Personaje
Nume:Watase Seju
Varsta: 19
Ocupatie:Vanzator la o librarie
Nume: Akashi Seju
Varsta: 23
Ocupatie: Fotograf
Edit:
Nume:Watase Seju
Varsta: 19
Ocupatie:Vanzator la o librarie
Nume: Akashi Seju
Varsta: 23
Ocupatie: Fotograf
Edit:
Capitolol I
P.O.V Watase
''" Ploaia se facea din ce in ce mai simtita, iar noi nu puteam face altceva decat sa ne ascundem pe unde apucam.
David m-a luat de mana si m-a tras dupa el pana cand am ajuns in scara unui bloc. Chiar daca el era verisorul meu nu putram sa nu il iubesc. Prima data cand ne-am intalnit nu ne-am inteles prea bine, dar cine ar fi crezut ca vom ajunge sa ne indragostim unul de celalalt? Ochii lui ma priveau fix, puteam citi in stralucirea lor dorinta si zidul dintre noi doi, nici unul din noi nu vrea sa recunoasca dragostea dintre noi. In ritmul acesta vom suferi amandoi.
-Elena, nu mai pot sa ma ascund! Tu pentru mine esti o bataie a inimii, fara ea as murii mai repede si as avea doar regrete, nu mai rezist!
Buzele lui fierbinti au stins raceala buzelor mele cand le-a atins cu o delicatete desavarsita cum nu mai simtisem din partea altor barbati, nu i-am putut rezista prea mult si i-am raspuns imediat la sarut. Tot ce se intampla era de vis! "''
Inainte sa inchid cartea am luat o hartie ca sa stiu la ce pagina am ramas, preferam sa fac asta de cat sa indoi un colt de foaie. Nu este cartea mea este a librarii, chiar daca nu este o carte foarte reusita este totusi o carte. Trebuie sa fim grijuli cu cartile, chiar daca sunt printre putinii care gandesc asa sunt optimist! Cu siguranta sunt si alti oameni care apreciaza cartile la fel de mult ca mine. Am asezat cartea cu grija pe tejghea si m-am dus in magazie de unde am luat o matura si un foraj, iar apoi m-am intors inapoi in librarie. M-am indreptat spre cuier si mi-am luat sortul albastru de zi cu zi si legitimatia de angajat. Nu stiu rostul sortului intr-o librarie, dar daca patronul asa doreste eu nu am nimic impotriva atata timp cat ma plateste. Mult de munca nu am, oricum nu am foarte multi clienti, iar cei mai multi sunt parinti care cumpara carti cu poze pentru copiii lor. Imediat ce mi-am pus sortul si legitimatia m-am indreptat spre casetofon, singurul gen de muzica pe care il ascultam era jazz-ul. Pur si simplu muzica aceasta ma linisteste, apas pe butonul play si ma indepartez de micutul obiect ce imi provoca palpitati cand auzeam muzica ce imi alinta urechile.
Am luat matura in mana si am inceput sa matur prin librarie in pasi de dansi si fredonand.
-Lalalalala! Imi miscam capul pe ritmul muzici, ce faceam eu aici nu poate fi numit maturat, dar macar nu ma plictiseam sansele ca un client sa isi faca aparitia sunt de 5% .
Poate ca suna trist, dar cred ca asta e singurul lucru care imi place la meseria mea. Nu am clienti, nu e nevoie sa muncesc foarte mult, pot asculta ce muzica vreau, sunt izolat de orice forma de civilizatie si cel mai important pot oricand sa ma pierd intr-un roman de dragoste. Daca stau sa ma gandesc putin, probabil asta e motivul pentru care nu am asa multi prieteni. Gusturile mele sunt prea invechite pentru era tehnologiei. Trist? Deloc! Am destul loc in lumea mea!
Cand s-a terminat melodia si a inceput alta am terminat si eu cu maturatul, daca dansatul cu o matura se numeste maturat atunci asta am facut. Chiar daca melodia precedenta se terminase inca o aveam in minte, era una din preferatele mele.
-Tralalalala! Fredonam melodia ce se terminase in timp ce mergeam zambitor spre tejghea, cartea pe care am lasat-o aici acum cateva minute ma chema inapoi spre taramul iubirii interzise. Iubire interzisa? Suna tentant ma intreb daca voi avea si eu parte de o asa dragoste. Am inceput sa citesc in continuare cartea in timp ce am constat ceva. Pur si simplu sunt un visator. Citisem concentrat cam trei pagini asta pana cand clopotelul de langa mine suna in disperare. Se pare ca am un client.
