Disclaimer: Toate personajele sunt originale si provin din imaginatia mea.
Atentie: Aceasta poveste poate contine scene de violenta atat fizica cat si verbala, scene cu tenta sexuala si limbaj licentios. Nu este indicat tuturor categoriilor de varsta.


Inceputul
Rasuflarea imi era intretaiata, iar picioarele simteam ca imi cedau, dar nu ma puteam opri. Alergam! Alergam spre padurea ce se zarea inafara orasului. Chiar daca gerul imi taia obrajii, inima imi batea cu putere si ma incalzea din interior. Nu imi venea inca sa cred ca fac asta.
Ajunsa aproape de padure am incetinit ritmul pana cand m-am oprit pe loc. Abia mai puteam respira din cauza efortului depus, dar zambeam. Zambeam cu gura pana la urechi mai ales ca il vedeam acolo, asteptandu-ma. Pentru a fi cu el am fugit de acasa caci parinti mei voiau sa ma marite fortat cu acel baron libidinos si gras doar pentru a avea nu stiu ce privilegii in societatea in care traiam. Baronul ma voia doar pentru ca eram tanara si frumoasa. El, in schimb, ma voia pentru ceea ce eram eu. El ma iubea si ma intelegea. Si niciodata nu mi-a spus ca sunt ciudata pentru ca eram diferita fata de fetele din inalta societate care erau doar niste papusi ce mergeau conduse de stereotipurile impuse de parinti, rude si cunostinte.
- Incepusem sa cred ca te-ai razgandit.
Zambetul lui cald imi trezea fluturi in stomac. Nu crezusem vreodata ca o sa ma pot indragostii atat de tare de un barbat.
- A fost ceva mai dificil sa scap din conac decat am crezut.
Apropiindu-se de mine, acesta ma cuprinse cu bratele si imi plasa un sarut bland pe frunte.
- Haide sa mergem!
M-am lasat condusa de el spre caleasca ce o avea pregatita si am urcat in aceasta. In noaptea asta am facut cel mai nebunesc lucru posibil, am renuntat la tot ce aveam pentru a fi cu acest barbat care imi furase inima.
Urcati amandoi in caleasca mi-am lasat capul sa cada pe umarul lui simtindu-ma complet relaxata motiv pentru care nu a durat mult pana cand somnul m-a invaluit.
- Valeria! Am ajuns!
Vocea lui imi rasuna bland in ureche facandu-ma sa imi deschid ochii. Imi spusese ca avea sa ma aduca la conacul lui. Un loc pe care el il numea minunat si care zicea ca va fi casa mea pentru multi ani de acum inainte.
Coborand din caleasca l-am urmat in interiorul conacului, dar, de indata ce am pasit in interior, un miros groaznic ma izbise facandu-ma sa imi acopar nasul si gura cu ambele maini.
- Ce miroase asa?
In loc de raspuns am auzit sunetul usii care se trantise urmat apoi de sunetul ce imi dadea de inteles ca usa tocmai fusese blocata. Asta m-a facut sa ma intorc spre el doar sa observ ca acei ochii caprui, in care ma pierdusem de atatea ori, devenisera sangerii. In acel moment am simtit cum sangele imi ingheata in vene, urechile incep sa imi vajaie, iar inima parca nu mai voia sa bata. Atunci am realizat ca facusem o greseala teribila. O greseala pe care aveam sa o regret mult timp. Barbatul de care ma indragostisem avea sa fie cel mai mare cosmar al vietii mele pentru ca el nu era om, era vampir.
- Oh, asta? E doar mirosul cadavrelor in descompunere. Am fost prea ocupat sa ma joc cu tine ca sa mai curat, dar stai linistita, vei avea destul timp sa te obisnuiesti cu mirosul.
Trebuia sa scap, dar picioarele parca imi erau lipite de podea, iar trupul imi tremura din toate incheieturile.
In timp ce eu eram blocata pe loc, el se apropia, pas cu pas, pana cand intre noi nu mai erau decat cativa metri. Atunci trupul mi-a reactionat. M-am intors si am inceput sa fug. Trebuia sa gasesc o iesire din conac si sa ajung la caleasca ce sigur nu plecase inca. Birjarul ce ne adusese aici era singura mea sansa de scapare.
- Chiar crezi ca ai sanse sa scapi?
Nici nu am realizat ce s-a intamplat, dar ajunsesem pe podea, iar el era deasupra mea, zambind. Dar nu imi mai zambea cum o facuse pana acum. Zambetul ce mi-l arata acum imi baga frica in oase.
- Ce vrei sa faci?
Inghitand in sec am incercat sa imi controlez tremuratul din glas. Poate ca mai exista vreo sansa sa nu ma raneasca. Ha! De parca asa ceva ar fi fost posibil. Nici macar nu mi-a raspuns la intrebare, in schimb mi-a aratat ce planuia infigandu-si brutal coltii in gatul meu. Desigur ca asta voia, doar era vampir, iar eu fusesem o proasta care picase in plasa lui, iar acum aveam sa mor sub coltii sai. Si eu care crezusem ca a ma marita cu baronul era cel mai rau lucru ce minse putea intampla. Cat de amarnic ma inselasem.
Usor, usor, respiratia incepu sa imi devina mai rara, iar vederea incetosata. Deci pana aici mi-a fost. Resemnandu-ma ca asta imi era sfarsitul, mi-am inchis ochii si m-am lasat cuprinsa de intuneric. Numai de ar fi fost sa mor atunci, ce bine ar fi fost.