că așa voi reuși să învăț să le controlez înainte să fiu pusă la grea încercare de o altă putere necunoscută.

   Acum eram în școală. Nu orice școală, desigur. O școală specială pentru cei de rang nobil. Eu aveam cel mai mare rang, fiind moștenitoarea, dar asta îmi cauza numai probleme. În afară de faptul că mulți dintre colegii mei de școală mă evitau, mai erau și câțiva puștani cu aere care mereu își băteau joc de mine și râdeau de faptul că eu nu mi-am primit încă aripile. Mda, e vina gemenelor teroare, adică Jenny și Jeniffer. Numai ele două sunt așa de gură largă încât să spună astfel de detalii oricui. 

   Pe lângă toate astea nu eram nici măcar în clasă cu sora mea geamănă. Eu trebuia să urmez clasa specială cu cursuri intensificate. Iar colegi îmi erau chiar acei înfumurați de care am pomenit mai devreme. 

   Fiind îngândurată nu m-am sinchisit să îmi ridic privirea, mergând cu o groază de cărți în brațe. Astfel că nu am zărit grupul de scorpii ce venea din partea opusă mie și m-am trezit împinsă în umăr, ajungând pe jos pentru că îmi pierdusem echilibrul.

— Uită-te pe unde mergi , prințesă moștenitoare! Încă nu ai aripioare ca să zbori pe deasupra . Da, stai! Cred că și dacă ai avea tot așa toantă ai fi!  

  Îmi venea să le ard de vii în clipa asta. Focul este una din abilitățile ce le-am căpătat de-a lungul anilor. Dar conștiința mea mă oprea. La fel și statutul. Nu ar da bine pentru moștenitoarea la tron dacă și-ar arde supușii, nu? Mă bucur că au plecat după ce s-au săturat de râs. Acum trebuia să adun toate acele foi și cărțile ce se împrăștiaseră. 

— Fetele acelea ar trebui să treacă pe la cursurile de bune maniere și conduită generală.

   Când am auzit acea voce atât de aproape de urechea mea mi-am întors capul brusc în acea direcție întâlnind doi ochii albaștri cu mult mai intenși decât ai mei. Distanța ce se afla între fețele noastre m-a făcut să roșesc imediat și să îmi mut iarăși privirea asupra cărților și foilor încercând să le adun pe toate. Am putut observa încă o pereche de mâini ce aduna la acele cărți până când au fost toate puse într-un teanc. Dar când am vrut să îl ridic acele mâini mi-au luat-o înainte și le-au ridicat, eu fiind nevoită să mă adun de pe jos și să îl privesc iarăși pe cel care mă ajutase. Era pentru prima oară când cineva mă ajuta într-o astfel de situație, cel puțin în școala asta. 

— S-s-sunt grele ! Nu e nevoie sa îți rupi mâinile cărându-le!

   Era adevărat. Toată acea hârtie pătată uniform cu cerneală ce dădea formă cuvintelor era destul de grea, dar pentru mine era floare la ureche datorită forței ce o primeam de la latura mea de vampir. 

— Nu îți face griji! Ar fi nepoliticos din partea mea dacă aș lăsa o fată, aparent firavă, ca tine să care toate astea de una singură, iar eu să o însoțesc având mainile în buzunare. Eu sunt Black, Markov Black, îmi pare bine de cunoștință!

   Cred că avea dreptate. Am fi arătat ciudat dacă am fi mers pe coridoare, eu cărând toate acele cărți, iar el mergând pe lângă mine fără ca măcar să aibă o cărticică în mână.

—Markov...  

   Numele lui îmi era extrem de cunoscut, dar nu prea reușeam să îmi aduc aminte de unde . Asta până când totul a venit în mintea mea ca un fulger. Markov Black, fiul unui duce înstărit care se întâmpla să îmi fie coleg de clasă, dar care a absentat de la începutul acestui an școlar datorită unor probleme de sănătate. 