-Buna dimineata, imi cer scuze pentru neplacerea creata. Am zambit si l-am privit fix in ochi oarecum prietenesc si dragut exact cum imi cere meseria.
-Neata! Nu face nimic desi cred ca "Domnul"Clopotel de la tejghea ma uraste la cat de mult l-am terorizat.
Persoana din fata mea era un tanar putin mai inalt decat mine, cred ca terminase facultatea e doar o impresie nu stiu nimic despre el si nici nu cred ca l-am mai vazut pe aici. Nu pare o persoana care citeste mult, iti dai seama usor doar daca te uiti la cum arata. Parul roscat si ochii de aceeasi culoare, in contrast cu pielea lui albicioasa pot spune fara regret ca imi zgarie pupila. Chiar daca arata mai tipator aspectul lui este unul placut. Spre deosebire de mine care doar am aruncat pe mine primele haine ce mi-au iesit in cale din dulap, el pare mult mai ingrijit si avand in vedere aparatul de fotografiat pot spune cu mana pe inima ca face parte din era tehnologiei. O astfel de persoana intr-un astfel de loc e o raritate, cred ca va fi amuzant.
Raspunsul lui ironic nu mi-a atras atentia prea mult cum spera el.
-Imi cer scuze inca o data, stati aici de mult? Intreb eu cu zambetul pe buze, dar cu ochii inchisi.
-Nu de mult, de cand ai inceput sa dansezi cu matura.
Raspunsul lui m-a facut sa imi deschid ochii era putin stanjenitor, dar mi-am pastrat zambetul si m-am prefacut ca nu era ceva chiar atat de important asa ca am schimbat subiectul.
-Scuze din nou, doriti o carte anume?
Desi ma asteptam sa spuna "Aici nu e fast-food?" am auzit contrariul, sperantele mele dau roade. imi ador optimismul!
- Pai vreau cartea pe care o citeai. Pareai atat de intrigat incat m-ai lasat sa sun la clopotel doua minute.
Da cu siguranta a asteptat foarte mult. Imi spun eu sarcastic in gand, nu cred ca as fi avut astfel de ganduri daca cumpara alta carte, ce citeam eu acum era un roman de dragoste, nu orice roman. Este un roman scris de un coleg din facultate si este singura pe care o avem in magazin. Daca o cumpara el, eu nu pot afla finalul. Nu sunt prea apropiat de colegul meu ca sa pot sa il intreb despre carte si oricum m-ar pune sa o cumpar. Nu imi permit luxul de a cumpara carti, asta e si motivul pentru care lucrez in locul asta, ca sa pot citi.
-Nu doriti alta carte?Aceasta nu e chiar asa interesanta.
-Sunt convins ca e! Altfel ti-ai fi luat ochi din ea ca sa ma servesti.
-Este singura carte ramasa, iar eu nu am aflat finalul. Chiar ti-o doresi pe asta?
Nu cred ca era o diferenta de ani atat de mare intre noi asa ca am lasat politetea. Pur si simplu nu doream sa ii dau cartea.
-Mi-am dat seama, asta e motivul pentru care o vreau! Promit ca ti-o aduc maine inapoi.
-Aici e librarie nu bibleoteca, trebuie sa cumperi cartea! I-am raspuns eu taios, pur si simplu e prea copilaros, chiar daca nu sunt in masura sa spun asta ma depaseste chiar si pe mine.
-Stiu. Scoate din buzunar un portofel si lasa pe tejghea 50 de lei, cu o oarecare indoiala si tristete las cartea din mana si o pun pe tejghea. Iau cei 50 de lei si ii pun in casa dupa aceea incep sa numar restul ca sa fiu sigur ca nu gresesc. Cand observ ca ia cartea si se indeparteaza de tejghe spre iesirea din librarie ma opresc din numarat.
-Cartea costa doar 20 de lei.Ti-ai uitat restul! Strig putin mai tare la el ca sa ma auda, in librarie se auzea totusi muzica si era posibilitatea sa nu ma auda.
-Pastreaza restul! Roscatul imi face cu ochiu si pareseste libraria.
Sunt 30 de lei! Cum sa pastrez eu restul? Nu ar fi deloc corect! Am luat o coala alba de hartie si am indoit-o in doua, am pus banii inauntru si am scris pe hartie "Restul roscatului arogant" daca chiar are de gand sa imi inapoieze cartea, cu siguranta ii voi da banii inapoi.
Melodia pe care o asculta si dansa.P.O.V Watase
''" Ploaia se facea din ce in ce mai simtita, iar noi nu puteam face altceva decat sa ne ascundem pe unde apucam.
