Ok.. O sa-ti zic de "Magicianul" de John Fowles. Este vorba despre un tip, Nickolas Urfe, care este profesor. Cartea incepe destul de plictisitor, cu copilaria lui si facultatea. Apoi el gaseste o fata, Alison cu care are o relatie frumoasa si primeste un post in Grecia, ca profesor. El terminase facultatea de limbi si era din Londra. Pana la urma el accepta postul si se duce in Grecia, in Phraxos. Dupa ce se acomodeaza putin acolo descopera un golf si un loc numit Bourani. Acolo traia un om in varsta, Maurice Conchis. El este psiholog sau asa se da. Toata cartea este o intregire de mistere si nu iti mai dai seama ce este adevarat sau ce este fals. Acel om, Conchis se joaca cu mintea lui Nickolas. Dar daca vrei sa intelegi trebuie sa citesti cartea pentru ca e foarte lunga. Conchis pune tot felul de mistere pe care Nicko sa le descopere. Si se foloseste si de 2 surori gemene, ale caror nume nu este clar. De fapt mai nimeni nu este cine este cu adevarat. Totul este un teatru meta-fizic. Acest Conchis lua pasaje din opere celebre si le transpunea in lumea reala, inconjurandu-l pe Nicko cu o mare de mistere. Pana la urma Alison moare dar la sfarist afla ca e vie si ca a fost platita de Conchis sa joace rolul fetei moarte. De fapt toti erau platiti, Conchis fiind foarte bogat.
In final Nicko afla mare parte din mister insa cartea se incheie cu imaginea lui si a lui Alison vorbind despre tot. Este absolut mirific cum incheie. De fapt tot ce scrie acest autor este minuant. Citesc acum:"Iubita locotenentului francez". Un roman desprins din lumea secolului al XIX-lea in care totul se imbina atat de frumos: fascinatia, erotismul, intriga, psihologia, drama si iubirea.
Prin "Magicianul" am cunoscut cat de impresionanta si tainica poate fi psihologia, tot romanul fiind construit pe acest principiu. Iti voi da cateva citate sa vezi despre ce vorbesc.
""A zâmbi" nu înseamnă atât să alegi o atitudine în faţa vieţii, cât să recunoşti şi să exprimi natura cruzimii fundamentale, ineluctabilă a vieţii pe care nu putem nici măcar să încercăm să o evităm, ea fiind însăşi existenţa umană."
"Ăsta e jocul hazardului. Nu hotărăşti tu dacă eşti sau nu."-Asta e fraza ce este urmarita pe tot parcursul romanului, fiind un fel de baza a ideii.
"Dragostea nu este asemănarea dintre două persoane, ci misterul dintre ele."
Si sa nu uitam finalul ce se arata apoteotic in splendoarea unei minti geniale ca a lui Fowles.
Nu mi-l mai amintesc exact dar e ceva de genul:"Nu va vorbi, nu va ierta. Va ramane pentru totdeauna in acest prezent inghetat". Apoi urmeaza descrierea decorului de toamna. Si la sfarsit:
"Mâine să iubească cel care n-a iubit niciodată şi cel care a iubit să iubească mâine."
eu una pot spune ca aceasta carte ar putea marca orice minte. Totul se intampla cu o enigma, cu un aer atat de serios incat sfarsitul ti se pare prea crud, prea sadic. Pe mine una m-a schimbat si ii multumesc lui Dumnezeu ca in acea zi am luat acesta carte de pe raft. Impresionanta carte. Ti-o recomand desi e cam lunguta, insa iti promit ca vei fi uimita.
Ee.. Cam atat.. Mai este si "Cosmarul" care mi-a placut extraordinar de mult. Aceea este si ea plina de mister, enigme dar sunt si demoni si este si perversa pe alocuri.
Sper ca te-am lamurit si imi place ca m-ai intrebat. Mai astept si alte pareri si multumesc tuturor pentru inatmpinare!! Klau va pupa pe toti!!