— Și mie îmi pare bine. Sunt Sarah, Sarah Way !

   I-am spus zâmbindu-i în timp ce mergeam pe coridor spre sala de clasă în care aveam următoarea ora.

— Tu ești Sarah? Prințesa moștenitoare?

   Mă întrebă el vizibil surprins să constate identitatea mea. Fața pe care o făcuse el m-a făcut să pufnesc în râs și să dau afirmativ din cap. Era comic! 

— Mă așteptam ca prințesa moștenitoare să fie o înfumurată mai ceva ca fetele de dinainte. 

   Și, din nou, o altă persoană ce își formase o părere greșită despre mine cunoscându-mi doar rangul în această societate. Totuși nu a mai spus nimic altceva ci doar mi-a zâmbit într-un mod ce mi-a făcut inima să stea în loc pentru o secundă apoi să înceapă să bată tot mai repede.

— La ce clasă ești?   Mă întrebă acesta oprindu-se brusc făcându-mă să mă lovesc de el, pentru că mergeam în spatele acestuia. Parcă aș fi fost un cățeluș ce își urmează salvatorul care a rupt din bucata lui de pâine și i-a oferit-o lui pentru a nu muri de foame.

— Suntem în aceeași clasă!  

   I-am răspuns în timp ce îmi frecam ușor fruntea . Avea spatele destul de tare și era cu un cap și ceva mai înalt ca mine. Mă simt așa scundă uneori. 

— Serios? Super! Atunci, te-ar deranja dacă am fi colegi de bancă?

   L-am privit un pic surprinsă clipind de cateva ori mai repede. El se oprise în loc și se întorsese cu fața spre mine zâmbindu-mi iarăși în acel mod ce mă făcea sa îmi simt obrajii roșii.

 — Nu m-ar deranja. Oricum nimeni din clasă nu vrea să stea cu mine în bancă.

   Îmi lăsasem capul în jos amintindu-mi de dragii mei colegi de clasă care, fie îmi aruncau priviri pline de dispreț fie pline de batjocoră. Din obijnuință, îmi dusesem mâna pe lănțicul cu pandantiv ce îl purtam la gât. Îl aveam încă de la naștere . Pe spatele pandantivului era scris numele meu. Și May avea unul la fel. Și mai exista un al treilea, undeva, cu sora ce a fost luată de lângă noi. Maria. Bebelușul furat la câteva ore după naștere. Cei care știu despre acest incident presupun că eu am fost de fapt ținta răpiri, numai că, o asistentă , m-a pus pe mine în pătuțul ce purta numele Mariei , iar pe ea în pătuțul meu. Eu trebuia să fiu cea furată, nu sora mea.  Dar știu că ea e undeva și o voi găsi de îndată ce voi putea să mă descurc singură cu toate puterile ce sălășluiesc în trupul meu.

— Ar trebui să ne grăbim altfel vom întârzia! I-am spus cu zâmbetul pe buze brunetului ce îmi căra cărțile . Îmi ridicasem privirea din pământ și începusem să înaintez mărind ritmul pașilor, Black fiind și el în stânga mea.

   Nu ne-a luat mult să ajungem în sala de clasă în care am intrat încercând să ignor din răsputeri privirile ce erau ațintite asupra mea. Doar am înaintat până la singura bancă în care doar un loc era ocupat, de mine.

    Nici bine nu am intrat noi în clasă că a și apărut profesorul începând să facă prezența și să ne predea. Și celelalte 2 ore ce au urmat după aceasta le-am avut cu același profesor deci nu am mai schimbat sala de clasă. 

— Sarah! Ai vrea să vi cu mine la un suc ?