David m-a luat de mana si m-a tras dupa el pana cand am ajuns in scara unui bloc. Chiar daca el era verisorul meu nu putram sa nu il iubesc. Prima data cand ne-am intalnit nu ne-am inteles prea bine, dar cine ar fi crezut ca vom ajunge sa ne indragostim unul de celalalt? Ochii lui ma priveau fix, puteam citi in stralucirea lor dorinta si zidul dintre noi doi, nici unul din noi nu vrea sa recunoasca dragostea dintre noi. In ritmul acesta vom suferi amandoi.
-Elena, nu mai pot sa ma ascund! Tu pentru mine esti o bataie a inimii, fara ea as murii mai repede si as avea doar regrete, nu mai rezist!
Buzele lui fierbinti au stins raceala buzelor mele cand le-a atins cu o delicatete desavarsita cum nu mai simtisem din partea altor barbati, nu i-am putut rezista prea mult si i-am raspuns imediat la sarut. Tot ce se intampla era de vis! "''
Inainte sa inchid cartea am luat o hartie ca sa stiu la ce pagina am ramas, preferam sa fac asta de cat sa indoi un colt de foaie. Nu este cartea mea este a librarii, chiar daca nu este o carte foarte reusita este totusi o carte. Trebuie sa fim grijuli cu cartile, chiar daca sunt printre putinii care gandesc asa sunt optimist! Cu siguranta sunt si alti oameni care apreciaza cartile la fel de mult ca mine. Am asezat cartea cu grija pe tejghea si m-am dus in magazie de unde am luat o matura si un foraj, iar apoi m-am intors inapoi in librarie. M-am indreptat spre cuier si mi-am luat sortul albastru de zi cu zi si legitimatia de angajat. Nu stiu rostul sortului intr-o librarie, dar daca patronul asa doreste eu nu am nimic impotriva atata timp cat ma plateste. Mult de munca nu am, oricum nu am foarte multi clienti, iar cei mai multi sunt parinti care cumpara carti cu poze pentru copiii lor. Imediat ce mi-am pus sortul si legitimatia m-am indreptat spre casetofon, singurul gen de muzica pe care il ascultam era jazz-ul. Pur si simplu muzica aceasta ma linisteste, apas pe butonul play si ma indepartez de micutul obiect ce imi provoca palpitati cand auzeam muzica ce imi alinta urechile.
Am luat matura in mana si am inceput sa matur prin librarie in pasi de dansi si fredonand.
-Lalalalala! Imi miscam capul pe ritmul muzici, ce faceam eu aici nu poate fi numit maturat, dar macar nu ma plictiseam sansele ca un client sa isi faca aparitia sunt de 5% .
Poate ca suna trist, dar cred ca asta e singurul lucru care imi place la meseria mea. Nu am clienti, nu e nevoie sa muncesc foarte mult, pot asculta ce muzica vreau, sunt izolat de orice forma de civilizatie si cel mai important pot oricand sa ma pierd intr-un roman de dragoste. Daca stau sa ma gandesc putin, probabil asta e motivul pentru care nu am asa multi prieteni. Gusturile mele sunt prea invechite pentru era tehnologiei. Trist? Deloc! Am destul loc in lumea mea!
Cand s-a terminat melodia si a inceput alta am terminat si eu cu maturatul, daca dansatul cu o matura se numeste maturat atunci asta am facut. Chiar daca melodia precedenta se terminase inca o aveam in minte, era una din preferatele mele.
-Tralalalala! Fredonam melodia ce se terminase in timp ce mergeam zambitor spre tejghea, cartea pe care am lasat-o aici acum cateva minute ma chema inapoi spre taramul iubirii interzise. Iubire interzisa? Suna tentant ma intreb daca voi avea si eu parte de o asa dragoste. Am inceput sa citesc in continuare cartea in timp ce am constat ceva. Pur si simplu sunt un visator. Citisem concentrat cam trei pagini asta pana cand clopotelul de langa mine suna in disperare. Se pare ca am un client.
-Buna dimineata, imi cer scuze pentru neplacerea creata. Am zambit si l-am privit fix in ochi oarecum prietenesc si dragut exact cum imi cere meseria.
-Neata! Nu face nimic desi cred ca "Domnul"Clopotel de la tejghea ma uraste la cat de mult l-am terorizat.