    Întrebarea lui mă luă prin surprindere făcându-mă să mă uit cu coada ochiului la el în timp ce încercam să îmi pun în ordine foile pe care îmi scrisesem notițele. Nu mi-a luat prea mult să mă gândesc la răspuns. Până la urmă el e singurul care m-a ajutat și m-a acceptat așa cum sunt eu cu adevărat. Nu m-a marginalizat pentru că sunt prințesa moștenitoare și nici nu a început să se lingușească pe lângă mine din același motiv. Așa cum fac toate colegele din clasa lui Jamie de fiecare dată când mă văd. Bine, acele fete mai au și o dorință ascunsă pentru că toată școala știe despre el și majoritatea fetelor sunt în limbă după fratele meu. Oarecum pot spune că sunt mândră. La fel și de celălalt frate al meu care face ravagii la școala unde e acum. El a absolvit acest ciclu și acum este la liceu.

— Da. Mi-ar face plăcere. Dar nu pot sta mai mult de o oră. Am lecții de pian astăzi.  

   I-am răspuns după câteva minute bune. Căzusem un pic în gândurile ce mergeau pe multe căi și ajungeam mereu să mă gândesc la cu totul altceva decât gândul de la care am pornit.

— Super! Atunci haide să ducem toate astea în dulapul tău și să mergem.

    Se vedea pe chipul lui că era încântat de faptul că îi răspunsesem afirmativ la invitație. Este un băiat de treabă.


La acest capitol nu am precizări speciale sau explicații de dat. Veți afla mai multe în capitolul următor. ^^



Smile! It's free!
O aventură de-o viață Ixvbjo
Sus In jos
https://rpganimeromania.forumgratuit.ro
Crystal Snow
Moderator
Moderator
Crystal Snow

Sex : feminin
Zodiac : Fecioara
Zodiac chinezesc : Mistret
Mesaje : 639
Data de inscriere : 01/09/2017
Varsta : 25
Localizare : București
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : RPC, RPG

O aventură de-o viață Empty
MesajSubiect: Re: O aventură de-o viață   O aventură de-o viață I_icon_minitimeSam 24 Aug - 11:43:51

O aventură de-o viață 2m2jcrt

de mult asteptatul capitol 2 :))
Astept urmatorul capitol sa vad cum decurge "iesirea la suc"

O aventură de-o viață 2m2jcrt
Sus In jos
http://rpcdreams.forummagic.net
sarah chan
Owner
Owner
sarah chan

Sex : feminin
Zodiac : Sagetator
Zodiac chinezesc : Caine
Mesaje : 18130
Data de inscriere : 13/01/2012
Varsta : 25
Localizare : Lumea mea, numai a mea
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : RPG

O aventură de-o viață Empty
MesajSubiect: Re: O aventură de-o viață   O aventură de-o viață I_icon_minitimeVin 4 Sept - 15:20:04



Captolul 3
Lunile au trecut ca vântul. De la începutul școlii până acum relația mea cu Black a avansat de la nivelul de prieteni, la nivelul de cuplu. Da, eu și Black formam un cuplu acum. Nu aveam cum să nu mă îndrăgostesc de băiatul ce mereu îmi acorda atâta atenție și chiar era dispus să își modifice propriul program pentru a se potrivi cu al meu. Era, pur și simplu, perfect. Desigur că nu toată lumea e de acord cu relația mea cu el. Adică, ambii mei frați și tatăl meu se opun chiar dacă nu îl cunosc. Bine, Jamie îl știe, dar nu au stat la discuții prea mult ca să îi cunoască personalitatea așa cum i-o cunosc eu. Mama și surorile mele nu sunt împotriva relației, dar, ca orice mamă, și a mea mi-a spus să fiu atentă, căci sunt înca mică, să nu împingă el lucrurile și să meargă prea departe.

Acum, azi, aveam emoții mai mari ca în oricare altă zi. Trebuia să ne întâlnim în piața principală, apoi să mergem împreună la palat. Era o zi specială pentru că azi, eu și May, sora mea geamănă, împlineam 13 ani. Era ziua mea de naștere, iar micuța petrecere de ziua mezinelor se ținea în curtea din spate a castelului, în grădina plină de flori care mai de care mai frumoase și de copaci magnifici. Am emoții, nu pentru că e ziua mea, poate doar puțin din cauza asta, dar, emoțiile cele mai mari, le am pentru că azi le voi face personal cunoștință părinților mei cu Black.