Persoana din fata mea era un tanar putin mai inalt decat mine, cred ca terminase facultatea e doar o impresie nu stiu nimic despre el si nici nu cred ca l-am mai vazut pe aici. Nu pare o persoana care citeste mult, iti dai seama usor doar daca te uiti la cum arata. Parul roscat si ochii de aceeasi culoare, in contrast cu pielea lui albicioasa pot spune fara regret ca imi zgarie pupila. Chiar daca arata mai tipator aspectul lui este unul placut. Spre deosebire de mine care doar am aruncat pe mine primele haine ce mi-au iesit in cale din dulap, el pare mult mai ingrijit si avand in vedere aparatul de fotografiat pot spune cu mana pe inima ca face parte din era tehnologiei. O astfel de persoana intr-un astfel de loc e o raritate, cred ca va fi amuzant.
Raspunsul lui ironic nu mi-a atras atentia prea mult cum spera el.
-Imi cer scuze inca o data, stati aici de mult? Intreb eu cu zambetul pe buze, dar cu ochii inchisi.
-Nu de mult, de cand ai inceput sa dansezi cu matura.
Raspunsul lui m-a facut sa imi deschid ochii era putin stanjenitor, dar mi-am pastrat zambetul si m-am prefacut ca nu era ceva chiar atat de important asa ca am schimbat subiectul.
-Scuze din nou, doriti o carte anume?
Desi ma asteptam sa spuna "Aici nu e fast-food?" am auzit contrariul, sperantele mele dau roade. imi ador optimismul!
- Pai vreau cartea pe care o citeai. Pareai atat de intrigat incat m-ai lasat sa sun la clopotel doua minute.
Da cu siguranta a asteptat foarte mult. Imi spun eu sarcastic in gand, nu cred ca as fi avut astfel de ganduri daca cumpara alta carte, ce citeam eu acum era un roman de dragoste, nu orice roman. Este un roman scris de un coleg din facultate si este singura pe care o avem in magazin. Daca o cumpara el, eu nu pot afla finalul. Nu sunt prea apropiat de colegul meu ca sa pot sa il intreb despre carte si oricum m-ar pune sa o cumpar. Nu imi permit luxul de a cumpara carti, asta e si motivul pentru care lucrez in locul asta, ca sa pot citi.
-Nu doriti alta carte?Aceasta nu e chiar asa interesanta.
-Sunt convins ca e! Altfel ti-ai fi luat ochi din ea ca sa ma servesti.
-Este singura carte ramasa, iar eu nu am aflat finalul. Chiar ti-o doresi pe asta?
Nu cred ca era o diferenta de ani atat de mare intre noi asa ca am lasat politetea. Pur si simplu nu doream sa ii dau cartea.
-Mi-am dat seama, asta e motivul pentru care o vreau! Promit ca ti-o aduc maine inapoi.
-Aici e librarie nu bibleoteca, trebuie sa cumperi cartea! I-am raspuns eu taios, pur si simplu e prea copilaros, chiar daca nu sunt in masura sa spun asta ma depaseste chiar si pe mine.
-Stiu. Scoate din buzunar un portofel si lasa pe tejghea 50 de lei, cu o oarecare indoiala si tristete las cartea din mana si o pun pe tejghea. Iau cei 50 de lei si ii pun in casa dupa aceea incep sa numar restul ca sa fiu sigur ca nu gresesc. Cand observ ca ia cartea si se indeparteaza de tejghe spre iesirea din librarie ma opresc din numarat.
-Cartea costa doar 20 de lei.Ti-ai uitat restul! Strig putin mai tare la el ca sa ma auda, in librarie se auzea totusi muzica si era posibilitatea sa nu ma auda.
-Pastreaza restul! Roscatul imi face cu ochiu si pareseste libraria.
Sunt 30 de lei! Cum sa pastrez eu restul? Nu ar fi deloc corect! Am luat o coala alba de hartie si am indoit-o in doua, am pus banii inauntru si am scris pe hartie "Restul roscatului arogant" daca chiar are de gand sa imi inapoieze cartea, cu siguranta ii voi da banii inapoi.
Joi 27 Apr - 16:25:26 Scris de Corelia
» Back from the death
Joi 27 Apr - 16:21:43 Scris de Corelia
» Dream Land
Joi 27 Apr - 16:07:04 Scris de Corelia
» [HP] Checkered
Joi 27 Apr - 15:26:41 Scris de Corelia
» [HP] Crimson Red
Joi 27 Apr - 15:26:00 Scris de Corelia
» [HP] Marigold
Joi 27 Apr - 15:24:03 Scris de Corelia
» Work in Progress
Joi 27 Apr - 14:10:25 Scris de Corelia
» Ce melodie ascult
Vin 21 Apr - 15:28:14 Scris de Weed Maker
» [FC] Anime și manga
Joi 12 Ian - 15:57:31 Scris de Xiphion.