Apropiindu-mă de fântâna arteziană ce trona în mijlocul pieței, l-am zărit stând acolo. Mă aștepta! Era îmbrăcat lejer și totuși avea o tentă de eleganță. Cred că și el avea emoții să îmi întâlnească părinții personal. Sigur că îi cunoștea deja, doar sunt regele și regina acestui regat, dar nu a avut niciodată ocazia să vorbească personal cu ei.

— Scuze! Aștepți de mult?

L-am întrebat apropiindu-mă de el cu pași repezi simțind cum inima mi-o ia la goană . Mereu simțeam asta când eram lângă el. Încă de la prima noastră întâlnire. Numai că acum se accelerau bătăile inimii pentru că se adăugau și emoțiile pe care le aveam.

— La mulți ani, draga mea!

Nici nu îmi răspunsese la întrebare, ci se ridicase și venise direct la mine îmbrățișându-mă strâns de parcă nu ne-am fi văzut de ani de zile și, acum că mă vedea din nou, nu avea să îmi mai dea drumul vreodată. Asta mă făcea să simt . Mă simțeam protejată și dorită în brațele lui. Era un sentiment unic.

Am simțit că îmi pierd echilibrul când m-a eliberat din strânsoarea formată de brațele lui, dar mi l-am recăpătat rapid reușind să stau pe propriile mele picioare. Îl priveam curioasă cum începuse să se caute prin buzunare. Părea a fi agitat . Nu îl condamnam . Și eu aș fi foarte agitată dacă aș ști că azi merg să îi întâlnesc părinții. Acum că stau bine să mă gândesc el nu mi-a povestit niciodată nimic despre familia lui. Ce știu, știu doar din vorbele colegilor și ale profesorilor. Îl voi întreba după petrecere câte ceva despre familia lui. Nici măcar nu știu dacă are frați sau surori.

— Uite! Ăsta e cadoul meu pentru tine !

Cuvintele lui mă făcură să tresar fiind prea prinsă în gânduri să realizez momentul în care a găsit ceea ce căuta așa frenetic prin buzunare. Era o cutiuță mică, frumos împachetată .

Un zâmbet mare se contură pe chipul meu în timp ce desfăceam cu grijă ambalajul frumos în care era învelită cutiuța. Abia după ce am reușit să îndepărtez capacul cutiei am descoperit că înăuntru se regăsea o brățară formată din perle albe. Am luat-o în mână și am analizat-o . Era frumoasă!

— Da-mi voie!

Spuse el luându-mi brățara din mână și prinzându-mi ușor încheietura mâinii drepte întinzându-mi-o doar pentru a putea pune micuța brățară din material argintiu în jurul ei. Era atât de fină și gingașe încât îmi era frică . Îmi era teamă că dacă voi face vreo mișcare mai bruscă aceasta se va rupe imediat.

— E superbă!

— Și mai am o surpriză pentru tine!

L-am privit curioasă dar acesta și-a pus degetul în dreptul guri.

— Ți-o voi arăta la petrecere.

Un lucru îl știam sigur despre el. Și anume încăpățânarea. Dacă își punea ceva în minte nu avea rost să încerci să îl convingi să facă altfel. Așa că nu am spus nimic, chiar dacă eram curioasă. Ar fi fost în zadar să încerc să îl trag de limbă și să îmi spună ce surpriză mai are pentru mine.

— Atunci haide să mergem! Ceilalți ne așteaptă!

Eram nerăbdătoare să îmi cunoască părinții. Și să îi demonstrez tatei că nu are de ce să fie sceptic în privința lui când el e un băiat de nota 10. Chiar și cu emoțiile pe care le aveam tot eram nerăbdătoare.

Mă prinsese de mână mergând amândoi spre palat. Mergeam repede, cel puțin eu, trăgându-l după mine ca să ajungem cât mai repede.

Ajunși în grădina din spate a palatului m-am oprit o clipă în loc, încă ținându-l de mână. Priveam aranjamentele făcute acolo. Decorațiile așezate pe copaci. Masa frumos aranjată în jurul căreia se afla un număr exact de scaune. Mâncărurile așezate acolo. Muzica lentă ce cânta ușor în surdină. Și persoanele așezate pe acele scaune. Doar 3 scaune erau libere. Unul pentru mine, unul pentru Black și unul pentru Jamie. Da, el nu era aici încă. Participa la o tabără de o săptămână. Dar azi era ziua în care avea să se întoarcă acasă. Îmi promisese că va ajunge la petrecere chiar dacă va veni mai târziu. În rest nu erau prea mulți invitați. Familia mea și sfătuitorul tatei. Nu era nevoie de o petrecere gigantică pentru că ar fi fost o bătaie de cap. Mai puțin e mai bine.

De îndată ce m-au zărit ,ambii mei părinți s-au ridicat în picioare. Dar expresia de pe chipul lor nu era una prea fericită ci mai degrabă păreau a fi îngroziți de ceea ce văd.

— Sarah! Îndepărtează-te de el în clipa asta!

Vocea tatei suna a fi una plină de dispreț și folosise și un ton ridicat. Nu întelegeam ce e cu el? De ce se comporta așa în prezența lui Black. Nu e ca și cum l-ar cunoaște. De ce trebuie mereu să fie așa cu mine? Cu celelalte surori ale mele nu s-a comportat niciodată așa indiferent de câte ori au făcut vreo boacănă. Doar pentru că sunt prințesa moștenitoare asta nu înseamnă că trebuie să facă diferențe între mine și celelalte fiice ale lui.

—Nu! Nu ai nici un drept să îmi spui să fac asta! Nici măcar nu îl cunoști!

Am țipat și eu la tatăl meu. Era pentru prima oară când făceam asta. Dar eram nervoasă! Eram supărată pe el pentru că nu se gândea la mine la fel ca la surorile mele. Nu îmi plăcea când era așa strict doar cu mine.

— Se poate cumva... ca numele lui de familie să fie Markov ?

Mama părea să vorbească mai calm , dar tot puteam citi o urmă de regret în vocea ei. Regret și teamă. Nu înțeleg! Ce treabă are numele lui cu toată situația asta?

— Ba da! Numele meu e Markov Black. Îmi face plăcere să vă cunosc în persoană, în sfârșit, unchiule, mătușă.

Black le răspunsese părinților mei. Dar de ce le-a spus unchiule și mătușă? Îl priveam nedumerită. Și nu numai vorbele lui erau cele care mă băgau în ceață ci și expresia lui. Zâmbea ! Dar nu mai era același zâmbet pe care îl știam eu. Acest zâmbet de îl afișa acum părea a fi unul diavolesc.

— Ce ai de gând? Ce idei ți-a băgat în cap fratele meu?

Tata era mai nervos ca înainte, acum că avea confirmarea identității lui. Fratele lui? Unchiul ce a vrut să îmi ia viața când aveam un an? Vorbește de aceeași persoană? Și dacă e așa , atunci... eu și Black suntem... verișori?

Începusem să tremur din toate încheieturile , iar lacrimile mi se strânseseră în ochi. El a știut de la început că suntem rude? Cred că da, pentru că părea să știe dinainte că părinții mei îi sunt rudă. Atunci... El doar s-a folosit de mine? Totul... Tot ce s-a întâmplat între noi până acum. Ajutorul pe care mi l-a acordat, atenția și cuvintele dulci ce mi le-a spus... Totul a fost fals?

— Vezi? Ți-am spus că mai am o surpriză pentru tine !

Se uita direct în ochii mei. Puteam vedea ura din privirea lui acum . Nu se mai ascundea. Nu își mai ascundea disprețul ce mi-l purta. Se vedea prea clar cât de mult mă urăște după felul în care mă privește. Cât de naivă am putut fi să cred că există cu adevărat cineva care să mă accepte așa cum sunt și să uite de statutul pe care îl am. Ba mai mult, se pare că el plănuia să îmi joace inima în picioare și să mă distrugă emoțional.

— Și mai am un ultim cadou pentru tine, verișoară!

Mi-am mărit ochii atunci când el și-a lipit buzele de ale mele. Nu pot să cred că el chiar face asta. Simțeam cum începeam să fierb de furie. El mă urăște! Atunci , eu de ce nu l-aș urî pe el? Să-l urăsc pentru că s-a folosit de mine, pentru că m-a mințit și păcălit în tot acest timp. Există doar un pas de la iubire la ură. Așa spunea un profesor. Se pare că avea dreptate. Dar ce iubire? Nu a fost decât din partea mea. Prima mea iubire a fost doar o minciună. Poate că și sentimentul pe care l-am avut pentru el a fost doar o minciună. Poate că nici eu nu l-am iubit niciodată.

Auzeam câteva sunete vagi pe fundal. Țipete. Dar nu puteam să mai disting nimic. Mă cufundasem într-o negură interminabilă. Oare leșinasem? Nu îmi pot da seama. După acel sărut totul a devenit negru. De fapt nici nu știu când s-a încheiat acea atingere între mine și el.

Abia când am deschis ochii am putut să îmi văd mâinile pline de acea substanță roșie. De sânge. Iar într-o mână țineam un cuțit. Cuțitul cu care intenționam să tai tortul. Dar acum era plin de sânge. Dar de ce eram plină de această culoare pe mâini? Răspunsul l-am aflat când mi-am ridicat privirea observând trupurile sfâșiate ce se aflau împrăștiate în jurul meu.

Genunchii mi s-au muiat și am căzut jos privind îngrozită trupurile celor ce înainte formau familia mea. Voiam să țip, dar nici un sunet nu îmi ieșea pe gură. Țineam gura deschisă , dar nimic. Într-un colț, lângă o mână aruncată , se afla o cameră de luat vederi care înregistra. Cumva am reușit să mă târăsc până la acea cameră. Voiam să știu ce se întâmplase. De ce toți erau....erau morți, dar eu eram în viață? Ce s-a întâmplat mai exact aici?

Știam să umblu cu un asemenea aparat, dar acum totul era cu mult mai dificil pentru că mâinile îmi tremurau incontrolabil și abia reușeam să îmi coordonez mișcările. Abia după câteva încercări repetate am reușit să derulez filmulețul până în clipa în care Black m-a sărutat. De atunci nu îmi amintesc nimic. Doar întuneric.

Filmarea mi-a arătat crudul adevăr. Am văzut cum, după acel sărut, am vrut să îl strâng de gât, dar acesta a zburat. Da, se pare că și el avea aripi. Unele negre, la fel ca părul lui și ca sufletul lui.

,,— E doar vina voastră!''

Acele cuvinte încărcate cu ură și furie îmi aparțineau mie. Dar nu îmi aduc aminte să le fi rostit vreodată. Când am văzut , în filmare, ce privire aveam , am înghețat. Ochii îmi erau sângerii, iar acea brățară strălucea. Ce a urmat s-a derulat mult prea repede ca să pot distinge mișcările pe care trupul meu le-a făcut fără ca eu să fiu conștientă. Totuși am auzit clar țipetele surorilor mele. Țipătul mamei. Cuvintele de implorare pe care Mike le rostise înainte ca eu să îi smulg capul de pe umeri. Tatăl meu ce mă ruga să mă opresc și să realizez ceea ce fac. Care mă întreba de ce am acea ură în privire. De ce îmi distrug propria familie.

,,— Te iubesc! Nu uita as...''

Ultimele cuvinte ale lui astea au fost. Mi-a spus că mă iubește și totuși...eu...eu l-am omorât de parcă ar fi fost cel mai mare dușman al meu.

Am scăpat camera din mână ducându-mi mâinile spre față, dar le-am oprit când am văzut acel sânge pe mâinile mele. Propria mea familie! Mi-am ucis propria familie! Privirea îmi devenea încețoșată din cauza lacrimilor ce nu știu când începuseră să curgă. Dar tot am putut zări acea brățară. Brățara pe care Black mi-o dăduse și care strălucise în clipa în care eu am început masacrul ăsta. Nu am stat pe gânduri și am smuls-o de pe încheietura mea chiar dacă mi-a pătruns în carne înainte de a se rupe.

Tremuram. Tremuram din toate încheieturile și lacrimile nu mi se opreau. Începusem să aud voci venind dinspre castel. Voci alarmate. Erau soldații! Auziseră gălăgia , țipetele! Aveau să vadă totul! Eu, cea care trebuia să le fiu conducătoare peste câțiva ani, sunt o criminală! Nu puteam să suport gândul că eu am fost cea care a făcut acest lucru groaznic. Nu puteam să mai trăiesc așa. Nu meritam să mai trăiesc.

Ca împinsă de la spate m-am ridicat și m-am îndreptat în grabă spre locul unde abandonasem acel cuțit. Cuțitul cu care i-am luat viața propriului meu tată. Cu același cuțit aveam de gând să îmi iau propria viață.

Nu mi-a luat decât o secundă să pun mâna pe cuțit și să îl îndrept cu lama spre inima mea. Nu puteam să privesc. Nu puteam să văd chiar și în ultima mea clipă priveliștea sângeroasă. Mi-am închis ochii și am împins lama cuțitului spre pieptul meu, dar durerea pe care mă așteptam să o simt când avea să îmi străpungă pielea întârzia să apară. De ce? De ce nu mă doare?

— Ce crezi că faci, Sarah?

Auzindu-mi numele pronunțat mi-am deschis ochii văzând că o mână ținea strâns lama cuțitului chiar dacă îi pătrundea în piele și îi lăsa sângele să se scurgă. Cineva mă oprise, iar acel cineva era Jamie. Privindu-l acum am simțit o mică bucurie. Bucuria că lui nu îi făcusem ce le făcusem celorlalți. Era în viață! Datorită acelei tabere. Datorită faptului că a întârziat. Dar a venit la timp pentru a mă opri. Strânsoarea mâinilor mele pe cuțit se slăbi, iar el îl aruncă departe de noi, apoi ma luat în brațe. Cum puteam să îi spun că eu am făcut toate astea? Din cauza mea suntem orfani! Avea să mă urască după ce va afla că eu sunt de vină! Și totuși nu puteam să mă depărtez de el. Începusem să plâng la pieptul lui. El mă ținea strâns între brațele lui în timp ce, pentru prima oară de când îmi revenisem, vocea mea se făcea auzită. Țipam! Țipam de durere, dar nu durere trupească ci durere sufletească. Țipam și plângeam !

Cred ca sunt cel mai lenes scriitor existent! Chiar daca aceste capitole le aveam deja scrise, nu am mai scris in continuare desi mereu ma gandesc sa fac asta. Sper sa vina si timpul sa reusesc sa ma tin de cuvant si sa scriu mai des!
Imi cer scuze ca a durat atat pana sa postez al 3-lea capitol aici, dar o sa incerc sa il postez pe urmatorul mai repede ^^


Smile! It's free!
O aventură de-o viață Ixvbjo
Sus In jos
https://rpganimeromania.forumgratuit.ro
Continut sponsorizat




O aventură de-o viață Empty
MesajSubiect: Re: O aventură de-o viață   O aventură de-o viață I_icon_minitime

Sus In jos
 
O aventură de-o viață
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
RPG Anime Romania :: Fan Zone :: Fan Fic :: Original-
Mergi direct la: