[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori

Cautare

Rezultate pe: Mesaje Subiecte
Cautare avansata

Ultimele subiecte

Joi 27 Apr - 16:25:26 Scris de Corelia

» Back from the death
[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Empty

Joi 27 Apr - 16:21:43 Scris de Corelia

» Dream Land
[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Empty

Joi 27 Apr - 16:07:04 Scris de Corelia

» [HP] Checkered
[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Empty

Joi 27 Apr - 15:26:41 Scris de Corelia

» [HP] Crimson Red
[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Empty

Joi 27 Apr - 15:26:00 Scris de Corelia

» [HP] Marigold
[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Empty

Joi 27 Apr - 15:24:03 Scris de Corelia

» Work in Progress
[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Empty

Joi 27 Apr - 14:10:25 Scris de Corelia

» Ce melodie ascult
[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Empty

Vin 21 Apr - 15:28:14 Scris de Weed Maker

» [FC] Anime și manga
[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Empty

Joi 12 Ian - 15:57:31 Scris de Xiphion.

Afilieri

Recent Members

Mergi la pagina :

1, 2, 3

▷

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Tenordf7474a7a690fcb2

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

____________________________________________________________________________________

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Tenor-1

____________________________________________________________________________________

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Pjimag12

____________________________________________________________________________________

Continuam sa ii lovesc prostata agresiv cu varful erectiei mele, cand ii mai daruiam cate o atingere simteam ca ma topesc. Pielea sa era atat de fierbinte la atingere incat imi topea intreg corpul.
Raceala trupului meu fiind unul din singurele elemente ce trada provenienta mea inumana. Dar cand eram langa el deveneam mai uman.
Cand i-am auzit cuvintele printre gemete paloarea din obraji continua sa imi dispara facandu-i sa se cufunde intr-o nuanta mai rosiatica. Dar profitam de intuneric pentru a ma apleca spre el si ai mai darui cate un sarut pe gat, altfel nepermitand ca razele luni sa ajunga pe chipul meu sa il dezvaluie. Mi-am lipit buzele de lobul urechii sale pentru ai putea sopti, era precum doream sa ii zic un secret important incat numai el avea voie sa il auda.
- Oh, Asbel, dar cine a zis ca te voi lasa sa cazi mai departe odata ce te-am adus in adancurile infernului? Vreau sa te tin aici, cu bratele mele... unde focul nu arde, ci mai de graba ingheata.
Continuam sa ii masez erectia in mana, de fiecare data facand aceiasi mmiscare e sus in jos doar ca la alta intensitate de fiecare data. Toate atingerile ce mi le daruia lasau in urma o presiune continua in acea zona, era precum inca se simtea atingerea sa.
Fiecare muschi din organismul meu s-a incordat in clipa am simtit ca amandoi aproape am ajuns la apogeu, cand in sfarsit Asbel a marturisit ca este aproape de sfarsit am decis sa pun capat acestei scene atat de intense.
In clipa finala am lasat substanta albicioasa sa ii umple interiorul, avand grija sa ma eliberez atata timp cat era cu varful presat pe prostata sa. Odata ce l-am marcat, am decis dupa inca cateva miscari precise sa ies.
Aceasta scena a fost complet perfecta, s-a creat o legatura speciala intre doua entitati atat psihica cat si sufleteasca la acel moment. Totul a fost precum cel mai inalt act de creatie. Atinse alaturi de cel de langa el cel mai inalt punct la care putea ajunge.
Vocea sa pierduta ce imi rostea numele prin linistea intunecului, urmata de o intrebare ce ma facuse sa ma ridic putin peste el pentru ai putea vedea chipul mai bine.
Chipul parea inghetat, era ca si cum era absent. O parte din corpul sau inca retraia clipa in care ne-am unit corpurile si am experimentat o paleta diversificata de nuante a placerii.
Dar am cutezat sa ii raspund la acea intrebare fara al mai lasa sa viseze la clipa de odinioara. Doream sa il fac cat mai prezent pentru a imi fixa inca odata cu privirea.
- Caderea ta a fost mai degraba una lina, este ca si cum in acel timp ti-ai construit propriile aripi. Doresc ca aterizarea ta sa fie una mult mai abrupta, dar este in regula. Mereu va exista o data viitoare.
Ma aplec inca putin spre el pentru a-l putea admira mai bine, iar pe buzele mele se pictasera un zambet cu adevarat infiorator. Ochii mei argintii continuand sa licareasca in intuneric precum ar avea propria lumina. In acestea se ascundea in continuare o dorinta ascunsa ce crescuse in mine.
De asemenea o intrebare rasarise in mintea mea, in aceasta seara am fost doar

o creatia perfect plasmuita a creatorului meu sau am fost cu adevarat eu?
M-am aplecat spre Asbel si i-am plasat un sarut fix in mijlocul fruntii cu o puternica pornire de al dori sa il protejez. Practic acel sarut pe frunte asta simboliza pentru mine, dorinta de ai oferi iubire si protectie intr-un mod profund. Dar nu emotiile tipic omenesti in care erau sadite seminte ale neincrederii si a beneficiilor deseori materiale.
Prin nasterea mea mi-au fost daruite multe, inclusiv puritatea la un nivel cat se poate de inalt.
Mi-am dus o mana pe dupa talia sa si l-am apropiat de pieptul meu pentru a-l imbratisa. Am inceput sa imi trec degetele prin suvitele sale blonde naucite, urmand sa ii soptesc.
- Uite cat este de tarziu, luna a depasit de mult jumatatea cerului. Ar trebui sa te odihnesti acum, sunt sigur ca maine va fi o zi la fel de frumoasa ca aceasta seara.
Mana mea nu se misca din parul sau, continua doar sa ii mangai ceafa sub forma unui masaj pentru relaxare.

Pentru prima data in orele mele de existenta, corpul meu emana o caldura precum cel a lui Asbel.
Simteam ca devenisem putin mai uman.

____________________________________________________________________________________

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 1203d8dbd23787123dc714de1c07df09

____________________________________________________________________________________

"Toata lumea este o scena,
Si toti barbatii si femeile doar jucatori.
Ei au iesirile lor și intrarile lor,
si un singur om în timpul sau joaca multe parti".
– William Shakespeare

____________________________________________________________________________________

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Ca14bf81ba8862326aa3fe3d02444e10

____________________________________________________________________________________

"Omul intelept nu-si calculeaza sansele. El isi fixeaza telul si apoi il atinge". – Lao Tise

____________________________________________________________________________________

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Rsz_1410

Semnat Leon.

Dum 25 Oct - 17:40:35

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Tumblr_ph6fh1GF8f1xgbxxyo1_400

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 0ee349b5e516977906ba60eb56195059

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 58b280a6859b59df20b330142ad0421c

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Tumblr_pcj8zrDZKK1wg9jefo1_400

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori - Pagina 2 Fe8bf8dd6cf6822e16d8391088630c86a583719e

-Cum am putea fi în Infern dacă mă aflu în brațele tale? îi răspund, iar pe fața mea a apărut un zâmbet neobișnuit de blând. Poate numai dacă tu ești Infernul însuși, dar nu vei putea îngheța nimic, nu cât timp corpul meu arde în felul ăsta...

În timp ce corpul meu se zbătea în spasmele delicioase ale orgasmului, Leon avusese grijă să-mi umezească interiorul, lăsându-și sperma cât se putea de adânc în mine. Am expirat prelung, aproape gemut, atunci când penisul său a ieșit din mine, iar în câteva secunde am simțit cum substanța sa curge din mine pe așternuturi. Mi-am așezat o mâna peste stomac, strângându-mi puțin picioarele, într-o combinație ciudată de senzații. Parcă interiorul meu încă îl mai simțea acolo, masându-mi pereții acum umezi. Mi-am trecut limba peste buzele uscate, oprindu-mă puțin peste rana pe care dinții acestuia mi-o făcuse.

Abia după câteva minute mi-am putut reveni în simțiri și să-mi dau seama ce se petrecuse. Acea plăcere care îmi inundase corpul, care se legase de a lui, o plăcere pe care n-am mai simțit-o niciodată până acum... Nu era doar potrivirea sexuală perfectă. În timpul actului nostru carnal a fost delicatețe, grijă, atenție, dorință, energie... dar mai ales pasiune. Șocul noii descoperiri aproape mă lăsa paralizat. Pasiune... Pentru prima dată, am dorit tot ce s-a întâmplat. Nu doar că am dorit, ci aș vrea mai mult. Cu cât primesc mai mult, cu atât vreau în continuare, din nou și din nou și din nou. Un act liber în care corpurile și sufletele noastre și-au expus culorile împreună.

Mi-am introdus mâna în părul său de la ceafă, atingând cu atenție, în timp ce cealaltă mână se poziționase pe chipul său și îi mângâia obrazul cu degetul mare. Încă avea în privire ceva nepământean, dar sub degetele mele pielea sa se simțea mult mai caldă și mai moale.

-Ar trebui să ai grijă, îl avertizez, privindu-i buzele pe sub gene. Sunt doar un om până la urmă. Dacă mă voi izbi prea tare, s-ar putea să mă frâng. Iar atunci nu va mai exista o data viitoare...

Aceste cuvinte au ieșit parcă pierdute printre buzele mele. Dacă pasiunea aceasta mistuitoare va dispărea, acele senzații de scârbă sau indiferență, de oprimare a corpului meu vor reapărea. Și mă întreb acum, oare voi mai putea să mă întorc la acele acte seci și fără însemnătate, capabile doar de a-mi aduce beneficii fizice? După ce am simțit pentru prima dată plăcere, plăcere pură, îmbăiată de dorință și libertate, corpul meu va mai putea suporta să se deschidă din obligație pentru traiul ăsta pământesc?

Mi-am deschis larg ochii când buzele sale se lipiseră de fruntea mea. Un gest la care nu mă așteptam. Pe care nu l-aș fi cerut. De care nu știam că am nevoie. Dar aveam. Aveam așa mare nevoie de un simplu gest ca ăsta. Oare îmi crapă armura în sfârșit? Oare umanitatea cu tot ce înseamnă ea mă va lovi deodată? Îmi va afecta asta arta? Dacă devin mai uman, artistul din mine nu va muri? Atâtea gânduri, gânduri pe care nu le mai avusesem de multă vreme, poate niciodată la o astfel de intensitate.

Mi-am simțit obrajii umezi, dar am realizat abia peste câteva secunde motivul. Lacrimi... de atât de multă vreme nu mai simțisem lacrimi... Am fost prima dată șocat și nu știam cum să reacționez, așa că mi-am fixat privirea de a sa aproape înfiorat. Abia după ce m-am scufundat în blândețea argintie și nefirească a ochilor lui Leon chipul meu s-a putut deforma într-o expresie imperfectă și instinctuală, iar obrajii mi-au fost acoperiți de și mai multe lacrimi.

Mi-am ascuns chipul în coșul pieptului său și am început să vărs tot ce nu putusem să plâng vreodată. Toate durerea mea umană asuprită de omul creației, cel care nu m-a lăsat să-mi plâng părinții, care mi-a închis sentimentele în fața oricui, care mi-a subjugat corpul spre a putea fi stăpânit doar în scopul artei. Omul care am crezut că sunt... Dar în fața lui Leon toate s-au distrus. În fața acestei creații perfecte, neatinsă încă de mizeria umană, de suferință, de nepăsare, de chin, în fața cuiva mai inuman decât mine, am crăpat, am crăpat alături de tot ceea ce fusese zidit și ascuns până acum. M-am strâns în el ca un copil ce n-am fost niciodată, cu fruntea lipită de pielea sa fină, cu talia înconjurată de brațul său grijuliu, dând afară toate lacrimile ce urlau în mine până acum, neeliberate.

-Dacă închid ochii și mâine aflu că totul a fost doar un vis? întreb după ce am reușit să mă liniștesc. Dacă mâine mă trezesc și zilele sunt exact la fel? Dacă mâine mă scol din somn și tu nu mai ești? Dacă... dacă mintea mea și-a imaginat totul, devorată de prea multă singurătate? Atunci mâine m-aș trezi tot în singurătate. Dacă nu vreau să mai vină ziua?

Mi-am ridicat ușor chipul, cu obrajii pătați de urme de lacrimi, cu ochii încă sticloși, cu nasul umed și suspinele din gât și expresia devastată de emoții netrăite până acum. Corpul meu, în lipsa acțiunii încinse dintre noi, tremura sub răcoarea specifică nopții, lipsit de orice fel de material care să îl acopere în afara pielii lui Leon. Totuși, nu-mi puteam găsi forța de a întinde mâna și de a trage cearșaful peste. Nu-mi puteam găsi forța de a-mi muta poziția atât de aproape de corpul celui de lângă mine, sub protecția căruia stăteam ca un fetus.

-Sunt patetic, nu-i așa? mă adresez, trecându-mi vârfurile degetelor pe sub ochi, în încercarea nereușită de a șterge acele dâre. Ăsta nu e artistul pasionat și încununat de gânduri și rațiune cu care ți-ai făcut înțelegerea. El nu e om și nu ar plânge niciodată așa, deodată. Oare... cine sunt eu... fără el?

Dum 1 Noi - 20:14:24

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

____________________________________________________________________________________

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

Primele sale cuvinte rostite ma limisteau pe o partea, dar ceea ce a urmat mi-a cutremurat intreaga fiinta. Primul pas in a resimti acele emotii zguduitoare a fost momentul in care mi-a amintit de fragilitatea umana. Adevarul este ca atunci cand l-am atins am inteles cel mai bine ca acel corp se putea frange oricand sub atingerea mea. A unei fiinte venite din alta lumea, in care temperatura era una cu totul scazuta. Aproape atingerea mea era de gheata, dar inima pe celalalta parte probabil era mai calda decat a oricarui om care a stat alaturi de el.
- Mereu voi alimenta acea ardoare pentru a ramane la fel de doritor. Si fi fara grija, de cand te-am luat prima data in brate. Nu, poate chiar de cand te-am atins prima data. Am descifrat fragilitatea ta, Asbel.
O teama incoltise in sufletul meu, una ce nu trebuia sa iasa afara prea curand. Trebuia sa ramana secret fara de el, nu doream sa ii aduc nnesiguranta au neliniste in suflet. Ochii mei argintii il fixau la cum era afudat in ganduri, imi lasam pielea sa ii invaluiasca corpul fara a dori sa ii dau prea curand drumul. Cand am vazut ca acei ochi verzi au fost cufundati in lacrimi m-am ridicat putin pentru a-l putea privi mai bine. Razele lunii se recflectau in micile lacrimi care de abia isi faceau loc pentru a curge in jos. O durere mi-a invadat pieptul resimtind o noua emotie, ce putea fi acea neliniste?
Nu am putut spune nimic pe moment, doar mi-am asezat o mana pe spatele sau iar una pe ceafa incepand sa il mangai cu grija. Inca de dinainte resimteam ca ceva il nelinistea, iar acele mici picaturi ce continuau sa curga pe obrajii sai demonstrau acel lucru.
Oh, ce inima fragila.
Cum a putut rezista pana acum singura?
Ce as putea face pentru el?
Mai presus de toate.
Modul in care imi plangea la piept imi inmuia inima, o fiinta ce se adapostea in bratele mele aproape tremurand. Dupa un timp in care continuam sa il mangai si sa ii mai presez capul de pieptul meu i-am auzit din nou glasul.

De aceasta data era ceva mai slab, dar impactul la ceea ce am auzit continua sa ma cutremure. Stiam ca existenta mea a aparut de nicaieri si oricand puteam sa ma cufund in intunericul in care am fost creat. Si totusi stiam ca nu aveam sa ma duc nicaieri.
Deja ma simteam legat de el.
- Nu inteleg multe lucruri, nici macar de ce ochii tai minunati sunt invadati ce aceste lacrimi ce ma nelinistesc.
Am facut o pauza si i-am luat fata intre ambele mele maini, i-am sters cu buricul degetului mare o lacrima ratacita ce nu apucase sa cada in jos. Astfel il obligam sa se uite direct in ochii mei, iar de aceasta data razele lunii bateau fix pe chipul meu. Imi dadea de asemenea mai multa viziune asupra chipului sau ce trada o varie de emotii straine de el. Necunoscutul era cu adevarat infricosator, asa ca doream sa il protejez.
- Nu voi pleca nicaieri, tot ceea ce am trait si simtit este real. Refuz sa fiu o simpla plasmuire a mintii cuiva, fie a ta sau a creatorului meu. Oh, dintr-o data ai atat de multe intrebari, doar ar trebui sa iti fur darul de a grai pentru o clipa.
I-am apropiat fata de a mea pana mi-am lipit buzele de ale sale pentru a nu il mai lasa sa continue cu acele intrebari. Nu ii facea bine sa continuie sa se afunde in acele ganduri.
Nimic nu era sigur, dar emotiile ce le resimteau si ma legau de el acum implicit de aceasta lume nu puteam fi doar ceva imaginar ce venea si se ducea.
Am continuat sa ii framant buzele pana aproape ii furasem aerul de tot, m-am despartit cu grija de el respirand greoi.

Mi-am dus o mana pentru a-l lipi de tot de pieptul meu, in timp ce am tras un cersaf pentru a ne inveli.

Corpul sau ce tremura il facea sa para mai neajutorat decat era.
- Sunt real si la fel ceea ce simt pentru tine. Vreau sa fiu vrednic sa fiu muza ta, iar pentru asta nu voi putea fi dar o creatie imaginara. Vreau sa fiu eu, Leon Chamberlain. Iar in final ceea ce imi intareste argumentele si hotararea sunt insusi bataile inimii mele.
Ii ghidez capul spre pieptul meu.
Se putea auzi cum imi batea inima neregulat, emotiile pe care inca le resimteam erau de neoprit. Ma simteam jenat sa il las sa imi auda bataile inimii ce erau un sunet atat de intim a corpului meu.
- Entendre? Ça bat pour toi.
Am inceput sa imi plimb doua degete pe coloana sa de la ceafa pana in jos spre baza acesteia,

mai faceam din cand in cand mici cerculete pe pielea sa.
El se vedea patetic, dar eu il vedeam cu adevarat incantator. Mai dulce ca orice altceva si intr-o clipa imi furase tot ce aveam mai de pret, inclusiv ratiunea e nu credeam ca o voi pierde vreodata.
Ii prind barbia mana libera si il trag intr-un sarut scurt in semn sa nu mai zica astfel de cuvinte jicnitoare la adresa sa.
- Nici vorba, daca imi permiti sa recunosc ca imi placi mai mult asa. Dezbracat, umed, rosu, tremurand in bratele mele.

Esti mai atragator, asa ca nu mai spune astfel de cuvinte.
M-am rostogolit pentru a veni deasupra sa, cateva suvite mi s-au imprastiat pe perna si spate creind mici valuri.

Mi-am lipit frunteaza de a sa alaturi de piept.
- Esti acelasi tu, doar ca o alta latura. Se poate numi o carte fara scris in ea? Se poate numi un tablou fata autor? Se poate numi artist cu adevarat artist fara culorile sale? Si mai presus de toate pictor fara inima sa? Ne-am dat consimtamantul ca te voi picta in cele mai vibrate culori, iar ca tu imi vei studia corpul. In aceasta seara am combinat cele doua promisiuni si a iesit un act minunat. Voi sta si te voi veghea mereu, sunt chiar aici si nu voi pleca.

____________________________________________________________________________________

"Hai sa ne scaldam impreuna in aceasta mare de culori."

____________________________________________________________________________________

"Cine esti tu? Esti pictorul meu.
Daca eu o sa dispar? Voi exista mereu.
Care este motivul pentru care exist? Creatia.
Ce ma determina sa raman in aceasta lume? Tu.
Cine sunt eu? Sunt muza ta."

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Lun 2 Noi - 0:48:11

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

-Am simțit, am șoptit pe un ton atât de ușor că aproape nici măcar liniștea încremenită a camerei n-ar fi putut-o auzi. Am simțit în degetele tale că ții ceva de care vrei să ai grijă, ca un pictor care-și ține pensula. A fost pentru prima dată când niște degete nu s-au apropiat de mine cu intenția de a se înfige. Cred că ăsta e marele blestem și marea binecuvântare a ființelor din alte lume, nu? Puterea de a distruge oricând niște creaturi așa plăpânde ca oamenii în brațele voastre. dar și puterea de a nu o face.

Aflate pe aceeași treaptă a vieții și morții, oamenii se vor devora între ei pentru impozanță, pentru victorie, pentru statut. Zeii deja știu că au puterea asta, că tot ce trebuie făcut e un pocnit din degete și acel vorb organic, plin de sânge și durere ar arde și ar dispărea, dar îi lasă să trăiască în continuare. Marea putere de a nu distruge. Uite-te la mine, cum văd în creația asta perfectă un zeu deja... Uite-te la spiritul meu liber cum tânjește să fie subjugat, ca un sclav înfometat după biciul stăpânului său.

Mi-am lăsat corpul total pradă atingerilor sale. ”Pradă” poate pare un termen prea grav pentru o astfel de situație, dar în acest moment eram mai vulnerabil decât fusesem în întreaga mea viață. Leon mă avea la mâinile sale perfect proporționate. Și știa și el, că e în stare să mă frângă acum mai mult ca niciodată, totuși continua să-mi mângâie părul și ceafa și să încerce să înțeleagă ieșirile iraționale ale unui om stupid. Era ca și cum aș fi încercat să găsesc alinare în brațele unui leu și aș fi reușit.

-Asta e marea putere a oamenilor, Leon, îi zic râzând puțin când precizase că nu-mi înțelege lacrimile, până la urmă nici eu nu le înțeleg. Față de zei, oamenii își pot vărsa durerea prin această apă sărată. Atunci când trăiești doar o secundă, măcar să nu o trăiești în durere.

În momentul în care mi-a prins fața între mâinile sale nu mi-am mai putut lua privirea de la chipul său. Atunci când îi priveam ochii și îi ascultam glasul mintea mea pur și simplu zbura în altă parte și un sentiment de împlinire mă cuprindea, în ciuda faptului că nu aveam nicio pensulă în mână. Pentru prima dată golul din mine dispărea în afara freneziei artistice, pentru prima dată mă completa un sentiment fără a fi aproape de pânză. Mi-m închis ochii în timp ce buzele mi-au fost cuprinse de ale sale. El avea și altă putere. De a mă putea face să ard și de a mă liniști doar cu sărutul său. Gura sa avea un gust dulce, după care aș fi putut să tânjesc din nou și din nou și din nou.

În momentul în care îmi așezase capul pieptul său pentru a-i asculta bătăile rapide ale inimii, mi-am trecut brațele peste spatele său și l-am strâns, nu cu scopul de a mă agăța de el ca acum nu multă vreme, în timp ce penisul său îmi explora măruntaiele, ci de a-i oferi o așa-zisă îmbrățișare, de a-i transmite prin asta căldura corpului meu împreună cu tot ce puteam da eu mai frumos din mine. I-am cuprins o parte din șuvițele blonde în pumn, în timp ce buzele mele i-au sărutat coșul pieptului.

-Je t'ai attendu toute ma vie, ma muse...

Am început să râd ușor, trecându-mi degetele prin părul său ce cădea valuri în jurul capului meu ca o cunună. Până la urmă, muza îi luminează mintea artistului. Frunțile noastre erau lipite, așa că nu a trebuit să mă chinui ca să ajung la buzele sale, pe care le-am sărutat cu grijă și atenție.

-Chiar ești un pervers. Și un mare tachinator. Nu sunt sigur acum cine vrea să studieze corpul cui.

S-a lăsat un moment de liniște în care tot ce am făcut a fost doar să ne privim și pe care fiecare dintre noi l-a savurat la intensitate maximă. Din păcate, condiția mea umană de care tot pomeneam a început să-și facă simțită cuvântul făcându-mi pleoapele să-mi cadă greu și capul să mi se lase lent de oboseală. L-am îndemnat pe Leon să se dea jos de pe mine, căci nu eram în stare să-i susțin greutatea, conducându-i corpul astfel încât să se întindă lângă. Mi-am așezat capul sub bărbia lui, afundându-mi nasul în scobitura gâtului său și strângându-mi întreg corpul cât mai aproape de el.

-Promiți că vei fi aici și mâine când mă voi trezi, da?... murmur ușor, dar n-am apucat să-i aud și răspunsul, am închis ochii și lumea a început să se distorsioneze până a devenit complet neagră.

Dum 8 Noi - 18:32:42

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

____________________________________________________________________________________

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

Cand am auzit ca am reusit sa transmit toata grija ce i-o purtam o caldura imi invadase pieptul intr-un mod ce nu credeam vreodata ca o sa resimt. In asa fel incat acum caldura ce o emana in astfel de clipe ajunse sa imi invadeze inclusiv interiorul. Dar alaturi de acea caldura venea o emotie de bucurie pentru ca am putut transmite fara cuvinte o astfel de emotie noua ce inca nu eram in stare sa o descriu in cuvinte.

Totul era un nou inceput minunat, ma trezisem intr-un vis cu totul fermecator. Speram ca aceasta vraja sa nu se desfaca curand, doream sa explorez tot ce tinea de aceasta lume dar doar sa il am alaturi pe pictorul ce ma introduse in aceasta lume.
- Pana si cele mai puternice fiinte au slabiciunile lor, insusi mie imi e frica sa te strang mai tare.

Daca te vei frange in bratele mele in urmatoarea clipa?
M-am uitat cu o oarecare confuzie in privire la el cand a pronuntat cuvantul ei, inca nu intelegeam in totalitate ce zicea. Dar intr-o zi presimteam ca am sa inteleg in intregime, dar sper sa nu regret in acea zi ca mi-am inteles conditia si poate ma va limita. Timpul si spatiul erau notiuni complet noi pentru mine, in sine existenta.
Chiar era atat de important acel timp scurt ce se scurgea intr-o clipita?
Pentru o creatura ca mine ce si-a petrecut existenta in neant, viitorul nu conta in sine. Era importanta numai clipa curenta asa inca nu ii puteam intelege sau impartasi unele temeri pentru viitor cand in acest moment era aici langa el si nu aveam sa plec nicaieri. Dar tot doream sa linistesc barbatul care se afla in bratele mele si imi impartasea din caldura sa.
Doar am tacut si am continuat sa il mangai, cred ca avea sa devina activitatea mea preferata dupa analiza si curiozitate.
Urmatoarele cuvinte pe care le rostise insotite de asemenea de saruturile sale, mangaierile ce mi le oferea toate adunate la un loc au reusit sa imi faca obrajii sa se cufunde intr-o mare de roseata. La cat de alb era pielea mea pe atat de bine se vedea culoarea ce puse stapanire, in schimb intunericul a fost iar de partea mea si a ajuns sa imi ascunda chipul.
In schimb expresia mi s-a schimbat imediat coltul gurii mi se ridicase putin sub forma unui mic ranjet, nu negam ca nu mi-ar placea sa ii explorez mai mult acel corp. Dar principalul ce ma atrase inclusiv spre aceasta actiune plina de pofta carnala a fost mintea sa ce m-a tentat inca de la inceput. Discursul si modul sau de a fi m-au fascinat inca din primele clipe, de aceea am ajuns atat de repede in a ne apropia. Poate era totul facut de intelegerea mea si eram legati inca de dinainte sa fi fost creat, poate am fost creat special pentru a-l inspira.
Suna atat de idealist in mintea mea si totusi cu o nuanta de adevar.
- Mhm? Nici macar nu inteleg atat de bine conceptul de perversitate, doar te-am atins si rapit o parte din caldura. Si poate... din inocenta.
Las in urma mea sa mi se picteze pe buze un mic zambet. M-am lasat ghidat de catre el in pozitia ce o dorea, se pare ca acum oboseala il cuprinse si nu mai avea putere se multe. Nu stiu daca varsarea micilor picaturi l-au ajutat in a se mai elibera sau atingerea mea il ajutase, dar era clar faptul ca acum se putea odihni in liniste. Nu i-am raspuns intrebarii sale verbal, doar am plasat un sarut pe fruntea sa dupa ce adormise.
In tot acel timp in care intunericul cuprindea si mai mult camera incat totul devenise precum locul de unde veneam, tabloul.
Dar era mult mai diferit acum, existam si nu era cuprins de acea liniste mormantala. Se mai putea auzi foarte incet daca ascultam respiratia in acelasi timp cu bataile inimii lui Asbel. Dupa o perioada lunga in care doar am vegheat asupra lui lumina incepuse sa isi faca aparitia. O minge uriasa de foc si facuse aparitia prin micul geam in care imi admirasem infatisare aseara. Cu timpul ochii mei au inceput sa se obisnuiasca bine cu lumina, in momentul in care razele soarelui invaluiau camera am decis sa ma ridic cu grija. Deja se scurse mult timp de cand corpul meu a fost incalzit de a lui Asbel, il tinusem in brate pana mai inainte.
Dupa ce mi-am ridicat hainele de pe jos si m-am imbracat, am decis sa ma asez pentru a citi cartea daruita.
M-am indreptat cu cartea spre geam pentru a lasa lumina sa bata peste scrisul ce se afla in aceasta. Cateva suvite rebele ma deranjau asa ca am decis sa le leg cu mica pamblica neagra ce o aveam in buzunar. L-am strans intr-o legatura slaba ce doar il tinea sa nu imi vina in fata, doar doua suvite blonde imi mai cadeau pe langa tample dar acelea nu ma deranjau.
Razele slabe ale soarelui cadeau peste intreg corpul meu, punand in evidenta mult mai bine irisul de culoare argintie ce era indreptat spre carte si citeau fiecare cuvant cu atentie. Aceiasi flacara ce se aprindea de fiecare data cand aveam interes intr-un anumit lucru sau actiune.
Asteptam trezirea pictorului ce era cuprins de un somn adanc, deci acesta e modul in care oamenii se odihneau. Ma intreb cum era sa dormi?
Era precum ai fi aruncat intr-o mare de intuneric.

____________________________________________________________________________________

"Hai sa ne scaldam impreuna in aceasta mare de culori."

____________________________________________________________________________________

"Cine esti tu? Esti pictorul meu.
Daca eu o sa dispar? Voi exista mereu.
Care este motivul pentru care exist? Creatia.
Ce ma determina sa raman in aceasta lume? Tu.
Cine sunt eu? Sunt muza ta."

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Dum 8 Noi - 21:03:54

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

Nu știu dacă puteam explica liniștea care mă învăluise în timpul în care fusesem adormit. Nu existau vise, era ca o senzație permanentă de lumină și căldură. Simțeam că pot sta acolo pentru totdeauna, ghemuit și ferit de restul lumii. Parcă mi se ridicase în sfârșit acea presiune invizibilă de pe umeri pe care o trăgeam după mine sub ochii tuturor oamenilor. Puteam sta acolo și să pictez, să pictez fără să mai știu dacă e zi sau noapte. Iar în jurul meu, deși nu vedeam nimic, puteam simți o prezență, ca un corp imaterial, ceva ce veghea asupra capului meu, trecându-și degetele prin părul meu, peste umerii mei. Aproape că-i puteam auzi și vocea cum îmi spune pe nume. Asbel...

Până la urmă sunetul unui clopoțel m-a rupt din acea lume caldă și m-a aruncat înapoi în realitatea după care nu tânjeam. Încă întins, mi-am ridicat brațul și am lovit butonul metalic, oprind ceasul deșteptător de pe noptierea din apropierea patului. Cu ochii încă închiși, mi-am întins instinctiv mâna în dreapta mea, parcă în căutarea a ceva. Locul însă era gol. Mi-am deschis ochii, privind printre gene la lenjeria de culoare albă. Ce căutam până la urmă? Capul meu parcă era în ceață de aseară.

M-am ridicat în capul oaselor, cu cearșaful înfășurat în jurul corpului. Oasele mi-au trosnit de la mișcările bruște cu un sunet destul de puternic. Chiar și acoperit simțeam răcoarea dimineții, ceea ce m-a făcut să-mi dau seama că eram gol, iar eu nu obișnuiesc să dorm gol. Mi-am trecut mâna prin păr ca să-l aranjez puțin, întorcându-mi capul instinctiv spre fereastră de parcă știam că voi gsi ceva acolo.

Și chiar așa a fost.

Ochii argintii care mă exploraseră cu o seară în urmă, părul blond pal care-mi mângâiase degetele, pielea albă, ce o acoperise pe a mea. Arăta puțin mai răvășit, probabil pentru că hainele de pe el erau șifonate după ce fuseseră aruncate și zăcuseră pe jos. Mi-am strâns cearșaful la piept cu o mână și în jurul taliei cu alta, un zâmbet ușor făcându-și apariția pe buzele mele.

-Bună dimineața.

Vocea mea era ușor răgușită și aveam gâtul și buzele uscate. Am dat să cobor din pat, atingând podeaua rece cu tălpile mele goale. M-am ridicat din pat, numai ca să mă aplec după aceea și să-mi sprijin greutatea de tăblia patului, chițăind ușor. O durere mică îmi tăie partea inferioară a corpului și știam și motivul foarte bine, mai ales că urmele sale mi se scurgeau acum pe picior.

-Până la urmă cred că ai fost puțin prea mare pentru mine. Îmi va lua ceva să mă obișnuiesc cu...mărimea ta.

Nu era ceva căruia nu-i puteam rezista, până la urmă a fost mult mai gentil decât cu ce eram eu obișnuit. Și până la urmă mi-a plăcut. Mult. Extrem de mult. Mai mult decât aș putea pune vreodată în cuvinte. Mi-am redresat poziția, aranjând material alb în jurul meu. M-am apropiat de cel ce stătea așezat la ferestră, aplecându-mă peste el și atingându-i paginile cărții cu vârfurile degetelor.

-Trebuie să merg să fac un duș, extazul tău de ieri aproape s-a scurs până la glezne.

Mă ridic înapoi și mă duc până la sertar, scoțându-mi niște haine noi de acolo, după care mi-am îndreptat pașii spre încăperea cu pricina.

-După ce termin am să pun niște cafea la făcut. În timpul ăsta ar trebui să-mi dai hainele să ți le calc. Ești cam șifonat.

Chicotesc ușor, după care dispar după ușa de lemn, fără a o încuia însă. Las cearșaful într-o parte și dau drumul la apă în cabină, așteptând puțin să se încălzească înainte de a intra sub jet.

Vin 20 Noi - 20:40:19

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

____________________________________________________________________________________

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

Mi-am ridicat ochii din sirul de cuvinte ce urma sa il explorez in continuare la auzul a unei voci atat de cunoscute. Doar ca sunetul ce a urmat dupa urarea obisnuita ce era adresata dupa clipa in care te trezeai, un obicei neinteles inca pentru mine, ma facuse sa il fixez cu privirea.
Pielea alba ce capturase intr-un corp atat de firav frumusetea umana, cu materialul ce ii invaluise de la solduri in jos imi crea o imagine de nedescris. In mintea mea rasarise o asemanare cu o statuia de marmura din cauza razelor soarelui ce mangaiau acea piele, insusi Aphroditē tēs Mēlou.
Gandurile de contemplare nu au durat mult pana am auzit a doua replica, ce era una mult mai perversa si satisfacatoare pentru auzul meu. Toate atingerile daruite in acea seara i-au ramas inca intiparite in minte si pe trup, acel gand imi intuneca mintea. Imi trezea dorinta de al intinde din nou in acel pat si sa execut continu acel procent de al lega de mine de fiecare data. Dar ratiunea imi oprea tot acel val de dorinte trupesti, in timp ce ochii inca imi erau atintiti asupra lui Asbel, instinctiv mi-am trecut degetul mare alaturi de cel aratator pentru a intoarce pagina cartii fara ca macar sa privesc acel gest.
- Te vei obisnui cu marimea, dar asta numai daca ma vei resimti des.
Pana la urma las cuvintele sa imi iasa natural, nu ma puteam abtine sa nu fac acea remarca. Cand se apropiase de mine mai ca aproape intreaga fiinta imi inghetase, dar inima continua sa imi bata mai puternic ca niciodata. Iar in final cuvintele sale mi-au starnit mai mult interesul. Doar puteam sa imi inalt privirea spre el si ma lovisem de ochii sai verzi ce ma fascinau, pareau mai plini de viata decat in momentul in care ii intalnisem prima data. Nu m-am putut bucura prea mult de acea imagine pentru ca deja disparuse din aria mea vizuala, de abia dupa jumate de minut corpul meu acceptase sa se miste.
Am aruncat o privire spre carte iar pe urmatoarea pagina ochii mi s-au oprit pe urmatoarea parte.
"Si atunci hai sa vedem ce am statornicit impreuna: intai, ca Eros nu poate fi decat iubire de anumite lucruri, al doilea, ca acele lucruri sunt lucruri care, in clipa in care le doreste, ii lipsesc. Asa e?"
Acea parte ma facuse sa ma cufund iar in ganduri, cu cat citeam, vedeam si simteam mai multe cu atat imi constientizam existenta mai mult. Am inchis carte si m-am ridicat aproape mecanic de pe scaun, am lasat o privire pierduta spre oglinda de sticla ce lasa acces in a privi in exterior. Eram confuz si imbatat de tot ceea ce simtisem, inclusiv faptul ca respiram si imi puteam auzi inima devenise sufocant. Nu imi simteam corpul obosit, dar devenea mai greu cu fiecare minut ce treacea.
O neliniste imi invadase fiinta, dar am incercat sa o inlantui in mintea mea.
Am renuntat in final la haine si le lasasem asezate pe scaun, mi-am trecut mana printre suvite pentru a le aranja pe spate. Inca parul meu era strans intr-o coada slaba la spate, dar nu erau prinse toate. Am deschis usa pe care intrase Asbel, ochii mei argintii erau goi de aceasta data aproape inumani. In acea clipa se vedea cu adevarat diferenta noastra in materia de provenienta a existentei, dar nu aveam sa las aceasta natura straina sa nu imi indeplinesc promisiunea.
M-am dus in spatele sau pentru a-l imbratisa, bratele mele mari au ajuns sa il inconjoare si sa il prind precum intr-o capcana. Mi-am lipit pieptul de spatele sau gol si i-am soptit la ureche.
- Ma simt atat de coplesit de existenta mea in sine, nu imi inteleg cu adevarat scopul si motivul aparitiei mele. Dar cel mai grav este in clipa in care in mintea mea rasare o imagine neclara, straina si totusi atat de cunoscuta mie.
L-am impins putin pentru a intra cu totul sub apa calda ce cadea peste trupurile noastre. O mana mi-o plasez pe umar iar celalalta pe sold, il ghidez usor pentru a-si da soldurile mai in spate. Imi aplec capul peste spatele sau, lasand ca buzele mele sa se loveasca santul spatelui sau ce ii despartea spatele in doua si otodata ii ascundea coloana. Am inceput sa plasez saruturi de sus in jos pana aproape de baza coloanei, dar apoi m-am oprit si l-am intors cu fata spre mine pentru a-l putea fixa cu ochii mei argintii.
- Cand te-ai infatisat in fata privirii mele te-am comparat cu Aphroditē tēs Mēlou. Pielea ta care seamana cu marmura dar atat de calda si moale, chipul tau ce uneori prinde forma dura a unei sculpturi in piatra cu trasaturi atat de fine.
Poate pentru oameni sunt creatia perfecta, dar tocmai pentru ca sunt asa am fost imaginat departe de umanizare. Aveam trasaturi ce intradevar comune cu aceste fiinte, dar atat de indepartate de natura lor. Pentru ei tot ce intruchipa acea umanitate sub orice forma ce li se parea atat de anosta mie imi starnea interesul si dorinta.

____________________________________________________________________________________

"Hai sa ne scaldam impreuna in aceasta mare de culori."

____________________________________________________________________________________

"Cine esti tu? Esti pictorul meu.
Daca eu o sa dispar? Voi exista mereu.
Care este motivul pentru care exist? Creatia.
Ce ma determina sa raman in aceasta lume? Tu.
Cine sunt eu? Sunt muza ta."

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Joi 26 Noi - 14:38:45

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

Mi-am frecat mâinile de brațe, în timp ce corpul mi se umezea încetul cu încetul. Aveam noroc și era nu doar apă caldă, cât și presiune la duș. Universul o fi fost darnic cu mine în ultima perioadă. Sau poate cineva undeva sus a considerat că trebuie să mă spăl de păcat după acțiunea de aseară. Chiar și eu eram șocat de tot ce am putut să simt.

Mi-am dus mâinile la buze, atingând cu vârfurile degetelor rana pe care dinții lui Leon mi-o făcuseră. Mi-am trecut mâna peste pântecul unde simțisem acea dulce presiune și acel ghem inimaginabil de senzații. Acum câteva ore avusesem parte de o experiență peste nivelul plăcerii. Era diferit față de ce-am putut să simt cu oricine altcineva. Nu credeam că sexul ar putea fi măcar plăcut, dar să și tânjesc după el. Nu aș fi putut crede că voi fi cel ce va iniția un sărut, că voi face cuiva un oral din proprie inițiativă, că interiorul meu ar tremura vreodată după un penis. Nu pot să cred că altceva în afara artei îmi poate suci creierul și corpul în halul acesta. Când rememorez imaginile pe care le-am trăit acum așa puțin timp, coloana mea se înfioară, mușchii mi se încordează și mai că nu gem. Ce-ai făcut cu corpul meu, Leon? Acum o să-mi ceară în continuu atingerea ta...

Mi-am scuturat capul, trecându-mi degetele prin părul ud. Calmează-te, Asbel. Am tras aer adânc în piept, expirând treptat. Am luat buretele din suport, turnând gel de duș peste și începând să-mi frec corpul într-un ritm molatic. În creierul meu era o avalanșă totală de gânduri și de idei ce se băteau cap în cap și pe care mă chinuiam să mi le așez în ordine. Eram atât de concentrat și prins în asta încât n-am auzit ușa deschizându-se. Abia după ce corpul mi-a tresărit speriat de contactul brusc al spatelui meu cu un abdomen tare mi-am venit ca lumea în simțiri. M-am relaxat pe urmă când mi-am dat seama și cine este străinul ce-mi invadase intimitatea.

-Dacă știam că vei veni după mine te așteptam într-o poziție mult mai senzuală.

Strângeam buretele tare între degete. Ieri, atingerea sa ar fi fost prea rece pentru mine, dar astăzi pielea sa era caldă. Nu-mi dau seama ce se întâmplase între timp, dar acum în brațele sale nu mai era doar forță masculină și foame. Era aproape ca acasă. Un colț din acasă, un spațiu mic între sobă și perete, unde te zgribuleai în zilele de iarnă și închideai ochii și timpul era atât de flexibil. Acum am 25 de ani, sunt prea mare să mai încap în ascunzătoare, iar soba alături de tot ce reprezenta casa și copilăria mea nu mai există. Totul pentru a-l obține pe el, cel ce-mi acorda acum căldura corpului său.

Mi-am așezat brațele peste ale sale, dar nu pentru a le da la o parte, ci pentru a fi într-un fel mai aproape de el. Mi-am încrucișat degetele cu ale sale, în timp ce acesta îmi săruta spatele. Mi-am dat capul pe spate cu ochii închiși, apa lovindu-mi chipul din plin și scurgându-se pe liniiile feței mele.

Când m-a întors cu fața spre el eram îmbujorat și-mi mușcam dureros buza. Fără să mă grăbesc, i-am cuprins umerii cu brațele și l-am tras spre mine, lipindu-mi gura de a sa într-un sărut moale , fără forță, doar o atingere tandră. Am stat așa un timp, cu apa curgând peste noi și peste momentul nostru.

-Pentru niciun om existența nu e simplă. E o povară continuă și dureroasă. Nu știu care e scopul tău, nici tu n-o să știi probabil, nu prea curând cel puțin. Dar, măcar pentru acum, vreau să cred că exiști pentru mine. Că ai apărut pentru mine. Eu nu sunt Aphrodita din Minos, sunt atât de departe de perfecțiune, dar aș fi mai mult decât onorat să fiu Aphrodita ta. Să-ți fiu muză pentru ideile pe care le vei construi. În schimb, nu fii doar muza mea. Până-ți vei găsi sensul, fii toată lumea mea, îi spun, prinzându-i obrazul perfect în palma mea, așezându-mi fruntea în scobitura gâtului său.

Fii soba în care să mă pot zgribuli din nou.

Joi 26 Noi - 22:45:13

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

____________________________________________________________________________________

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

Reactia sa in momentul care am intrat in baie a fost placuta, mereu ma surprindea placut cu vorbele sale ce ajungeau sa ma provoace.
M-am lasat atins de catre Asbel si alinat prin gadurile mele ratacitoare, faptul ca ma trase mai aproape intr-un sarut atat de tandru imi cutremurase corpul.
Desi mai inainte cu cateva ore am ajuns sa impartim o placere de nedescris, cand toate acele cersafuri au ajuns de nerecunoscut.
Chiar si dupa o noapte atat de activa aproape mi se taiau picioarele de la o simpla atingere a buzelor sale. Daca nu m-as fi sprijinit cu una din maini de peretele acoperit cu gresie pentru a evita patrunderea apei, dar lucrarea si gresia de calitate inferioara nu era cea mai buna protectie. Se putea vedea prin unele parti ca era crapata fie in colturi sau de la jumatate. Zgomotul apei ce cadea asupra noastra apoi se scurgea pe corpurile noastre impreunate in acel sarut fierbinte, lumina slaba ce lumina incaperea si modul in care pielea se freca una de alta cu fiecare miscare.
Dar pentru mine acele mici detalii din mediul inconjurator nu contau, in acea clipa ma puteam focusa numai pe existenta lui Asbel. Adevarul e ca obiectele nu aveau nici o insemnatate pentru o fiinta nascuta precum mine, nu aveam dezvoltat simtul proprietatii.
Singura dorinta de care eram sigur era aceea de a putea sta langa fiinta in fata mea.
I-am raspuns pierdut la acel sarut, ii framantam buzele ca raspuns ulterior a actiunii sale.
Acel sarut a fost precum o gura de apa rece bauta in urma strabaterii unui desert.
- Simt ca inainte de toate intrebarile ma vor coplesi. Dar cred ca voi rezista atata timp cat imi vei invalui existenta cu atingerile tale.
Facusem o pauza fiind atent la ceea ce imi zise, l-am strans in brate in asa fel ca buzele mele sa se lipeasca de urechea sa pentru a-i putea sopti pe un ton mult mai incet. Era precum doream sa auda numai el, desi eram singuri.
- Si daca nasterea mea chiar are acest scop, poate este un fapt ca am aparut in aceasta perioada. Puteam sa o fac mai devreme sau mai tarziu, dar cred ca un factor a determinat aparitia mea. Din clipa in care privirile noastre s-au intalnit ai devenit lumina mea. Dar iti voi deveni intreaga lume, te voi trage in cele mai patimase adancuri ale dorintei, Asbel Chantal.
Mi-am lipit degetele de umarul sau si am coborat usor in jos, in acest fel degetele mele ii conturau intreaga mana. In clipa in care am ajuns la buretele ce inca era tinut in mana si l-am luat. M-am indepartat usor pentru a-l privi cu un zambet pe chip, deja se scursera mai bine de zece minute de cand ne alinam reciproc.
Asa ca am decis sa il ajut in a se curata, in acea clipa realizasem ca unele obiceiuri obisnuite nu le intelegeam. Am strans e cateva ori buretele in mana, mi se parea fascinant. Am cautat cu privirea prin dus si am vazut mic recipient, am turnat de acolo o parte din lichid si am plasat burete plin de spuma pe pieptul lui Asbel.
- Daca tot am venit aici, cred ca o sa ma revansez in a te ajuta sa te cureti. Mai ales aici.
Asez mana libera pe fesa sa si imi amintesc cum lichidul meu ii invadase interiorul, iar apoi ajunse sa se scurga pe coapsele sale. La acea imagine venita in minte ma facuse sa afisez un ranjet. Nu ma puteam abtine sa nu imi aduc aminte in detaliu fiecare clipa de aseara, cred ca ma intelegea pentru ca amandoi paream absorbiti. Mana mea involuntar incepuse sa se plimbe pe corpul sau.

Lichidul misterios de pe burete incepuse sa se transforme in spuma si sa ii invadez intreg corpul cu aceasta, continuam sa ii presez cu buretele fiecare parte pentru a nu rata nici un loc.

In clipa in care am ajuns inapoi la fese am lasat buretele deoparte si mi-am plasat ambele maini pe fese incepand sa le masez. Il priveam in ochi in timp ce imi pastram acelasi zambet in coltul buzei. Nu aveam sa il las sa imi scape.

Deja devenise pictorul meu.

- Nu ai unde sa mai fugi Asbel, ti s-a scurt timpul.

____________________________________________________________________________________

"Hai sa ne scaldam impreuna in aceasta mare de culori."

____________________________________________________________________________________

"Cine esti tu? Esti pictorul meu.
Daca eu o sa dispar? Voi exista mereu.
Care este motivul pentru care exist? Creatia.
Ce ma determina sa raman in aceasta lume? Tu.
Cine sunt eu? Sunt muza ta."

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Mier 2 Dec - 21:37:18

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

În timp ce brațele lui Leon îmi trăgeau trupul mai aproape, mâna mea liberă urcase delicat pe umărul său și i se strecurase printre șuvițele blonde, trăgând ușor de ele în momentul în care i-am simțit buzele în proximitatea urechii mele. Vocea sa ușoară, atât de elegantă și masculină, îmi gâdila timpanul și-mi trimitea vibrații până în gât, către corzile vocale care mai că nu scoteau un geamăt.

-Oare are vreun rost să tragi dacă sunt deja acolo, de când m-ai atins pentru prima oară? suspin către el când ”mă amenință” că mă va trage în adâncurile dorinței, adâncuri în care m-am scufundat ca Ahile în râul Styx din momentul în care trupul său s-a potrivit peste al meu.

Avea ceva în felul în care-și plimba degetele pe brațul meu, ceva în felul în care mă privea pe sub acele gene blonde, de parcă fiecare respirație pe care o făcea avea ca scop să mă seducă. Aproape că mă simțeam ca o târfă pentru felul în care corpul meu reacționa la fiecare gest al său. Nu m-am mai simțit atât de expus intim niciodată, atât de vulnerabil, de parcă mâinile lui Leon ar fi primele care m-ar fi atins.

Aproape că am protestat când se îndepărtă de mine, nu pentru că-mi furase obiectul cu care eu ar fi trebuit să mă spăl acum, ci pentru că nu-i mai simțeam temperatura corpului atât de pregnant. Mă pufnise puțin râsul când am văzut cât era de fascinat de cum textura buretelui, de cum scotea acesta spumă și de cum funcționa în general. Chicotele însă mi-au rămas în gât în momentul în care a lipit acel buretele plin de spumă de pieptul meu, făcându-l să tresară. Cred că mi s-a și oprit respirația pentru câteva secunde când i-am simțit și mâna pe fesa mea, dar sistemul meu circulator mergea foarte bine, din moment ce tot sângele mi se urcase în obraji. Gândul ca el să mă curețe acolo, acolo unde prezența lui probabil lăsase cea mai mare urmă pe mine... era atât de jenant și excitant în același timp încât nu-mi dădeam seama spre care m-aș îndrepta mai degrabă.

M-am prins cu ambele mâini de umerii săi, căci simțeam că mă taie picioarele, atât de la modul în care mă privea cu acel rânjet, cât și modul în care plimba acel burete spumos peste pielea mea încinsă. Nu-mi puteam da seama dacă scopul lui chiar era să mă curețe sau voia doar să-mi provoace o erecție, dar le îndeplinea pe amândouă cu o ușurință de speriat. Cred că mai aveam puțin și mă topeam de tot în brațele sale, dacă corpul nu mi s-ar fi tensionat aproape instant când i-am simțit mâinile pe fesele mele. Mi-am închis ochii, inspirând adânc aer în piept, în timp ce corpul începuse să-mi tremure ușor. Mi-am mușcat ușor buzele, privindu-l pe blond printre gene.

-Leon... îi spun numele abținându-mă să nu gem.

Mi-am așezat mâinile peste ale sale cât încă gândeam cu capul corect și i-am privit chipul, încercând să nu mă pierd în ochii săi cenușii și să nu privesc în jos, altfel aș fi fost mult prea vrăjit de frumusețea inumană din fața mea. Din păcate nu-l puteam lăsa să continue, nu dacă mai voiam să am apă caldă la baie și un acoperiș deasupra capului.

-Leon, repet puțin mai adunat, strângându-i degetele într-ale mele. Dacă aș putea, m-aș întoarce senzual chiar acum și m-aș apleca în față ca să mă poți lua pe la spate. Și după ce-am fi terminat aici probabil ne-am fi dus în bucătărie unde am fi făcut-o și pe masă.

Cu un regret extrem de mare i-am îndepărtat mâinile de pe fundul meu. Mi-am trecut pe urmă mâna prin părul său ud, înainte de a o așeza delicat pe obrazul său.

-Din păcate, va trebui să lăsăm aceste acțiuni pe mai târziu. Am să întârzii la muncă și deja e suficient că agilitatea mea este redusă din cauza... durerilor inferioare, încerc eu să găsesc niște cuvinte potrivite. Și este extrem de important să ajung la muncă, pentru că asta ne va asigura în continuare locul unde eu pot să te pictez și un pat unde să-mi poți răvăși corpul după ce termin.

I-am mângâiat ușor obrazul cu degetul mare, sărutându-i încă o dată buzele îainte de mă depărta și a ieși de sub jetul de apă. Mi-am stors părul cu mâinile goale, după care am luat un prosop și l-am înfășurat în jurul meu.

-După ce te speli ai prosoape pe suport să te ștergi de apă, îi spun arătându-i locul. Să nu tragi mult de timp, deja am întârziat suficient din cauza ”ajutorului tău”.

Chicotesc ușor, după care ies din baie și trag puternic aer în piept. Mă șterg de restul de apă de pe mine și culeg rapid o pereche de boxeri din sertar și un bluză subțire și largă pe care o arunc pe mine. Fără pantaloni încă, pentru puțin amuzament în plus. Adun hainele lui Leon, privindu-le câteva secunde înainte de a le așeza în coșul pentru rufe de spălat. Mă întorc la comoda unde țin hainele, deschizând ultimul sertar și așezându-mă comod pe podea, căutând ceva cu care acesta s-ar putea îmbrăca.

Dum 26 Sept - 23:50:36

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

____________________________________________________________________________________

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

Cand mi-a marturisit ca deja il adusem pe taramul placerilor inca de la inceput, am lasat doar un zambet sa imi rasara pe buze. O parte din mine stia ca in momentul in care mi s-a daruit, l-am adancit in cea mai intunecata prapastie. Iar in acea mare a intunericului, am creat un loc special unde numai noi aveam acces.

Acel spatiu privat il puteam accesa numai in momentul in care amandoi eram prinsi in transa.

Ma bucuram de atingerile ce i le puteam oferi, dar stiam ca nu mai puteam prelungi acel moment atat de placute pentru ca urma sa se intoarca la munca. Eram atat de constient de asta si totusi nu doream sa intrerup tot ceea ce faceam.

Continuam sa plimb buretele plin de spuma peste corpul sau, cu ocazia luminii create de mingea de foc puteam sa ii zaresc mai bine orice detaliu oricat de marunt. De la modul in care ma privea, la corpul sau atat de minunat si pamantean.

Daca oamenii cautau perfectiunea ce putea fi regasita numai la fiintele din afara spectrului uman, atunci. O fiinta precum mine, nascuta din dorinta lor acerba pentru perfectiune avea sa caute ceea ce ei considerau imperfect.

Poate de aceea eram atat de pornit spre aceasta directie. Gandurile mele mi-au fost imprastiate cand Asbel decide sa actioneze, gestul sau nu m-a surprins deloc stiind ca nu aveam timp pentru o posibila adancire in placerile carnale.

Dar nu m-am putut abtine cand a doua oara mi-a zis numele pe un ton mai hotarat, se pare ca trebuia mai intai sa se convinga intai pe sine si apoi pe mine. Ceea ce am auzit dupa m-a facut sa ranjesc, dar nu i-am raspuns imediat pentru ca stiam ca este partial adevarat ceea ce zice.

- As fi dorit de asemenea sa te pot intinde pe orice suprafata si sa te satisfac, dar imi voi respecta promisiunea facuta. Dar desigur, aceasta nu se va mai aplica in momentul in care nu mai lucra. Sa nu uiti acest detaliu.

Mi-am pus mana peste a sa in momentul in care imi atinse obrazul, i-am raspuns sarutului daruit ca mai apoi sa il privesc cum se indeparteaza. Mi-am intors privirea cand mi-a zis ca intarziase din cauza ajutorului oferit, dar nu am mai zis nimic si am lasat picaturile de apa sa curga in continuare pe pielea mea. Deja isi pierduse din caldura, picaturile acum reci imi loveau pielea alba fara incetare si eu ramasem blocat pentru cateva momente acolo.

Se simtea precum corpul meu inghetase si pentru un timp am simtit ca mi-am pierdut cunostiinta, devenind totul complet intunecat in jurul meu.

Se simtea precum existenta mea era absorbita inapoi in tablou.

Ceea ce experimentam in acel moment imi crea un disconfort sau mai de graba era teama, nu doream sa revin in acel loc intunecat odata ce am invatat ceea ce era lumina, caldura si atingerea.

Aveam prea multe de invatat pentru a reveni doar o multime de pete de culoare combinata intr-o creatie perfecta. Ochii au inceput sa mi se lumineze revenindu-mi in simturi, m-am sprijinit de gresia umeda si cu coltul ochiului m-am uitat intr-o oglinda. Dimensiunea ei era mica, dar era perfecta pentru a-mi vedea expresia confuza pe chip.

Mi-am muscat buza de jos si am inchis in reluare dusul, totul se intamplase in mai putin de un sfert de ceas dar pentru mine se resimtise ca a trecut mai mult timp.

In mintea mea rasarise o voce necunoscuta, timbrul vocal era unul serios si imi rasuna in urechi.

"Trebuie sa continui, trebuie sa prinzi viata, trebuie mai mult. Nu, nu, iar nu e bine."

Liniste.

"Nu are viata. Culorile. Nu, nu mai vad paleta de culori. Este doar... negru si gri."

Liniste.

"Da, in sfarsit. Te vei naste din aceste culori minunat... blestemate."

In sfarsit s-a terminat, vocea a lasat linistea sa se aseze din nou. Simteam ca ceva nu era in regula, dar parea sa fie un fragment de amintire dinainte de existenta mea. Dar asta era macar posibil?

Am lasat un oftat sa imi scape, ca mai apoi sa iau un prosop curat din locul indicat de Asbel. Dupa ce m-am uscat m-am intors in camera, avand prosopul infasurat in jurul meu. Singura parte ce a ramas neuscata era parul meu, fiind atat de lung varfurile inca erau umede.

Culoare irisului meu se intunecase de aceasta data avand o culoare mai cenusie, a fost un detaliu zarit in oglinda de la baie. E posibil ca intamplarea misterioasa si vocea auzita sa fi avut o influenta asupra lor. Parea mai mult ca nuantele irisului erau influentate de evenimentele din lumea aceasta si cea de unde veneam, parea un soi de punte ce se putea dezechilibra oricand.

Pentru a putea sa imi respect promisiunile va trebui sa rezolv misterul din spatele aparitiei mele. Cel putin pe moment sa inteleg cum functioneaza si care este legatura mea intre cele doua lumi. Aveam un presentiment ingrijorator fata de tabloul de unde proveneam, este posibil inca ca o parte din existenta mea sa fie legata de tablou.

- Ai gasit ceva potrivit pentru mine? Sau preferi sa ma admiri fara vreun material ce sa imi acopere trupul? ii soptesc.

Ma apropii de urechea sa doar pentru ai sopti acele cuvinte, ii sarut lobul urechii si apoi ma retrag. Imi iau pamblica neagra de pe masa si imi strang parul la spate, in timp ce privirea imi era inca atintita asupra sa.

Dupa o privire mai atenta realizez ca Asbel nu avea pantaloni pe el, doar o pereche de boxeri si bluza subtire. Am decis sa nu mai fac nici o remarca legat de acest aspect si sa ma concentrez pe ceva ce putea deveni problematic.

- Stiu ca este inca devreme sa iti cer asta. Dar pe moment as dori sa ies pe afara. Inca gandul mi-a ramas la acele lumini stralucitoare si tot ceea ce sa afla dincolo de geamul camerei tale.

Nu va exista riscul sa ma pierd, desi inca nu inteleg cum functioneaza aparent stiu in permanenta unde este tabloul. Deci inca sunt legat de el.

Intr-adevar curiozitatea imi era alimentata de ceea ce vedeam dincolo de geam. Dar mai presus de orice, doream sa intelege daca avea restrictii in ceea ce insemna distanta mea fata de tablou.

Doream sa invat mai multe inclusiv despre lumea lui Asbel, poate cu timpul aveam sa inteleg mai bine cum de putea fi atat fragil si totusi avea momente cand nu arata astfel. Pentru mine asta inca era confuz, iar imaginea cum lacrimile ii curgeau pe obraz ma nelinistea inca.

____________________________________________________________________________________

"Toata lumea este o scena,
Si toti barbatii si femeile doar jucatori.
Ei au iesirile lor și intrarile lor,
si un singur om în timpul sau joaca multe parti".
– William Shakespeare

____________________________________________________________________________________

"Omul intelept nu-si calculeaza sansele. El isi fixeaza telul si apoi il atinge". – Lao Tise

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Mier 29 Sept - 23:53:12

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

-Cred că știm amândoi ce variantă aș prefera, dar de dragul fundului meu încerc să-ți găsesc ceva de îmbrăcat, îi spun, continuând să caut prin sertar.

Am tresărit ușor când s-a pus în spatele meu, mușcându-mi buza de jos atunci când i-am simtit sărutul plasat lângă urechea mea. Am aruncat o ocheadă scurtă la corpul său gol, acoperit doar de prosop. Chiar și având acea bucată de material pe el, puteam prezice modul în care mușchii lui se conturează. Nu era atât de dificil, trupul său reprezenta canonul frumuseții însuși. Omul lui Vitruviu ar fi intrat în pământ de rușine în fața lui Leon. Mi-am permis mica distragere câteva secunde, înainte să mă întorc către hainele împachetate perfect din comodă.

-Nu știu dacă ai observat, dar ești mai înalt și mai clădit decât mine, ceea ce-mi face misiunea de a-ți găsi ceva de îmbrăcat care să-ți și vină extrem de dificilă.

Ajungând la o grămadă de haine din spate, mâna mea s-a blocat pentru câteva secunde, înainte de a o scoate de acolo și a o așeza atent în poală. Privirea mi-a rămas fixată pe micul morman de țesături, câteva perechi de pantaloni, tricouri și cămăși puse laolaltă, nu extrem de elegante, dar bine îngrijite. Mi-am trecut degetele peste sacoul aflat în vârful grămezii, atingând cu atenție acul de rever de pe acesta, o floare de nu-mă-uita din argint, o moștenire simplă a unei familii născute de generații în inima Alpilor. O linie de bărbați care, conducând caprele pe potecile muntoase, s-au odihnit la un moment dat lângă o floare de nu-mă-uita, s-au uitat la ea și s-au gândit la familiile ce îi așteaptă la poalele munților. Iar la capătul acestui șir de bărbați cu brațe de fier și sufletele de fermieri se află o piesă pierdută din alt puzzle, un băiat forțat să încapă într-o formă nepotrivită. Un băiat care a dat la schimb o viață împlinită pe pajiștile din vârful lumii pe dezmățul citadin, pe râsetele vulgare din taverne, pe îmbrățișarea unui necunoscut ai cărui bani sunt mai importanți decât numele, pe mirosuri de vopsea, nopți nedeosebite de zile, străzi infestate de gunoi și ambiții. Pe o viață liberă, una în care poți fi pur și simplu o piesă fără puzzle.

Am netezit materialul sacoului cu mâinile pentru o ultimă dată. Nu aveam altă opțiune, hainele mele erau prea mici pentru Leon. Sunt doar haine până la urmă. Am expirat apăsat, închizând sertarul și ridicându-mă de jos, cu teancul de haine în brațe. M-am întors spre blondul ce stătea și mă privea, îmbrăcat doar în acel prosop. M-am apropiat de el, privind în jos spre acul de rever. Mi-am dres glasul, scuturând ușor capul și întinzându-i hainele.

-Poftim, ar trebui să fie pe măsura ta. Nu prea am altele, așa că până facem rost de unele noi va trebui să te mulțumești cu astea.

Ridicându-mi privirea spre chipul său, am apucat să observ ceva schimbat la el. M-am încruntat ușor, analizând culoarea ochilor săi argintii, de data asta mult mai închisă, amintindu-mi de culoarea fierului forjat. Voiam să deschid gura și să zic ceva, să-l întreb dacă cumva s-a întâmplat ceva, dar acesta îmi distrase atenția spunându-mi că vrea să iasă afară. Am decis să abandonez momentan întrebarea legată de ochii săi, rânjind scurt în schimb.

-Pune niște haine pe tine mai întâi, exploratorule. Dacă ai să ieși pe ușă îmbrăcat doar în prosopul ăsta lumea de afară nu te va primi cu la fel de multă ospitalitate ca mine.

Îi fac cu ochiul, după care mă duc să iau o pereche de blugi evazați, pe care o trag rapid pe mine. Mă duc în baie și mă întorc cu o cutie, scoțând de acolo uscătorul vechi. După ce Leon se îmbracă, îl poftesc să se așeze pe un scaun, poziționându-mă în spatele lui. Îi dau jos panglica din cap și pornesc uscătorul, începând să-i usuc părul blond și deosebit de fin.

-Înainte să-ți prinzi părul ar trebui să ți-l usuci, nu-i prea indicat să ieși cu părul ud și nearanjat, decât dacă poate vrei să se mute o familie de păsări în cuibul format, glumesc cu el, trecându-mi degetele printre șuvițele sale în timp ce mă ocupam de ele.

Las liniștea să se așterne între noi pentru scurt timp, după care răsuflu apăsat.

-Înainte să ieșim trebuie să ne înțelegem privind câteva lucruri. Aici este totul protejat, dar afară regulile sunt altele. Așa că, atât timp cât suntem printre oameni, nu putem să ne apropiem prea mult unul de celălalt. Fără atingeri, fără mângâieri, fără săruturi sau șoptit în ureche sau îmbrățișări, nici măcar priviri deosebit de perverse. Încearcă să nu te depărtezi prea mult de mine totuși. Trebuie să stai departe și aproape în același timp. Ai înțeles? îl întreb, aranjându-i vârfurile.

Singura teamă a mea este ca această lume pe care el încă nu o cunoaște să distrugă această frumusețe aproape zeiască din jurul său. Mi-e teamă că va păși în acastă lume din afară și că îl va zdrobi înainte să-și dea seama. Mi-e teamă că ochii aceștia vii ca oțelul să nu se transforme în praf de pușcă...

Vin 1 Oct - 0:54:40

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

_________________________________________________________________________________

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

Modul in care facea glume despre cum incerca sa imi gaseasca de imbracat ma faceau doar sa scap cate un suras, in timp ce il admiram in timp ce incearca sa se decida in alegerea hainelor. Cand remarcase ca structura corpurilor noastre diferea m-a facut sa le compar.

In perspectiva de ansamblu avea dreptate in aceasta privinta, nu realizasem inca la acel moment diferenta intre corpurilor noastre.
Cand in sfarsit parea sa gaseasca haine pe masura mea ramase blocat pentru un moment, nu am zis nimic asteptand sa ii vad reactia. Dupa ce s-a ridic si mi-a intins hainele am simtit ca ceva la Asbel se schimbase, parea mult mai ingandurat.

Semn ca acele haine nu ii apartineau, tocmai el sustinand ca diferenta intre corpurile noastre facea procesul de gasire a hainelor mai dificile.

- Pe moment doresc doar cateva haine pentru a nu sta dezbracat, deci nu cred ca s-ar supara cineva.
Zic cu o urma de ironie, ca mai apoi sa observ ca se uitat insistent la mine. Mai bine zis parea ca imi analizeaza coloarea irisului ce isi pierduse din viata. Doar mi-am intors privirea, lasandu-mi mai multe suvite de un blond palid sa imi ascunda privirea.

Am luat hainele, mai apoi am indepartat prosopul si am decis sa ma imbrac cu ele. Spre surprinderea mea dimensiunea se potrivea la fix, parca erau croite pentru corpul meu.

Asta imi ridica mai multe semne de intrebare, de ce avea

Asbel in casa alte haine ca si dimensiune fata de ale sale.
Dar simteam ca nu e timpul sa intreb asta.

Nu, inca trebuia sa ma concentrez pe ceea ce aveam de facut.

Legatura noi se formase inca din momentul in care m-am nascut, dar trebuia sa constientizez ca o parte din interesul sau pentru mine era datorita aspectului meu.
Asta ma bucura, dar pe de alta parte ma deranja. O noua emotie incepea sa rasara in mine, ma deranja de fiecare daca cand ma gandeam la cel ce ma crease, de ce dorise

sa ma faca perfect si de ce am reinviat.

Totusi nu m-am abtinut sa nu scap un ras insotit de un zambet larg la auzul cuvintelor sale. Gandul ca as putea merge numai in prosop in fata altor oameni in afara de el mi se parea amuzant, lacrimile au rasarit in coltul ochilor din cauza rasului.

Era pentru prima data cand ma simteam amuzat, se resimtea placut.
Dintr-o data toata starea de neliniste se raspandise, iar culoarea ochilor mei si-a revenit de aceasta data fiind un argintiu stralucitor. Dar la ochiul stang se deosebea in razele blande a soarelui de dimineata mici reflexii albastre.

- Nu as lasa pe altcineva sa imi vada corpul perfect structurat sau sa mi-l atinga in afara de tine. Esti singurul ce are voie sa o faca, nici cel ce mi-ar fi fost creator nu l-as fi lasat sa ma atinga.

Ii zic cu un ton bland in timp ce ma uit pe fereastra. Aveam sa apuc pe un drum nesigur, dar tot ce conta in acel moment era prezentul si rezolvarea misterului din spatele tabloului.

Ma asez la indicatiile sale pe scaun si ma uit cu coada ochiului spre ceea ce dorea sa faca. Cand isi trecuse mana prin parul meu un fior imi strabatuse corpul, iar obrajii

mei s-au scufundat intr-o nuanta de roz pal.

Modul in care s-a simtit atingerea sa a fost placuta,

dar si neasteptata, gestul sau a fost mai intim decat cel mai probabil credea.

- Nu stiam ca aveti un obiect special pentru asa ceva, iar mainile tale se misca prin ... Stii tu.

Fac o pauza ca mai apoi sa ii iau o mana in a mea si sa ii las un

sarut pe dosul palmei, ca mai apoi continuand.

- Modul in care iti treci mainile prin parul meu se simte bine, dar se simte intim. E posibil sa fiu mai sensibil in unele cazuri, dar e in regula daca doresti sa mi-l aranjezi.

Ascult cu atentie ceea ce imi zicea. Puteam intelege la ce se referea, desi nu trebuia sa am cunostiinte despre lumea lui pentru ca de abia am intrat in ea, totusi aveam un

bagaj de cunostiinte de dinainte ca existenta mea sa apara.

Incercarea mea de a incerca sa ies singur in exterior nu a avut

un rezultat favorabil, pentru ca dorea sa ma insoteasca si mai presus de toate parea ingrijorat.
Am decis sa ii vorbesc mai deschis despre ceea ce doream sa fac. Eram precum un copil nascut in acea lume coplesitoare, eram constient ca puteam fi vulnerabil.

- Poate ar fi fost mai bine sa raman in acest loc protejat de reguli, stiu ca te pot ingrijora cu actiunile mele in anumite situatii. Dar nu mai vreau sa fiu inchis intr-un singur loc Asbel, am stat destul in acel abis intunecat.

Inca una din mainile sale era in a mea, mi-am dus mana pe dupa ceafa sa si l-am facut sa se aplece catre mine. Mi-am intors capul cat sa am acces spre buzele sale, i-am oferit un sarut tandru ca semn de recunostiinta pentru grija ce mi-o purta. Dupa o framantare de scurta durata intre buzele noastre, m-am departat pentru a inspira putin aer si il privesc in ochi.

- Trebuie sa aflu mai multe despre mine, legatura mea cu tablou si de asemenea despre lumea ta. Si mai presus de toate sa te pot intelege pe deplin. Voi astepta sa iesim afara dupa ce iti termini treaba, nu conteaza cate ore vor dura. Intre timp o sa imi petrec timpul

citind, nu voi pieri de nerabdare pana atunci.

Concluzionez ajungand la o cale de mijloc, daca dorea sa ma insoteasca cel mai bine era sa il astept.
Vocea cu o tonalitate rasunatoare isi facuse aparitia, de aceasta data soptea mult mai incet. Doar datorita linistii din camera puteam auzi ce imi soptea, nu era un stimul din exterior.

Voce: "Daca vei iesi, frumusetea iti va pieri."

Leon: "Un tablou nu este un lucru trecator, nici frumusetea captata

in ele nu va pieri atat de repede ca cea umana."

Voce: "Nimic nu este etern, oamenii nu sunt oameni.

Sunt monstrii cu chip de om, hai inapoi in tablou. Oamenii sunt inselatori, nu crezi?"

Liniste.

Leon: "Nu stiu nimic despre fiintele umane. Nu stiu ce inseamna a fi inselat sau dezamagit.

Dar deocamdata am un motiv sa raman si acela este de ajuns."

Voce: "Iubire? Esti doar o plasmuire a imaginatiei umane, nu vei intelege niciodata ce inseamna.

Esti un fals, doar un chip frumos de ceara sculptat dupa idealurile acelor monstri obsedati."

Liniste.

Fara sa vreau corpul imi tresara involuntar, pentru un moment fiind pierdut in transa. Cand mi-am revenit in simtiri m-am uitat confuz in jur apoi realizasem unde eram si ce se intampla.

Am rasuflat usurat ca mai apoi sa ii las mana lui Asbel inapoi in parul meu, pentru a-l putea aranja.

____________________________________________________________________________________

"Toata lumea este o scena,
Si toti barbatii si femeile doar jucatori.
Ei au iesirile lor și intrarile lor,
si un singur om în timpul sau joaca multe parti".
– William Shakespeare

____________________________________________________________________________________

"Omul intelept nu-si calculeaza sansele. El isi fixeaza telul si apoi il atinge". – Lao Tise

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Dum 3 Oct - 22:37:36

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

A observat că mă holbam la ochii săi și și-a ferit privirea. Cred că-mi ascunde ceva și nu-mi place deloc asta. În același timp aș putea să înțeleg, sunt un străin pentru el până la urmă. Nu ne cunoaștem nici măcar de-o zi întreagă. Să trăiesc cu impresia că ar avea încredere completă în mine doar pentru că am făcut sex ar fi na iv. Experiența în sine m-a învățat că în cei cu care te culci n-ar trebui să ai încredere deloc...

Rămăsesem surprins și înțepenit văzându-l în acele haine. Nu știu ce mă șocase mai tare, faptul că el era un înger minunat îmbrăcat în acele materiale ieftine sau faptul că îi veneau atât de bine încât imaginea cuiva dintr-un trecut acum departe se suprapuse cu a lui? Probabil puțin din amândouă, deși a doua variantă lovea puțin mai tare în sternul meu. Să fi fost oare nostalgie sau dor? Poate vină, aș avea suficiente motive să mă simt vinovat. Din nou, poate puțin din toate acestea combinate la un loc și fixate în pieptul meu, să-mi facă în ciudă în același timp. Uitându-mă la Leon pierdut, îmi trecea prin cap un gând fugar.

”Din casa ta l-am cumpărat pe el, iar acum îți poartă și hainele. În curând o să-ți ia locul pe pământ, tată.”

Bineînțeles că nu putea fi perfect până la capăt dacă nu avea și un râs cristalin. Să-l aud cum râde e ca și cum aș auzi clopoțeii care au deschis poarta Raiului. Chiar fiecare detaliu al existenței lui era fără cusur? Maestrul chiar crease o ființă neasemuită pe acest pământ și a murit după aceea, lăsând-o singură? Nu cred că m-aș fi putut odihni în pace, fără să apuc să văd creația absolută cu proprii mei ochi. Mă simt aproape binecuvântat să fiu eu cel care a văzut pentru prima oară arta supremă.

-Eu l-aș fi lăsat pe maestru să atingă ce vrea dacă-mi permitea pe urmă să-i privesc tablourile de-aproape sau să-i studiez atelierul, comentez eu, mai în glumă, mai în serios.

Aș fi dat mai mult decât o simplă atingere să-l întâlnesc măcar o dată pe viu, să-l pot privi pentru câteva minute cum pictează sau cum își așază pensulele, să-i pot atinge pânzele ce nu au ajuns niciodată într-o galerie sau muzeu. L-am admirat mai mult decât pe orice alt om sau cel puțin asta simțeam înainte să apară Leon. Maestrul părea singurul din lumea asta care ar fi putut înțelege prin ce trec. Ironic este că tot el e cel care a adus la viață ființa ce-mi alungă acum singurătatea.

Mă apucasem să-i usuc și să-i aranjez părul tacticos, șuviță cu șuviță, astfel încât părul său să sufere cât mai puțin. L-am simțit cum parcă tresare și asta m-a făcut doar să-mi ridic o sprânceană curios, iar când începu să vorbească m-am aplecat curios spre el, căci nu înțelegeam ce încearcă să-mi spună. M-a surprins totuși când mi-a răpit mâna liberă pentru a o săruta, începând să-mi dau seama ce dorea să zică. Un zâmbet micuț mi s-a fixat pe buze, privindu-l cât de drăguț era așa rușinat, ca un adolescent ce o ține pentru prima oară de mână pe fata de care-i place.

-Promit că am să fiu delicat și-am să ating cu grijă. Iar în cazul în care fac ceva ce n-ar trebui, am să-mi asum responsabilitatea, îi spun, făcându-i cu ochiul, înainte de a reveni la părul său.

Începusem să fiu mult mai grijuliu cu părul său, din moment ce părea hipersensibil la atingere. L-am ascultat în timp ce-mi vorbea, cu un amestec de blândețe, amuzament și îngrijorare. Nu știu dacă-și dădea seama cât îl înțelegeam. În același timp, nu puteam să nu mă gândesc la ce e mai rău. Nu puteam doar să las societatea și lumea asta să-l strice, nu așa cum a făcut-o cu mine...

Nu mă așteptam să mă apuce din nou de mână și cadegoric nu mă așteptam fix acum la un sărut, deși nu puteam spune că senzația buzelor sale era divină. Aproape periculos de plăcută. Am oftat adânc, oprind uscătorul și așezându-l pe măsuța de lângă. M-am așezat în poala sa, cu picioarele de-o parte și de alta a corpului său. Degetele mele i-au atins grațios obrajii și bărbia, în timp ce palmele îi țineau fața îndreptată spre a mea.

-Știu că încă nu mă cunoști și probabil nu se va întâmpla atât de rapid, dar te rog, ai încredere în mine. Nu te-aș ține niciodată închis între acești pereți, înțeleg mai bine decât crezi să fii prins într-un vid întunecat din care nu mai poți ieși. Înțeleg pentru că am sacrificat poate mai mult decât puteam pentru libertate. Am iubit libertatea mai mult decât m-am iubit pe mine. Nu o să te judec și nu o să mă impun în fața ta, dar Leon... iau o pauză scurtă în care îmi mușc ușor buza, înainte de a continua pe un ton mai scăzut... doare. Să fii liber doare foarte, foarte tare. N-am să stau în calea dorințelor tale de cunoaștere, dar nu vreau să te doară și pe tine. Dacă să mă cunoști înseamnă să simți aceleași lucruri, atunci prefer să rămân un străin față de tine. Nu am să las lumea să facă din tine ce-a făcut și din mine. Pentru că eu, Leon...

...țin la tine. Țin poate prea mult la tine. Și tocmai de aceea nu ți-o pot spune acum. N-am mai continuat, doar i-am mângâiat obrajii cu degetele mari, privindu-l în ochi, în tăcere. Pentru moment, era suficient.

-Oricum, mă dau jos de pe el, întinzându-mă spre masă și luând un pieptenele de acolo, așezându-i-l în mână, aranjează-ți părul cum trebuie, nu putem ieși afară cu tine arătând ca un stâlp pe care se află un cuib de berze. Când am spus că am de lucru astăzi mă refeream că am ”de lucru”, un job cum ar spune americanii. Așa că trebuie să ies din locul ăsta protejat și să merg la muncă, motiv pentru care trebuie să te grăbești acum ca eu să nu întârzii și să nu fiu dat afară. Am o singură altă metodă de a face bani și nu vreau să apelez la ea sincer, iar să pierd locul ăsta nu e o opțiune.

Am pierdut deja suficiente și de această dată nici nu mai am unde să mă întorc. Am luat și eu uscătorul și-am început să mă ocup rapid de propriul păr, lipsit total de atenția pe care o oferisem anterior podoabei capitale a lui Leon. În numai câteva minute acesta va păși pentru prima dată în lumea de afară și, fără să știu de ce, lucrul ăsta îmi crea un gol de agitație și emoție în stomac.

Dum 10 Oct - 0:04:04

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

Il ascultam cu atentie fara a zice nici un cuvant, inca nu stiam multe despre Asbel.

Ce trecut a avut si prin ce a trecut, de ce l-a admirat pe creatorul meu si mai presus de toate de ce acesta a ajuns in posesia sa.

Cand am realizat vorbele sale spuse pe un ton glumet, am lasat doar un zambet la vedere. Nu puteam suporta ideea ca altcineva sa il atinga mai mult decat este necesar, indiferent cine era. L-am lasat sa imi aranjeze in continuare parul, odata ce a fost mai bland la atingere corpul meu s-a relaxat.

Il priveam pe sub genele aurii cum se aseaza in poala mea, imi asez mainile instinctiv pe talia sa in timp ce il urmaresc atent. In momentul in care degetele sale iau contact cu pielea mea, se simtea precum un pianist isi atingea clapele cu cea mai mare atentie. Era o atingere controlata, fara intentia de a incepe o actiune, doar stateam in acea pozitie si il ascultam. Cu fiecare secunda ce insiruia acele cuvinte si inainta in ceea ce dorea sa zica pulsul inimi incepuse sa imi creasca, dar tot odata o durere imi invadase pieptul.

Pentru prima data nu il intelegeam.

Trebuia sa platesti un pret atat de mare pentru propria libertate?

Ce insemna cu adevarat sa fii liber?

Si mai presus de toate nu doream sa fiu doar un strain pentru Asbel.
Eu, doar am vrut sa ii arat cat de mult il...

- Tocmai pentru ca am incredere in tine vreau sa te cunosc.

Daca nu as fi avut incredere in tine nu as fi actionat in nici un fel pana acum, as fi pastrat distanta ori as fi ramas tacut.
Las o mica pauza sa intervina intre noi, iar inainte sa se ridice ii las un sarut pe tampla in semn ca totul va fi bine.

Inca nu stiam nimic, dar doream sa aflu totul.

Trebuia sa platesc un pret corect pentru cunoastere, un schimb echivalent era un mod corect in care functiona lumea.

Acele ganduri imi rasarira in minte, inca odata bagajul de cunostiinte ce il purtam probabil daruit de creatorul meu ma facuse sa inteleg putin din ingrijorarea celui ce statea in fata mea.
Nu era un strain, nu era creatorul meu, nu era nici parte din familie, ar trebui sa ma intreb ce era mai exact pentru mine?
Cand s-a oprit in acel moment important, asteptasem sa termine ce avea de zis dar nu a continuat.

Doream sa stiu continuare si totusi simteam ca nu este nevoie.

Nu era nevoie de cuvinte sa il inteleg, modul in care se simtea atingerea lui, tonul ce il folosea si modul in care ma privea era de ajuns pe moment.
Ma trezesc din ganduri in momentul in care discutia noastra se duce intr-o alta directie sau cel mai bine zis a dus-o in alta directie. Am stat sa meditez asupra a ceea ce imi spunea ca mai apoi sa privesc intr-o parte usor suparat de ceea ce a spus.

Nu stiam cu exactitate la ce se referea prin celalalta metoda de a castiga bani, dar stiam ca nu imi placea sa il aud zicand asta.
Am lasat un oftat sa imi iasa.

- Nu m-ar fi deranjat sa fiu un cuib pentru acestea, cred ca as fi fost si mai atractiv.
Zic pe un ton usor ironic si apoi continu.
- Va trebui sa invat sa traiesc in lumea de care apartii Asbel.

Voi avea incredere in tine, iar cel putin la inceput nu iti voi iesi din vorba si voi fi atent sa nu fiu lasat cuprins de curiozitate.

Va trebui sa afle in curand ca desi firea mea era curioasa, caracterul meu avea sa fie mult mai sobru in cazul altor fiinte.
Pentru a putea sa gasesc raspunsuri la intrebarile ce imi rasareau in minte, va trebui sa aleg o cale mai lunga ce o voi strabate incet.

Totul era pregatit pentru marele moment ce il asteptam inca de dinainte ca mingea de pe cer sa lumineze intreaga camera, aveam sa aflu ce se afla dincolo de geamul de sticla. L-am urmat pe Asbel in tacere, linistea dintre noi era mult mai tensionata decat ma asteptam. Timpul era mort, simteam ca nu mai vine momentul in care voi vedea ce este afara.

Dar dupa cateva minute ne aflam pe un bulevard ingust, mai multe fiinte umane umblau pe acesta. Pareau sa fie prinsi in treburile lor, aveau diferite marimi si varste din ce anticipam. Cladirile erau mai inalte decat ma asteptam, totul era desprins dintr-un tablou cu un peisaj atat de placut.
Eram atat de fascinat incat pupila mi se dilatase si mi se putea vedea curiozitatea pe chip, totodata emotiile ce veneau asupra mea era teama si uimirea fata de tot ceea ce ma inconjura.

Pentru cei din jurul meu totul era banal si probabil au vazut acele locuri de repetate ori, dar in cazul meu era atat de diferit. Existenta mea pana mai acum cateva ore se afla intr-un vid intunecat necrezand ca exista ceva dincolo de el.
Dar exista, erau fiinte ce inspirau si expirau pentru a putea trai, aveau nevoie de somn si de tot felul de nevoi de baza. Peste toate acestea totusi au invatat sa caute sa creeze si sa ajunga pana la cel mai inalt punct.

Vorbele lui Asbel imi venisera in minte, cand mi-a zis ca nu toti oamenii erau la fel precum eil.
Dar nu puteam sa nu ma las pacalit de modul meu nestiutor de a vedea toti acei oameni ce ne inconjurau precum niste fiinte minunate.
Dupa ce o parte din uimirea mea s-a linistit, ii prind bluza intre doua degete.

- Voi fi in regula, putem sa mergem unde ai treaba. Din cauza faptului ca am dorit atat de mult sa ies afara nu am luat in considerare ce ar trebui sa fac. Nu cred ca ar fi o idee buna sa te acompaniez in timp ce lucrezi, nu vreau sa iti stau in cale. Pana la urma chiar nu vreau sa ... iti pierzi acest job cum il numesti. Mai presus de toate nu vreau sa castigi bani in alte moduri.

Zic ultima parte destul de hotarat, starea mea fiind mult mai linistita. Mi-am retras mana pentru a nu atrage atentia altor persoane. Dar fara sa imi dau seama cand s-a intamplat asta, deja o facusem.

Doar ca nu parea sa fie gestul meu subtil de mai inainte, oamenii pareau sa fie uimiti de altceva. Dintr-o data oamenii care mai inainte pareau grabiti spre o anumita directie sau doar mergeau la pas lent, pareau sa se uite in directia mea.
Dupa cateva secunde mi-am amintit diferenta intre mine si ei, inaltimea mea era mult diferita fata de a lor.

Din ceea ce analizam in jurul meu majoritatea aveau un aspect comun fara prea multe trasaturi definitorii, iar culoarea parului si ochilor sai deseori sa scaldau in culori sterse si fara viata.

Parea precum as fi admirat, doar ca nu era deloc placut. Nu eram privit precum Asbel, iar acum incepeam sa inteleg mai bine ingrijorarea lui Asbel.
Dar trebuia sa continui sa pasesc spre necunoscut, trebuia sa stiu.
Imi pare rau Asbel, dar chiar vreau sa stiu adevarul dincolo de toate.
____________________________________________________________________________________

"Toata lumea este o scena,
Si toti barbatii si femeile doar jucatori.
Ei au iesirile lor și intrarile lor,
si un singur om în timpul sau joaca multe parti".
– William Shakespeare

____________________________________________________________________________________

"Omul intelept nu-si calculeaza sansele. El isi fixeaza telul si apoi il atinge". – Lao Tise

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Lun 29 Noi - 2:23:31

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

-Ce garanție am că după ce mă vei cunoaște vei mai avea încredere în mine? o spun destul de încet, cu spatele la el, în timp ce atingeam locul în care acesta mă sărutase cu vârful degetelor. Cât timp nu știi cine sunt, ființa mea e plină de poezie, trupul meu e Venus din Milo și sufletul făcut din uleiuri și filosofie. Cum să-ți arăt cu inima împăcată o lume care mă privește diferit? Adevărul mai multor oameni valorează mai mult decât adevărul unuia singur. Dacă vei alege celălalt adevăr, ce se va întâmpla cu eul meu, care strălucește acum în ochii tăi? Nu cred că sunt pregătit să mor, Leon.

Am înghițit în sec, așezând uscătorul la locul său și aranjându-mi părul astfel încât să stea decent. Momentan nu este capabil să înțeleagă, nu-și dă seama cât de curate sunt trupul și sufletul său, dar va afla. Va afla că inumanitatea sa nu vine doar din aspectul său, ci inclusiv din faptul că mizeria umană nu l-a atins. După aceea, își va da seama că cel din fața sa e născut și sufocat în ea, iar ochii săi strălucitori de curiozitate nu se vor mai uita niciodată cu admirație, poate doar cu un maxim de milă sau dezgust.

Pot să mă resemnez măcar cu faptul că am avut o noapte în care am fost prețuit, o noapte în care trupul meu a fost atins cu atenție și dorință, o noapte în care n-a trebuit să stau întors cu spatele, gândindu-mă cât va mai dura până să se termine, ca să mă pot întoarce la lucru. Pentru o noapte sexul a fost artă, Leon a fost artistul și eu opera și, Doamne, ce capodoperă a ieșit.

L-am ascultat, fiind încă cu spatele la el. Mi-am mușcat buza, strângându-mi degetele între ele. Cum aș putea să-l învăț să trăiască în lumea asta când nici eu n-am reușit încă? Am luat o gură mare de aer, întorcându-mă cu fața la el. Am străbătut cei câtiva pași distanță dintre noi, prinzându-i fața în mâini și trăgându-l brusc spre mine, lipindu-mi agresiv buzele de ale sale. M-am lipit cât mi-au permis legile fizicii de el, sărutându-l cu toată patima de care eram disponibil, mușcându-i cu atenție buzele și explorându-i întreaga gură cu limba, până ce am rămas fără aer. Mi-am lăsat o mână să cadă pe umărul său, în timp ce cealaltă îi contura linia gâtului. I-am lins cu încetinitorul mărul lui Adam, ridicându-mă pe vărfuri pentru a putea ajunge la urechea sa.

-Pentru nimeni și nimic să nu-ți ții curiozitatea în frâu, nici măcar pentru mine, îi spun pe un ton vibrant și jos. Când ne întoarcem acasă, am să te desenez, am să desenez fiecare detaliu atins și neatins. După aceea, te voi lăsa să mă explorezi. Mintea, trupul, sufletul, totul după bunul tău plac. Nu uita ce mi-ai promis, Leon, ai să mă pictezi în cele mai vibrante culori.

I-am prins bărbia între degete, oferindu-i un ultim sărut, lingându-i buzele la sfârșit, înainte de a mă îndepărta de el. Din câteva mișcări rapide m-am încălțat și mi-am luat geanta. Am părăsit încăperea spațioasă, închizând ușa în urma mea și coborând cele patru etaje cu scări vechi de lemn, urmat înde-aproape de Leon. Ajuns la parter, am împins ușa grea de fier, iar în soarele cald al zilei s-a înfățișat în fața noastră, în toată splendoarea sa odată burgheză, unul din bulevardele miticului cartier Montmartre. M-am asigurat că nu merg foarte repede, astfel încât Leon să poată să admire tot ce se afla acum în jurul lui. Îl urmăream cu coada ochiului și un mic zâmbet îmi răsărise pe buze văzându-i ochii strălucind de atâta curiozitate și fascinație, ca un copil al Țării de Nicăieri.

Am simțit mâna sa cum îmi prinde timid bluza și am ridicat o sprânceană curios. Pot spune sincer că eram surprins de cât de perceptiv era de fapt. Comentariile pe care le aruncasem fără prea mare atenție, pe care era imposibil să le înțeleagă chiar acum, le pricepuse la un anumit nivel. Oare cât de multe înțelesese deja?

Îmi dăduse drumul, putând observa că fusese atent la avertismentele mele și încercase să facă totul cât de subtil se putea. Simțindu-i reacția la privirile oamenilor, pe care eu le observasem acum ceva vreme, mi-am luat o față serioasă, dându-i un bobârnac delicat peste nas și făcându-l să fie atent la mine.

-Să nu cumva să încerci să dai înapoi acum. Ține capul sus și privirea înainte, Leon. Ești muza mea, din momentul în care ai ieșit afară îmi reprezinți idealul. Să nu îndrăznești să străbați aceste străzi cu altceva în afară de mândrie întipărită pe față, ai înțeles? îi spun hotărât, făcând un gest prin care să-i arăt să-și îndrepte postura. Acum vii după mine. Nu uita, ai spus că nu-mi ieși din cuvânt. Mă vei urma pentru moment, iar mai târziu, dacă consider că pot avea încredere să te las singur, poți explora împrejurările.

Cu aceste cuvinte, m-am întors pe călcâie și am coborât pe strada ușor aglomerată, călcând cu aceeași mândrie pe care i-am cerut-o lui Leon. Poate nu știu multe despre existența asta nici eu, dar un lucru este clar, că indiferent de situație n-am să-mi plec capul pentru nimeni.

Am continuat drumul cam încă 10 minute, fiind atent să nu-l pierd pe Leon, ce absorbea fiecare informație posibilă, vizuală, auditivă, olfactivă, până am ajuns la cafeneaua la care lucrez. O cafenea bulevardieră, tipic pariziană și tipic montmartreză, cu masuțe înghesuite afară, decorate pe alocuri cu plante cu frunze mari și mici copăcei decorativi. Am intrat pe ușa veșnit ținută deschisă de o cărămidă veche în micul spațiu cochet, amintind de vremurile strălucite ale vechiului cartier. Pe pereți erau agățate tablouri ale unor artiști ce însemnau cândva ceva, dar fuseseră șterși de marile genii ale lui Picasso și Van Gogh. La fel ca afară, măsuțele metalice erau înghesuite una în alta, lipsite de lucruri perisabile pe care clienții regulari le-ar putea sparge. În puținele zone libere se mai găsea câte o bibliotecă mică sau câte un raft ticsit de cărțulii ușor mâncate de vreme, iar într-un colț se afla un jukebox ce încă mai funcționa, cu majoritatea discurilor din epoca trecută. Cum mă așteptam, localul deja era pe jumătate plin, unii din ei fiind rămășite ale vieții nocturne anterioare.

-Așază-te la masa asta, îi indic lui Leon, trăgând scaunul de la o masă mai retrasă dintr-un colț aproape de bar și de una din biblioteci. Poți să stai aici să citești sau să te pui la o masă afară să te holbezi la oameni dacă vrei. Doar să nu pleci fără să știu.

Nici nu apuc să termin bine ”instructajul” blondului, că am auzit o voce enervantă în spatele meu.

-Aici erai, Azbel! Mă întrebam cât mai întârzii!

Am oftat zgomotos, întorcându-mă cu scârbă spre colegul meu de muncă, un puști la 19 ani, vopsit în cap roșcat și cu cercei în urechi.

- Unu la mână, n-am întârziat, e 8 fix. Doi la mână, ți-am spus în repetate rânduri că se pronunță ”Asbel”, cu ”s” de la ”somn”. Știi tu, ce făceai când se preda cititul ceasului și pronunția în clasa I.

Am ridicat colțul barului, intrând în spatele lui și aruncându-mi geanta într-un colț. Mi-am luat șorțul din cuier, legându-l în jurul brâului, după care mi-am prins părul într-o coadă scurtă la spate. Am luat carnețelul și pixul de pe tejghea, băgându-le în buzunarul din față, înainte de a mă întoarce pe unde am venit.

-Ar trebui să vii mai devreme gen, știi că nu mă descurc încă singur dimineața. Ăsta cine e? întreabă puștiul făcând semn spre Leon.

-Nu-i treaba ta, îi zic dându-i peste mână. Du-te să-ți vezi de lucrurile pentru care ești plătit.

Puștiul strâmbă din nas și se îndreptă spre o masă unde cineva îi făcea semn. Am pufnit disprețuitor, întorcându-mă spre Leon.

-Dacă ai nevoie de ceva sunt aici, ok? Și dacă ăsta micu vine să te deranjeze anunță-mă, îl șutesc eu de nu se vede. Eu mă duc acum să lucrez. Poți sta liniștit acum, nu o să am nevoie să fac bani în alte moduri.

M-am uitat încă o dată în ochii lui, zâmbind ușor, după care m-am întors și m-am îndreptat spre o masă, făcându-mi treaba cu o față neutră și o scârbă în suflet pe care mă chinuiam să n-o arăt și în exterior.

Sam 11 Dec - 3:45:30

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

La acea vreme nu stiam cu exactitate ce insemnau cuvintele lui Asbel, puteam doar sa ii privesc spatele mai mic decat al meu si sa ii ascult cuvintele cu o urma de ingrijorare. Pentru a-l descoperi nu aveam nevoie de parerea altora din specia sa, nu aveam nevoie de un adevar izolat si gandit de o multime. Cuvintele acelea au trezit o noua emotie in mine, nu puteam sa o definesc cu exactitate. Doar ma facuse sa realizez ca doream sa ii descopar lumea, doream sa inteleg alti oameni doar pentru a putea invata mai multe despre lumea in care traieste si ca mai apoi sa il pot proteja.

Oh, asta era... de cand ii vazusem pentru prima data ochii scaldati intr-un verde patrunzator sub clar de luna, inca de atunci eu l-am dorit.

Cand buzele sale au rostit cuvintele "nu cred ca sunt pregatit sa mor" pentru un moment am intrat intr-o transa, o voce noua imi rasarise in minte. Era o voce calda, dupa sonoritatea suna ca vocea unui barbat in varsta, era atat de familiara si totusi atat de straina. In mintea mea rasarise precum un fragment de amintire vaga, inca de dinainte sa fi fost constient.

"Oamenii sunt atat de fragili si naivi, intr-o zi lumea dincolo de acest zid te va admira si vor tanji dupa tot ceea ce ai. Frumusete, tinerete, nemurire, dar mai presus de toate acestea vor dori sa te cufunde in cele mai grotesti moduri. Atunci va trebui sa respecti trei reguli importante. Prima regula este sa iti aduci aminte ceea ce este important pentru tine, va trebui sa il pretuiesti. A doua regula este aceea de a fi o fiinta superioara, eu insusi creatorul tau... Te voi numi Leon, vei fi precum un rege ce isi va purta coroana de sange pana la sfarsit. Iar a traia regula..."

Totul se imprastie si sunt trezit la realitate de sarutul agresiv a lui Asbel.
Acele cuvinte erau cuvintele de dinainte ca tabloul sa fie terminat, apartineau lui.
Gandurile si ingrijorarea s-au risipit odata ce buzele celui din fata mea au format un sarut pasional, ritmul sau alert prin care imi invadase cavitatea bucala ma uimise. Limbile noastre au ajuns sa se impreuneze intr-un joc cu adevarat coplesitor, nu am putut tine pasul cu el si m-am lasat coplesit. Daca asta era definitia cuvantului "ravissement", ma simteam cu adevarat pradat.

Cand senzatia de caldura si umezeala se asternuse pe gatul meu am simtit cum incep sa ma excit, cum puteau simplele sale gesturi sa ma faca sa imi doresc sa il imping pe pat si sa ii desfac picioarele doar pentru a ne putea impreuna inca odata.

Gesturile sale, atingerile sale si vocea sa ma aduceau pe culmile disperarii, era cu adevarat inspaimantator cum putea face asta. Dar imi placea, doream sa fiu starnit mai mult ca mai apoi sa il pornesc si eu mai tare.

Mi-am dus o mana pe dupa talia sa si mi-am pozitionat de asemenea buzele spre urechea sa.

- Te voi observa, te voi schita, iar cand nu te vei astepta am sa folosesc cele mai nevazute culori si am sa te invaluiesc. Va trebui sa te pregatesti sa fii distrus ca mai apoi sa te pot reconstrui, nu ti se potrivesc aceste culori sterse. Vei straluci mai tare ca niciodata.

Dupa toata acea scena m-am lasat condus si absorbit de imprejurimi. Asbel a fost atent la mine si a observat faptul ca am dat putin inapoi fiind surprins de toate acele mii de informatii ce ma loveau. Dar cand atentia mi-a fost captivata de el si mica sa lovitura m-a trezit ca din vis. Am incuviintat din cap in semn de afirmativ, intelegand ce a dorit sa zica de aceasta data.

Orice urma de indoiala disparuse, ramase doar sentimentul de incredere. Nu voi renunta la curiozitate asa cum m-a sfatuit, dar tocmai pentru a-l pastra langa mine trebuie sa nu renunt la ea. Dupa o perioada un miros slab de boabe de cafea m-a lovit, cu cat ne apropiam mai mult de mica cladire din fata noastra am realizat de unde venea acel miros linistitor. Era pentru prima data cand simteam un miros atat de aromat, nu era deranjant ci putea deveni chiar placut. L-am urmat pe Asbel fara a mai zice nimic, ma uitam doar la oamenii din jurul meu si de asemenea eram atent la ceea ce zicea.

- Cum sa plec si sa te las singur aici, pana la urma pari sa fii putin cam tensionat.

Zic pe un ton scazut in timp ce imi trec doua degete pe partea laterala a soldului sau. Din acel punct nu vedea nimeni exact ceea ce faceam, mi-am retras mana incet odata ce o noua persoana intervenise in discutia noastra. Il urmaream pe noua interlocutor in timp ce purtau o discutie aparent banala. In clipa in care intrebase de prezenta mea doar l-am privit pe genele argintii facandu-ma mai comod pe scaun. Razele de lumina invadau cafeneaua pe un geam mai indepartat, unele din acestea cadeau peste tenul meu palid si chiar peste suvite din par facandu-le mai aurii decat erau in mod normal. In contrast cu atmosfera ce infatisarea mea o crea, i-am aruncat o privire rece acelui individ ce ne intrerupse conversatia.

Odata ce a disparut din peisaj am fost atent la ceea ce a zis Asbel si i-am raspuns cu o urma de tristete in voce cand imi zise ultima parte. Nu doream sa stiu la ce se referea prin alte metode, desi o parte din mine avea o vaga impresie la ce se referea. Ii admirasem corpul in intregime in acea noapte, dar se vedeau urme vagi pe corpul sau ca acel act de impreunare nu i-a creat din totdeauna placere. Il puteam vedea cum se temea sa nu ma piarda si gasise ceva ce nu avuse parte niciodata, sau cel putin asa parea.

- E in regula Asbel, voi fi aici. Te voi astepta.

Au fost singurele cuvinte ce am putut sa le rostesc, ca mai apoi sa il las sa lucreze. Pentru mine era impresionant cum interactiona cu diversi oameni si parea ca le prelua comenzile. Dupa un timp mi-am mai luat ochii de la el si mi-au fugit pe cartile de pe rafturile de langa mine. Am luat o carte la nimereala si mi-am petrecut o parte din timp citind, din cand in cand mai ridicam privirea pentru a mai vedea pe unde era Asbel.

La un moment dat am auzit din intamplare discutia unor doamne de varsta a treia in timp ce isi savurau cafeaua. Distanta intre mese era destul de mare, dar din cauza modului lor de a vorbi ceva mai tare se putea auzi destul de bine. Subiectul discutiei lor era unul relativ interesant, una din cele doua se plangea cum sotul ei a primit putini bani in acea perioada pentru ceea ce facuse.
- Nu mai suport, putini bani si multe cheltuieli. Cat crede ca dau pe toate rochiile ce urmeaza sa le cumpar.

Partenera sa de conversatie ii pune o intrebare ce o deruteaza pe femeia ce se victimizeaza, o intreaba daca ea lucreaza. Si raspunsul evident a fost nu, dupa aceea a urmat o intreaga discutie aprinsa de cum ea doar profita si practic profita de acel om. La auzul acelei conversatii o parte de mine a realizat ca existenta oamenilor venea cu diverse cheltuieli, fie ele cat de minime dar erau. Iar pentru a putea sa iti duci propria existenta trebuia sa gasesti un mod de a castiga bani.

Incepusem sa inteleg mai bine situatia in care ma aflam, poate era in regula pe moment asa. Dar daca doream sa fac parte din acea lume trebuia sa imi asum tot ce venea cu ea. Trebuia sa incep de undeva, iar prima etapa era sa ii castig increderea lui Asbel legat de faptul ca voi putea sa ma descurc singur. Daca nu puteam face asta era exclus sa doresc sa lucrez undeva. In tot acel timp au trecut in jur de doua ore ca fara sa imi dau seama.

Fiind inca prins in ganduri cu cartea in mana, dar privirea mea trecand practic prin paginile pline cu diferite cuvinte. La un moment dat un nou client intra in magazin fara a sesiza pe moment prezenta sa, pana in clipa in care se aseza la masa mea neinvitat. Ochii mei de un argintiu intunecat s-au ridicat spre el pentru al privi, acesta isi contureaza un zambet larg pe fata.

Avea in jur de treizeci de ani, cu parul de o culoare neagra, ochii de o culoare la fel ca si parul.

Era imbracat intr-un costum gri, in contrast totusi cu tinuta sa purta dupa el un dispozitiv patrat cu un cerc pe mijloc.

Ma uit curios la acel obiect ce a fost lasat pe masa, in timp ce acel barbat ma analiza si in final se prezentase.

- Ma numesc Auguste, lucrez in cadrul unei firma de jurnalism dar in timpul liber imi place sa fotografiez.

Auguste era un om ce se ocupa cu diverse afaceri si de aici isi permitea un trai peste medie fata de multi oameni din acel oras. Dar sursa principala de venituri nu era din acele afaceri, ci de unele mai necurate. Chiar cateva zvonuri zicand ca recruteaza baieti tineri si ii pune sa faca diverse lucruri, ca mai apoi acestea dispar in mod misterios. Unii din cei ce stiau despre zvonuri sustineau ca ar putea fi implicat in acele disparitii, dar nimeni nu avea curajul sa spuna ceva direct din cauza influentei ce si-o formase in timp. In mod obisnuit prezenta sa in acel loc nu era tocmai bine venita, dar totodata era un eveniment rar.

Ii ignor prezentarea plictisitoare si raman atent la dispozitivul de pe masa. Totusi raman perceptiv la faptul ca acum oamenii au inceput sa arunce mai multe priviri pe furis si chiar sa inceapa sa barfeasca despre noua prezenta. Am oftat si am decis sa imi las curiozitatea deoparte, decizand sa il privesc direct in ochi. Mi-am pus un picior peste altul si mi-am sprijinit cotul usor de acea masuta, ca mai apoi sa articulez plictisit.
- Nu am nici cel mai mic interes in a-ti retine numele, este nepoliticos ca te-ai asezat langa mine ca macar fara sa intrebi si nu asa se face o prezentare.

La auzul acelor cuvinte cel din fata mea ramane uimit pentru cateva cuvinte ca mai apoi zice cu o voce ceva mai joviala.
- Scuza-ma ca te-am deranjat, nu aceasta a fost intentia mea. Am vazut ca te uitai la aparatul meu de fotografiat, poti sa il studiezi daca doresti.

Am stat putin pe ganduri, totusi am decis sa iau dispozitivul in mana si sa il invart pe toate partile. In cele din urma am decis sa il las jos, nedorind sa am prea mult contact cu acel om. O parte din mine simtea ca ceva era neinregula cu el, fata de prezenta lui Asbel acesta era complet opusul sau.

- Doar doream sa te invit la cateva momente impreuna in privat, nu am putut sa nu remarca frumusetea ta captivanta. Simt ca ai putea cu adevarat sa inspiri oamenii, la modul in care arati nimic nu te-ar opri sa ai tot ce iti doresti.

La ultimile sale am stat un moment pe ganduri.
Tot ce imi doresc? Instinctiv ochii mei s-au indreptat spre Asbel, iar in acea clipa mi s-a conturat un zambet subtil.

____________________________________________________________________________________

"Toata lumea este o scena,
Si toti barbatii si femeile doar jucatori.
Ei au iesirile lor și intrarile lor,
si un singur om în timpul sau joaca multe parti".
– William Shakespeare

____________________________________________________________________________________

"Omul intelept nu-si calculeaza sansele. El isi fixeaza telul si apoi il atinge". – Lao Tise

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Sam 25 Dec - 15:59:48

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

Espresso. Latte. Cappucino. Neagră. Nefiltrată. Croissant cu unt. Cu ciocolată. Cu banane și frișcă. Sendviș cu castraveți. Cu ou. Cu tomate. Platou cu brânzeturi, alături de cărnuri sau ierburi. Mi-am dat ochii peste cap cât de puțin vizibil se putea, scriind pe carnețel comanda, trecând în spatele barului și începând să pregătesc ce-mi ceruseră două paiațe bătrâne, în timp ce discutau despre ce bani mai fac soții lor. Era atât de stupid și de enervant, să stau o zi întreagă să ascult toate aceste conversații triviale, să fiu chiar angrenat în ele și să nu pot să zic adevărata mea părere. Că toate aceste inutilități n-au niciun temei și nicio valoare. Că scopul vieții nu sunt banii sau faima, distracția, sexul, hedonismul sau stoicismul. Tot ce caut este frumosul. Și-acum că l-am găsit, n-am să-i mai dau drumul nici de-ar fi să-mi dau ultima suflare pe pânză.

Tăiam acele brânzeturi uscate și de proastă calitate, așezându-le pe platou alături de fructe. Parizienii ăștia n-au niciun habar ce bagă-n gură. Am crescut la poalele munților, am bătut cu mâna mea lapte de capră și-am modelat rotocoale de brânză, zemoase, afumate, acoperite de ierburi de munte. Puteam să spun dintr-o privire calitatea unui produs lactat, iar acestea din magazinul nostru sigur erau de import. Nu că ar fi treaba mea ce mănâncă ei, sunt plătit numai să le aduc ce doresc. Oricum, băiatul care bătea untul în lumea aceea aflată între pământ și cer nu mai există, a dispărut tot.

Am dus comanda, aruncând o altă privire scurtă spre Leon să văd dacă e bine. Stătea la acea masă din colț, cu soarele picându-i peste chip, făcându-i părul să se aprindă într-un auriu delicat și radiant. Avea o carte în mână, pe care o ținea semi-deschisă în timp ce privea parcă pierdut în jur. Din unghiul ăsta arăta ca un proroc al Vechiului Testament, tâlcuind în tăcere destinul oamenilor în timp ce carcasa lor de carne ascundea un suflet nemuritor, divin aproape. Încercam pe cât posibil să mă abțin să-l privesc, căci îmi fura ochii și atenția și-mi trezea dorințe pe interior. Îl voiam ca muză și-l voiam ca bărbat, îl voiam în toate modurile în care aș fi putut să-l am. Dar trebuia să fiu aici, în această realitate, măcar pentru câteva ore, de dragul amândurora. Ca să putem să ne trăim nopțile în fantezie, în lumea în care ar fi trebuit să ne naștem.

Am luat comanda de la altă masă, ducându-mă să o prepar în timp ce altcineva intra în cafeneaua destul de aglomerată. Nu l-am băgat în seamă în sine, neinteresându-mă în general cine intră și cine iese din magazin, doar am continuat să fac cafelele. Numai în momentul în care eram la espressor și-am ridicat pentru a nu știu câta oară capul spre Leon, sângele parcă mi-a înghețat și mi s-a înfierbântat în același timp. Deși îl vedeam dintr-un unghi destul de nefavorabil, puteam să-l recunosc oricând după postură, după gesturi și după haine. Nu știu ce schimb de replici au avut cei doi, dar la un moment dat ochii lui Leon s-au îndreptat spre mine, în timp ce un zâmbet scurt i-a luminat chipul. Am fost așa distrat de acel gest încât am făcut ceva extrem de necaracteristic mie: am scăpat maneta aparatului și mi-am vărsat accidental apă clocotită peste mână. Instinctul mi-a zis să urlu, dar l-am înăbușit, oprindu-mi înjurăturile în gât în timp ce am scos doar geamăt strident de durere, aruncând tot ce țineam în chiuvetă și băgându-mi rapid mâna sub jetul de apă rece. Mi-am tras corpul mai în jos, astfel încât să nu mă văd de după bar și să atrag cât mai puțină atenție. Ultimul lucru de care aveam nevoie acum era să atrag atenția.

Puștiul pe tură cu mine își făcuse apariția și el de după bar, întrebându-mă dacă sunt ok. I-am aruncat o privire supărată, scoțându-mi mâna ce se înroșise de sub apă. I-am aruncat hârtia pe care era scrisă comanda și i-am spus să o rezolve cât timp fac eu o pauză pe un ton suficient de autoritar încât să-și abțină comentariile, după care am scos niște gheață din congelator și am pus câteva cuburi într-o cârpă, înfășurând-o în jurul palmei și degetelor. Imediat ce am legat-o cum trebuie m-am ridicat, drept ca un stâlp, ocolind tot ce-mi stătea în cale cu o singură direcție în minte, masa lui Leon.

Cum am ajuns în dreptul lor, am tras un scaun cu piciorul și m-am trântit fix între cei doi. Mi-am așezat un picior peste celălalt, proptindu-mi brațul de genunchi, și mi-am întors capul spre bărbatul brunet din stânga mea.

-Oh, dar ce încântători suntem astăzi, dragă Asbel. Eram curios cam cât mă vei ignora astăzi până să mă bagi în seamă.

-Nu mă lua pe mine cu ”dragă”, Auguste. Ce faci naiba faci aici?

S-a uitat la mine cu niște ochi mari și aparent inocenți, purtând însă un zâmbet sordid pe față. Cu câtă plăcere aș fi stat și i-am fi scos fiecare dinte în parte.

-Nu pot să mă așez la o masă pentru o cafea și o simplă discuție?

-Păstrează vrăjeala asta pentru cine te mai crede. Tot Parisul știe pentru ce te așezi tu la o masă și te asigur că la masa asta n-ai ce căuta.

-Dar ce în gardă ești, Asbel, râse acesta, începând să bată cu degetele tacticos în masă. Parcă nu erai așa încordat ultima dată când ne-am văzut. Ești mai mieros când ai nevoie de ceva, deși recunosc că-mi place mai mult fața asta agresivă. E mai... incitantă.

Vorbea cu inflexiuni, lungind unele cuvinte, îngroșându-le pe celelalte, dar păstrându-și tot timpul acel zâmbet nenorocit pe față. Zâmbetul ăla pe cafre n-am putut să-l suport de prima dată când l-am văzut. Își întinse mâna, atingându-mi piciorul cu degetele și încercând să-mi mângâie coapsa, dar l-am plesnit rapid, lovindu-l cu palma înfășurată în cârpă. Și-a retras brațul, scuturându-l în mod teatral, deși e posibil chiar să-l fi durut din moment ce am dat cu gheață.

- Au! Văd că suntem chiar răi. Posibil ca toată această atitudine să vină de la faptul că acest onorabil gentleman este de față?

Iar realizarea m-a lovit direct în ceafă. În orice moment, nenorocitul ăsta putea să deschidă gura și să-i zică lui Leon ceva ce n-ar trebui. Ceva ce n-aș vrea să afla chiar acum și poate niciodată. Mi-am înghițit orice reacție nefavorabilă pentru mine, privind cu colțul ochiului către băiatul blond și angelic. Strălucirea ochilor săi curioși mi-a făcut inima să se înmoaie instant, iar această scăpare a mea a fost observată imediat de diavolul de lângă mine. Puteam să văd în zâmbetul ăla îngrozitor că nu aveam să scap nevătămat pentru chestia asta.

-În altă ordine de idei, începu, sprijindu-și capul în palmă, voiam să-ți spun că prietenul meu este absolut încântat de noua sa casă.

Când am auzit de casă am paralizat pentru a doua oară. Nu doream să aud nimic despre asta. Nu doream să mai aud subiectul ăsta niciodată.

-M-a invitat și pe mine să-l vizitez după ce finisează renovările. Nu mai tăcea din gură despre priveliștile uimitoare, despre atmosfera rustică, despre mirosul de fân și flori. Ce pot să zic, pare a fi paradisul pe pământ. Îmi spunea la telefon ”Auguste, cine ar fi atât de disperat să renunțe la colțul ăsta rupt din Rai?”. E atât de dramatic câteodată încât e comic, nu crezi? întrebă inocent și râse.

Dar mie nu-mi venea să râd. Nici nu puteam, din moment ce gândul îmi fugise la priveliștile în care crescusem și mirosul de fân și flori în care dormisem atâtea nopți. Deja capul începuse să-mi bubuie ca o tobă și voiam doar să mă ascund în brațele lui Leon. Acolo e liniște și cald. Acolo pot să dorm și să uit.

Mar 28 Dec - 19:49:40

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

Il urmaream in tacere cu privirea pe Asbel cum se duse in spatele barului, nu intelegeam actiunea sa pe moment pana i-am vazut mana infasurata cu un material ce inauntru pareau a fi cuburi de gheata. Ingrijorarea mea totusi a fost acoperita de altceva, mai exact de schimbul de replici intre cei doi. Nu ma asteptam ca acestea sa fi avut vreo legatura, puteam observa cum erau semne ca nu era o persoana tocmai placuta. Nu am schitat nici o expresie, ochii mei cazand doar pe foile cartii ce acum era lasata pe masa.

Cand cuvintele lui Auguste au inceput sa capete un alt inteles, iar tonul vocii sale i s-a schimbat complet fata de dinainte sa ni se alature Asbel un sentiment puternic a rasarit in mine. A inceput domol, am inceput sa nu mai am rabdare sa vad unde se duce aceasta discutie. Dar am asteptat, curiozitatea ma facea sa vreau sa inteleg mai bine ce se intampla. Cuvantul "mieros" mi-a ramas intiparit in minte facand legatura cu contextul in care la folosit, am simtit cum maxilarul imi era incordat si simteam o stare incomoda in tot corpul.

Cand a facut referire la mine doar am inspirat adanc si mi s-a conturat un zambet pe fata, ca mai apoi sa ma uit cu coada ochiului la cel de langa mine. Urmatoarele cuvinte ce au fost rostita nu am putut sa le inteleg, erau multe lucruri ce nu le stiam despre Asbel si prin ce a trecut. Dar se simtea ca acel barbat stia mai mult decat as fi dorit sa aflu, cel putin in acest moment. Imi doresc sa aflu lucrurile de la el, nu am nevoie de parerea celor din lumea sa. Mai ales cand acei ochi ce ascundeau mai multe decat voiau sa arate, se uitat cu o urma superioritate sau mai degraba deranjanta.

Doar mi-am dus degetele spre mana ranita a lui Asbel, ca mai apoi sa imi las degetele lungi si osoase sa ii mangaie pielea din partea superioara a maini sau cel putin cat era descoperita din ea. Se vedeau inca urmele de roseata, cum pielea a fost traumatizata si a trecut printr-un moment complet dureros. Dar totusi a reusit atat de bine sa nu atraga atentia, se adapta si isi pastra pozitia pentru a duce lucrurile la bun sfarsit.

Se vedea ca lumea de afara nu era un loc pentru el, nu asta era problema. Doar ca acele fiinte tratau totul cu atata siguranta pe sine si totusi neglijenta fata de cele mai mici detalii, facand ca totul sa fie un spectacol ieftin in care fiecare actor isi juca rolul in cel mai josnic mod. Nu stiam inca multe despre natura lor, dar totusi simt ca i-am vazut cum actioneaza.

Nu am oprit nici o clipa scurta mangaiere blanda adusa asupra pielii de abia ranite. Prezenta mea il puse in dificultate pe Asbel, va trebui sa imi asum responsabilitatea pentru asta. Nu ma deranja sa fur atentia in permanenta, dar totodata eram in exterior unde nu era sigur nimic.

- Asa zisa discutie nu a existat, doar ai fortat limita si te-ai asezat la masa. Iar daca tot iti asumi faptul ca doresti sa porti o conversatie, eu ar trebui sa fiu partenerul de discutie. Is curios unde ai fost educat sa te comporti in acest mod?

Culoarea ochiilor mei devenise mult mai intunecata, trezind fiori de gheata pana si celei mai dure persoane. Insasi existenta mea nu era umana, iar efectul ce puteam sa il induc oamenilor pe langa frumusetea si starea de bine ce le-o dadeam admirandu-ma. Dar pe celalalta parte puteam induce o stare de nelinistea daca cineva ma privea cu atentie, iar eu nu mai afisam aceiasi dispozitie.

Ridurile au inceput sa apara pe fruntea lui Auguste, neintelegand cum cineva in afara de Asbel era in stare sa il infrunte.

Oamenii plecau capul mereu in momentul in care pornea o conversatie, erau umili si toti il ascultau.

Inclusiv cei mai tineri si frumosi baieti doreau sa se incredinteze lui, toti doreau sa fie cunoscuti pentru tineretea si aspectul lor. Dar vrajiti de cuvintele frumoase si de promisiunile legat de un viitor stralucit se lasau manipulati de mintea bolnava a celui ce statea la masa.
De aceea interventia mea a venit ca o uimire pentru el, daca parea sa incante oamenii din jurul sau cu ceea ce ei nu aveai si le promitea sa le aduca in cazul meu acest truc ieftin nu avea sa ii functioneze.

Cumva in adancul meu stiam tipurile oamenilor si mai exact sa ii pot descifra atat cat sa imi dau seama ca ceva nu e in regula. Nu puteam fi mai usurat ca nu am fost lasat fara nici un ajutor in aceasta mare necunoscuta, nu eram o simpla fiinta ratacitoare. O plasmuire a mintii omenesti, eram autentic. Dupa ce socul initial a lui Auguste a fost aplanat a scapat un oftat si a continuat.

- Tinere domn ce rapesti privirile tuturor din incapere, nu crezi ca esti prea rece cu mine?

A schitat un ranjet in timp ce se uita cu coada ochiului la Asbel, acel gest imi starnise pe interior o caldura de nedeschis. Temperatura corpului imi crescuse neasteptat de mult si am simtit o durere in zona pieptului, il dispretuiam. Iar modul cum il privea pe Asbel ma facea sa doresc sa ii torn pe genunchi apa fierbinte ce il ranise pe blondul de langa mine. Nu m-am lasat purtat de acele emotii ce ma inundau le dinauntru, doar am stat sa il privesc. Odata ce privirea mea a cazut asupra aspectului sau la prima aparitie impecabil am putut vedea niste detalii interesante. Incepuse sa se joace incontrolabil cu o grama de chei, atunci am putut sa inteleg mai multe doar dintr-o privire mai atenta.

- Crud zici? Daca chiar doresti sa avem o discutie hai sa avem una. Dar una scurta si la obiect, hai sa ghicesc cateva lucruri despre tine. Nu te cunosc si nu iti stiu influenta, dar sunt in stare sa te descifrez.

Se uita ingandurat la mine si apoi la Asbel, lasa un ranjet larg la vedere si se lasa mai bine pe spatarul scaunului ce incepuse sa il incomodeze.

- Foarte bine, te voi asculta. Dar nu va fi distractiv daca nu pariem pe o miza, dar nu una mare desigur. Sa zicem ca daca gresesti ceva, va trebui sa accepti sa participi la o iesire privata.

Imi trec limba peste buza de jos in timp ce privirea mea il atinteste cateva momente pe Asbel, inca degetele mele se oprisera pe mana sa. Am batut de doua ori usor pe mana sa in semn sa nu se ingrijoreze.

- Am inteles. Dar daca iti fac o prezentare detaliata si corecta, va trebui sa nu il mai atingi pe Asbel niciodata si sa stai la minim trei metri de el.

Cativa clienti din restaurant au tras cu urechea la conversatie, chiar unii privind cu coada ochiului la noi. Dar asta era valabil doar pentru cei ce aveau masa pozitionata spre aceasta parte. Odata ce am cazut de acord cu acei termeni, gandindu-ma mai bine dupa acea clipa a fost chiar absurd ceea ce am facut. Dar de dragul lui Asbel, nu puteam doar sa privesc.

- Costumul tau desi la prima impresie pare impecabil are semne clare ca a mai fost purtat inca de aseara. Avand cateva linii pe spate si maneci, dungi aproape invizibile dar existente. Desi camasa e aranjata si ridicata pana pe deasupra bazei gatului, se poate observa cum ai o urma pe muscatura si pare a fi a cuiva de sex masculin. Inclusiv la incheietura, sub ceasul acela scump din argint, se pot vedea cateva semne ce ai zice ca sunt umbre.

Fac o pauza, ochii mei argintii cazand spre ceasul ce ascundea mai multe semne.

- Ascunde semne de zgarieturi, tot odata in timp ce te jucai cu cheile am vazut ca porti o mica fotografie cu o femeie ce tine un copil in brate. Asta se rezuma ca esti tata, dar dupa slabiciunea ta fata de persoane de sex masculin se vede ca ai o obsesie ce ai ascuns-o de asa zisa ta familie fericita.

Il privesc cu o privire rece, in timp ce observ ca pupilele i se dilata in timp ce descriu atractia sa pentru carnea tanara.

- Stii cum se zice, carnea tanara de vanat este mai buna decat cea a unui animal imblanzit.

In acea clipa Augustine a luat aparatul si l-a lasat inapoi jos creind un zgomot apasator.

- Opreste-te...

M-am ridicat de pe scaun si m-am dus in dreptul sau, doar ca pe partea opusa fata de cea pe care statea blondul si ma aplec usor spre el. In timp ce ii soptesc, incercand sa il fac doar pe el sa auda.

- Te crezi pradator, dar nu esti.

M-am rotit pe calcai spre Asbel, ca mai apoi sa il iau de talie pe acesta pentru a-l ajuta sa se ridice de la masa. Cu o miscare eleganta il prind incheietura mainii si il indrum spre o usa ce o zarisem, parea sa fie o usa ce ducea in spatele cafenelei.

Trecand pe langa roscat ce se ocupase in paralel de o comanda, ii zic in treaca ca Asbel are nevoie de ingrijire speciala pentru rana. Odata ce am intrat intr-o incapere ingusta unde parea sa fie depozitata marfa.

Inca il tineam de incheietura destul de strans, o parte din acele emotii nu au disparut si inca eram ingrijorat. I-am usurat stransoarea cand am realizat ca aveam sa il ranesc mai tare si m-am asezat intr-un genunchi in fata sa. I-am luat varful degetelor in palma mea pentru a-i aduce mana ranita la nivelul buzelor mele, ca mai apoi sa las un sarut le degetele ce nu erau acoperite de material.

Mi-am lasat privirea sa se ridice spre el, pastrand aceasta pozitie si privindu-l serios.

- Imi pare rau, nu trebuia sa te scot de acolo asa. Dar nu am putut suporta prezenta acelui om din prima, cand eram doar eu si el la masa nu prea imi pasa in mod special de ce incerca sa zica. Doar cand ai venit langa noi, am simtit o stare de suparare. Sau de nervozitate cand te-a atins, nu stiu ce inseamna asta Asbel.

Zic confuz si resemnat ca prima iesire in afara casei si deja am atras atentia.

____________________________________________________________________________________

"Toata lumea este o scena,
Si toti barbatii si femeile doar jucatori.
Ei au iesirile lor și intrarile lor,
si un singur om în timpul sau joaca multe parti".
– William Shakespeare

____________________________________________________________________________________

"Omul intelept nu-si calculeaza sansele. El isi fixeaza telul si apoi il atinge". – Lao Tise

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Mier 29 Dec - 2:41:54

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

Așa tensionat și extrem de incomod cum eram, mângâierea blândă a lui Leon aproape că mă înmuiase cu totul. Îmi atingea atât de delicat pielea neacoperită de material. Arsura ustura, bineînțeles, era caldă și iritabilă și durea la atingere, totuși degetele muzei mele parcă erau fire moi de iarbă ce-mi gâdilau rana. Nici măcar nu mă interesa dacă Auguste sau orice alt om din lume vedea acest gest al său.

Îmi țineam postura dreaptă și mândră în continuare, cu pivirea indiferentă care să nu arate nicio slăbiciune, dar pe interior aproape că-mi venea să plâng și mi-era frică ca acest lucru să nu înceapă să se vadă și-n exterior. În dreapta mea era așezat un înger coborât să mă facă să-mi uit durerile, în timp ce în stânga mea un demon încerca să mă chinuie cât mai mult posibil. Iar mie îmi era scârbă și rușine și chiar și milă de propria persoană, uitându-mă la demonul căruia m-am oferit de bunăvoie, în timp ce îngerul mă acoperea de blândețea sa necondițională, îmi alina mâna murdară fără să știe ce făcusem și ce atinsesem cu ea. Gândul ăsta îmi provoca greață, față de Auguste, care profitase din plin de situația mea, față de lume, ce se punea în calea destinului meu creator, dar mai ales față de mine, singurul responsabil de deciziile pe care le luasem.

Eram incapabil să răspund la șantajul emoțional al lui Auguste și îi înduram bătaia de joc cât de demn puteam, dar ceva la care nu mă așteptam deloc era ca Leon să intre în conversație și nu numai atât, ci să-l înfrunte pe celălalt bărbat în față. Nu avea nicio idee cine era de fapt el, ce relații avea și cum funcționa lumea asta de fapt în favoarea lui, totuși nu-l puteam numi pe blond ignorant sau neștiutor. Știu că presimțea că cel cu care vorbește acum e periculos, deși nu știa cât, dar acest lucru nu-l împiedica să-i răspundă ”obraznic” și să-și țină capul sus, așa cum i-am zis eu de dimineață. Față de el Auguste avea alt ton, probabil pentru că nu-l cunoștea pe Leon deloc, iar acest lucru îl obliga să fie mai precaut și respectos. Până când va obține ce vrea, pe urmă va încerca să te umilească și să te vrăjească astfel încât să te atragă de partea sa.
?
Mi-am mărit ochii de la șoc când am auzit propunerea lui Leon, pe urmă aerul mi s-a oprit în plămâni când Auguste avea de gând să accepte, cu condiția să facă un pariu. Mi-am întors întreg corpul spre blond, prinzându-i mâna cu care mă mângâiase până acum și strângând-o tare în palmă. Între noi era acel material îmbibat în apă rece, absorbită de material după ce cuburile s-au topit, dar puteam să-i simt pielea pe care o atinsesem ieri cu atâta admirație și dorință. Doar dădeam din cap în semn negativ, încercând să-l conving să nu se bage în toată tărășenia asta, fără a fi capabil însă să pot să scot vreun cuvânt. Pentru mine, posibilă discuție privată dintre ei doi ar fi putut însemna să-mi pierd muza pentru totdeauna. Cine știe de ce era în stare Auguste dacă nu reușea să obțină ce-și dorește prin metodele sale obișnuite.

Leon a ajuns să mă ignore, încercând să mă liniștească din gesturi și priviri, în timp ce-și expunea cerințele în cazul în care ar fi câștigat. El făcea asta pentru mine? Se arunca într-o chestie destul de riscantă fără prea multe cunoștințe legate de lumea asta ca să îl țină pe Auguste departe de mine? Leon încerca să mă protejeze? Am rămas aproape nemișcat, aproape nerespirând, confuz și mișcat în același timp. Îl ascultam cu ochii curioși și derutați cum îi înșiră lui Auguste acele adevăruri pe care n-ar fi vrut să le audă de la nimeni cu voce tare, adevăruri pe care câțiva le știau, dar nu aveau curajul să le spună de frica lui. A influenței lui mai bine zis. Cum de făcea asta? Cum de Leon citea direct prin omul ăsta îngrozitor? Nu scosesem o vorbă, dacă era după mine blondul nici măcar n-ar fi știut de existența nenorocitului. Eram aproape fascinat de misterul din jurul acestui bărbat enigmatic de-o frumusețe rară, de inteligența sa deductivă provenită de cine știe unde.

N-am opus niciun fel de rezistență când și-a pus mâna în jurul taliei mele și m-a ridicat de la acea masă, fiind parcă încă vrăjit de discuția la care tocmai am asistat. M-am lăsat condus de Leon, trezindu-mă în camera înghesuită de marfă. Am început să mă trezesc de-a binelea când am simțit durere venind din încheietura mâinii, scâncind din cauza strânsorii puternice a blondului. După ce mi-a dat drumul, practic m-am prăbușit pe o ladă de lemn, luând o gură mare de aer. Leon a îngenunchiat în fața mea și mi-a sărutat degetele de la mâna rănită, începând să-și ceară scuze pentru problemele provocate.

L-am privit pe sub gene, în timp ce o senzație apăsătoare își făcuse culcuș în pieptul meu. Era o emoție atât de bizară, de vină și ușurare și ceva ce părea aproape ... fericire. Mi-am mușcat buza de jos și, fără să gândesc nici măcar un pic, mi-am tras mâna dintr-a sa și l-am lovit în umăr de frustrare. Am închis ochii, suspinând tăios, după care l-am mai lovit o dată.

-Să nu mai faci asta niciodată! strig la el, cu obrajii roșii de rușine și nervi. C-Cum te-ai gândit să te riști în halul ăsta? Nici n-ai idee cine e omul ăla și ce putea să-ți facă! Și totuși m-ai ignorat complet! Nu pot să cred! n-aveam nicio idee ce tot îndrug, așa că i-am mai dat una. Și pentru ce? Pentru... pentru mine?

Tonul meu a scăzut dintr-o dată și toată încordarea mi-a dispărut. Obrajii mei rămăseseră îmbujorați, pudoarea care mă cuprinsese deodată parcă dându-le foc și mai rău. Am luat câteva guri de aer profunde, ca să-mi limpezesc mintea, uitându-mă la ochii superbi ai lui Leon cum strălucesc numai și numai pentru mine. Mi-am așezat mâna nebandajată pe obrazul său, mângâindu-l cu degetul mare.

-Toate astea... numai de dragul meu? am spus încet.

Am pufnit ușor și parcă acum îmi venea să râd. I-am prins fața lui Leon în palme și l-am tras spre mine, lipindu-mi buzele de ale sale. Era o atingere nu foarte dură, dar plină de încărcătură. Sărutul a ținut până când n-am mai avut aer, iar depărtarea mai grea decât ar fi trebuit. Mi-am trecut o mână prin părul său, alintându-i șuvițele blonde de păr, în timp ce cea bandajată stătea sprijinită de umărul său. L-am privit aș putea spune drăgăstos în ochi, înainte de a-mi trece brațele pe după gâtul său și a-mi ascunde fața în coșul pieptului său.

-Mulțumesc, Leon.

N-am mai adăugat nimic. Nici nu era nevoie. Spusesem tot ce era de spus. Restul avea să-l spună îmbrățișarea în care îl strângeam acum. Am pierdut noțiunea timpului stând în acea poziție, auzind numai fade voci pe după cealaltă parte a ușii. În schimb, între noi căldura mocnea și-mi acapara pielea și inima. Ne-am desprins până la urmă, simțind imediat răceala lumii exterioare, atât de reci în comparație cu bula de cristal în care mă atrage Leon. Îi țineam mâinile strânse într-ale mele, trecându-mi ocazional vârfurile degetelor peste ale sale.

-N-ai de gând să mă întrebi nimic? îi spun fără a-mi lua ochii de la unghiile sale migdalate și absolut perfecte. Mă gândesc că probabil ești curios de anumite lucruri. De unde îl știu pe Auguste sau despre ce vorbea mai exact cu mine? Haide, poți să întrebi.

Sam 8 Ian - 20:14:15

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

╔═ ═╗
Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝
____________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________

Ar fi putut comite cel mai mare pacat in lumea in care traia. Ar fi putut sa faca cel mai impur lucru in ochii reci ai oamenilor ce il trimiteau la judecata. Era precum o pasare cu aripile taiate sau ce a uitat sa zboare in inaltul cerului, imi amintesc vag ca creatorul meu vorbea adesea despre asta in serile sale cand lucra la tabloul meu.

Dar dupa toate acestea nu ar fi scazut nici un moment in ochii mei, chiar daca acea lume aruncase cu pete de culoare aproape prafuite peste el. Tot a tinut capul sus cu mandrie, a incercat sa indure cat de mult putea, dar in final toata acea putere nu avea cum sa fie alimentata la nesfarsit fara un punct de inceput. Nu l-am ignorat pentru ca nu imi pasa de ceea ce simte, nu l-am linistit pentru ca imi era mila, doar am vrut sa il protejez. Putea zice ca nu are nevoie, dar tot aveam sa o fac.

Nu doream sa fiu doar o plasmuire a mintii oamenilor, imi apreciam creatorul pentru ca intr-un mod misterios mi-a putut transmite cunostiintele sale mai mult sau mai putin. Dar eram o fiinta independenta venita dintr-un spatiu in esenta inexistent in acea lume si totusi la fel de valid ca orice nastere ar fi avut loc.

Cand am primit o reactie de la Asbel odata ce a iesit din transa in care a fost prins m-am uitat la el, parea sa fie prins intre confuzie si usurare in acea clipa. Nu m-a surprins cand m-a lovit in umar intr-un mod aproape prea slab pentru a ma deranja, doar l-am lasat sa ma loveasca de cate ori dorea si sa se elibereze.

Cand in acea clipa in fata lui Auguste pentru prima data mi-am aratat cu adevarat o alta parte a naturii mele, in fata sa eram mult mai docil. Il ascultam in incercarea lui de a ma certa in acea clipa, cumva o parte din mine il vedea cu adevarat adorabil cand facea asta.

Puteam vedea ca incepuse sa isi faca putina ordine in ganduri, totusi obrajii sai tot erau scufundati in acea nuanta rosiatica si il faceau mai atractiv.

Cand si-a asezat palma peste obrazul meu, am avut grija sa fac acelasi lucru doar cu mana opusa si sa ii mangai partea superioara a pielii din acea zona. Ochii mei argintii ce au inceput sa se scalde slab in nuanta cerului, era prevum un cer complet senin ce urma sa fie acaparat de norii intunecati a unei furtuni.

- Numai si numai de dragul tau.

I-am confirmat vorbele in timp ce pe chipul meu mi se conturase un zambet.

Momentul in care isi lipise buzele de ale mele in acel mod ma surprinse, era un mod mult mai tensionat decat deobicei. Puteam simti presiunea sarutului si a dorintei, i-am raspuns intr-un mod doritor la cel sarut si mentinut pana natura a intervenit pentru a ne opri fortat. Am intredeschis buzele pentru a respira mai bine, fiind imposibil altfel plamanilor mei sa respire cum trebuie.

M-am lasat purtat in imbratisarea sa pentru o vreme, am lasat ca linistea intre noi sa se asterne ignorand alte sunete de ambiant din jur. Nu era nevoie mai de mult sa inteleg la acel moment, simpla sa imbratisare era tot ceea ce aveam nevoie. Intrebarile ce au urmat m-au facut sa imi intorc privirea pe moment in timp ce il lasam sa se joace ocazional cu degetele mele. Mi-am lasat curiozitatea sa vina natural in timp ce mi-am schimbat potizia, de aceasta data l-am luat in brate si l-am pus in poala mea lasandu-i picioarele pe dupa talia mea.

Mi-am pastrat contactul vizual fara ai da drumul la mana ranita, in timp ce il intreb pe un ton bland.
- Ti-am acordat un timp pentru a putea sa imi zici totul, dar adevarul e ca e posibil sa nu fii pregatit niciodata sa imi zici acele lucruri ce pot fi deranjante pentru tine.

Cu mana libera il prind de barbie in timp ce zambetul mi se transformase in unul mai seducator si lipsit de inocenta. Imi starnise interesul, el a fost cel ce a pasit pe teritoriul meu asa ca nu am sa ma abtin.

- Asa ca te voi prinde si nu iti voi da drumul, fi pregatit Asbel. Tu ne peux pas perdre le jeu.

Mi-am trecut limba peste buza sa de jos pentru ai simti gustul din nou pentru o clipa, dupa ce i-am umezit buzele am decis sa ma indepartez putin pentru a-l a nu pierde contactul vizual in continuare.

- Am putut observa ca odata ce Auguste a intrat in incapere si i-ai realizat prezenta cumva te incomoda, dar am presupus ca este din cauza faptului ca a intrat in vorba cu mine. Dar odata ce ati inceput sa aveti acel dialog langa mine am putut intelege ca era ceva mai mult de atat, m-a surprins totusi modul in care ti s-a adresat aproape total opus mie. Asta a fost un semn rau prevestitor, dar am decis sa il ignor partial. Dar adevarul este ca probabil nu as fi observat atat de multe daca nu ati avut acel schimb de replici. Dar hai sa o luam usor, ce a fost mai exact Auguste pentru tine si cum v-ati cunoscut?

Vocea mea nu isi pierduse din tonalitate, aveam un ton calm dar totusi curios. Ochii imi straluceau in lumina slaba ce venea de la intrerupator ce il aprinsem in graba cand am intrat in incaperea aceea mica. Cand conversam cu el, era ca si cum totul din jurul meu se evapora si uitam unde eram.
Era precum ma afundam in adancul celei mai mai intunecate mari, dar se simtea atat de placut incat nu as fi dorit sa scap.

- As fi dorit sa stiu de asemenea la ce se referea totusi prin faptul ca ai renuntat la ceva anume, dupa descrierea sa parea sa fie un loc. Nu o sa fiu insistent daca te doare sa iti aduci aminte, dar nu ma voi putea lupta cu umbrele tale din trecut fara sa stiu de existenta lor. Daca negi existenta umbrelor este ca si cum mi-ai nega si mie existenta. Pentru ca din ce observ existenta mea este asemanatoare cu a esentei amintirilor, umbrelor sau intunericului.

Voiam sa il reconstruiesc, dar nu puteam sa o fac fara a distrige tot. Trebuia sa distrug fiecare partea a sa, sa o cufund cat mai mult si apoi sa repictez.

Oh, Dante... Nu as fi crezut vreodata ca acest drum urmat de catre tine ar fi atat de acaparator, lumea de care apartii e umpluta de vietati surprinzatoare prin grotescul lor launtric.

Acum intelegeam dorinta arzatoare spre o perfectiune de neatins. Dar insusi natura mea nu contraria cu existenta umana?

Acest raspuns va veni curand. Cand voi descoperi mai mult din aceasta lume de care apartin Asbel si Dante.

____________________________________________________________________________________

"Toata lumea este o scena,
Si toti barbatii si femeile doar jucatori.
Ei au iesirile lor și intrarile lor,
si un singur om în timpul sau joaca multe parti".
– William Shakespeare

____________________________________________________________________________________

"Omul intelept nu-si calculeaza sansele. El isi fixeaza telul si apoi il atinge". – Lao Tise

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Sam 8 Ian - 23:10:33

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

Faptul că auzisem acele cuvinte din gura să îmi provoca agitație în stomac și-mi făcea inima parcă să galopeze. Puteam spune că era pentru prima oară când un bărbat făcea ceva pentru mine fără să-și aștepte răsplata mai târziu. Sau poate o aștepta pentru că știa că o va primi oricum, galanteria venea în sine din ființa sa.

Nu știu cum reușea să treacă într-o clipă de la inocent și neștiutor ca prințul Mîșkin la un Don Giovanni de primă clasă. Felul în care ne-a schimbat pozițiile, astfel încât am ajuns în poala sa, cu picioarele în jurul său, modul în care îmi zâmbea seducător, în care mă tenta și se juca cu cuvintele. Din poziția asta am început să mă foiesc puțin, mușcându-mi ușor buza. Simțeam o ușoară tensiune în pantaloni în timp ce el îmi cerceta buza cu limba, aproape mârâind când se îndepărtă fără să mă sărute pe bune. Din fericire, pomenise de Auguste înainte să apuc să fac o erecție pe bune, lucru care a cam distrus atmosfera închinsă pe care abia o creasem. Era mai bine așa, din moment ce să ne-o tragem în cămară nu era chiar cea mai briliantă idee, nu doar pentru că era un spațiu foarte mic, dar și pentru că aveam audiență la nici câțiva pași și nu pot spune că ușa asta e antifonată.

Mă așteptam la prima sa întrebare, deși parcă înăuntrul meu speram să nu o pună. Nu mai puteam evita răspunsul acum, mai ales că eu îl îndemnasem să mă întrebe curiozitățile sale. Într-un fel, parcă să-mi ușurez conștiința suna de altfel bine. Măcar față de el să nu fie nevoie să țin toate aceste lucruri ascunse. Era greu însă. Mult mai greu decât mi-aș fi închipuit. Mi-am lăsat privirea în jos, cu ochii fixați pe acul de rever în formă de floare de nu-mă-uita. Am atins ușor obiectul mic de argint, respirând adânc.

- Auguste nu a fost nimic mai mult decât un demon nenorocit pentru mine, o spun cu răceală în glas, evitându-i privirea. Ne-am întâlnit întâmplător acum câțiva ani, când eu abia venisem la Paris. Primele luni în orașul ăsta n-au fost ușoare, nu prea găsești de muncă când n-ai nici măcar liceul făcut, cel puțin nu ceva care se plătește decent. Când era cald puteam să dorm prin parcuri, dar după ce s-a lăsat frigul a trebuit să găsesc o soluție. Cu Auguste m-am întâlnit în atelierul unui prieten de-al său, tot fotograf. Eu ... petrecusem noaptea la el.

Speram să înțeleagă la ce mă referam prin ”petrecut noaptea”. Nu doream să intru în detalii mai mult decât era necesar. Nu eram pudic sau ceva, mai degrabă indiferent, dar în fața lui Leon aceste informații îmi provocau un soi de rușine. Nu voiam să par murdar în fața lui.

- I-am atras atenția atunci. Voia să-i pozez ca model. Îmi promitea un viitor splendid, cu petreceri și bani și case luxoase pe Champs-Elysees, dar eu l-am refuzat. Eu sunt pictor, să fiu doar o muză și-un model pentru alții pentru mine ar fi fost mai rău ca moartea. Locul meu e în fața pânzei cu pensula în mână, nu pe piedestal cu paharul de șampanie. Vrăjile lui nu funcționau pe mine, care vedeam în față numai artă. A mai încercat pe urmă să mă seducă când ne intersectam ocazional, dar de fiecare dată ajungeam la aceeași concluzie. Numai că acum câteva săptămâni, nevoia a făcut să caut ajutorul lui.

Am luat o mică pauză, prinzându-mi corpul între brațe în timp ce fixasem un punct inexistent de pe podea. Nu puteam să mă uit la Leon în timp ce-i povesteam aceste lucruri.

- Aveam nevoie de relațiile lui pentru o treabă urgentă, continui pe un ton mai jos. Mi-am călcat pe mândrie și i-am cerut ajutorul. Bineînțeles, lucrul acesta avea un preț, iar el știe foarte bine să profite de situațiile în care se află oamenii. Auguste a cerut o ... noapte. Cu mine. Așa că m-am ... m-am culcat cu el, o spusesem aproape șoptit, strângându-mi mai tare brațele în mâini. Nu a fost prima dată când am făcut așa ceva, dar a fost ... terifiant. Știa că puterea e la el și nu s-a abținut deloc. A vrut să mă chinuie, să scoată cu orice preț o reacție de la mine, așa că a insistat până când am ajuns la limită și ... l-am implorat să se oprească. De obicei pot masca totul cu indiferență, dar de data asta ... n-a mai putut fi la fel. I-am simțit zile întregi strânsoarea sălbatică pe pielea mea. Și acum, ca un blestemat de drac ce e, îmi vorbește și mă privește cu mândria și superioritatea cu care ... m-a umilit ... în noaptea aceea.

O noapte pe care vreau cu orice preț să o îngrop și să nu-mi mai amintesc de ea niciodată. Mi-am ridicat din nou privirea spre acul de rever ce strălucea ușor în lumina difuză a încăperii. Îmi aducea aminte de lanurile întinse de nu-mă-uita, ascunse între denivelările munților Alpi. Câteodată stăteam întins printre ele și pictam cerul în nuanțele minții mele.

- Locul acela la care am renunțat, așa cum ai bănuit corect, este ... era casa în care am copilărit. Eu nu m-am născut în orașul ăsta, ci într-un sat mult mai departe, la poalele munților Alpi. Tatăl meu a murit când eram adolescent, iar mama la puțin timp după ce am plecat la Paris. După moartea lor, casa mi-a rămas moștenire mie. Nu m-am atins și nu m-am întors la ea de când am plecat. Doar că am avut nevoie urgent de bani. Nu aveam timp pentru procesul de cumpărare, agenții și munți de acte, de-aia am apelat la Auguste. Prietenul său mi-a ... a cumpărat casa. Cu banii jos. Am crezut că va fi ușor să dau cheile altcuiva, că nu sunt atașat, că nu fac parte din acel loc, dar s-a dovedit a fi unul din cele mai grele lucruri pe care le-am făcut vreodată. Când mă gândesc la acele pajiști verzi, la acoperișul din șindrilă roșie și mirosul de fân și flori și lapte, pur și simplu ... îmi așez mâna în mijlocul pieptului, masând ușor... parcă simt cum se creează un gol aici.

În ciuda acestor sentimente, nu regret absolut nimic. A meritat, până la ultimul moment. Dezgustul, frica, durerea, nostalgia, frustrarea, fiecare dintre ele au meritat până la ultimul gram. Dacă m-aș întoarce în timp, aș face fără ezitare aceleași lucruri din nou. Pentru că datorită lor, acum sunt în brațele muzei mele.

- Deci? Ți-am hrănit suficient curiozitatea? îl întreb, deși încă nu avusesem curajul să-mi ridic ochii și să-l privesc drept în față.

Dum 9 Ian - 1:47:26

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

Puteam sa ii simt tensiunea odata ce am terminat sa ii ating buzele, dar s-a linistit odata ce a auzit acele intrebari. Nu, nu s-a linistit.

E ca si cum s-a adancit in niste emotii grele, ce poate ar fi sorit sa le uite si sa nu isi reaminteasca. Dar din pacate nu va putea sa le ascunda intr-un cufar cu lacat si sa il arunce undeva departe, cel putin nu acum. Aveam nevoie sa stiu, pentru a intelege. Poate doar doream sa imi satisfac curiozitatea, dar acele informatii aveau sa fie valoroase la un moment dat. Totul la timpul sau, nu era nevoie sa ma grabesc si trebuia doar sa culeg fragmente din ceea ce s-a intamplat. Iar odata culese sa le pun cap la cap si sa inteleg ce s-a intamplat.

Odata ce a inceput sa imi povesteasca imi evita privirea. Era precum o imagine intiparita in mintea mea ce o vazusem in atelierul creatorului, pe Maria, sora a lui Martei si tot odata femeia ce pacatuise. Cea care a fost odata fecioara nu putea decat sa isi insiruiasca evenimentele prin care a trecut, fara a putea ridica ochii din pamant cufundata in emotii puternice de vina. Acea imagine se potrivea in acea clipa, Asbel intruchipa in aceasta clipa acea fiinta din tablouri.

L-am lasat sa insiruie evenimentele asa cum s-au intamplat. Nu eram socat de faptul ca Auguste ii facuse viata grea lui Asbel. Dar puteam intelege de dinainte ca nu i-a fost usor, sa ajungi intr-un loc complet necunoscut si sa fii limitat de nevoile omenesti era cumplit. In esenta nu puteam intelege toata suferinta prin care a trecut, inca nu puteam intelege ce inseamna cu adevarat acele emotii intunecate.

Cu cat inainta in raspunsuri cu atat mai mult Auguste se potrivea profilului ce i l-am facut din simplele observatii. In minte imi venisera cuvintele ce mi-au fost rostite de Asbel inainte de a lua contact cu lumea din exterior. Pe cat de fascinanta era pe atat de grotesc era totul, inclusiv cei ce ar fi putut sa il raneasca. In pozitia actuala nu puteam sa ii ofer nimic cu adevarat lui Asbel in lumea lor, asa ca imi crescuse dorinta de a putea capata libertatea dorita cat mai repede. Dar nu puteam sa ma grabesc, totul trebuia sa fie facut cu atentie.

O parte din mine s-a bucurat ca Asbel nu i-a cazut in plasa complet acelui om, dar ce a urmat sa imi zica m-a surprins. Intuisem multe lucruri, dar acesta era un lucru ce imi scapase. O tristete profunda m-a cuprins cu cat ascultam mai mult, as fi dorit sa nu mai continue pentru ca acele lucruri ar fi devastat orice persoana oricat de rezistenta ar fi fost. Oamenii erau fiinte vii, cu un intreg sistem complex si astfel de situatii iar fi impins la limita.

In timp ce continua sa imi zica de acel loc ce parea desprins din carti, cu mana dreapta i-am inconjurat talia pentru a-l aduce putin mai aproape de pieptul meu. Locul de unde a provenit Asbel, acum a fost pangarit de acei oameni ce nu ar fi inteles cu adevarat valoarea acestuia. Poate si chiar daca ar fi facut-o, ar folosi-o ca unealta pentru ai rani pe cei ce au fost nevoiti sa renunte la el.

Cu mana stanga imi asez mana peste a sa cand o puse in dreptul pieptului sau. Nu stiam cat de mult eram capabil sa ii reintregesc fiinta, dar aveam sa ii fiu alaturi oricat de greu ar fi fost. Trebuia sa formez o legatura ce nimeni nu ar fi in stare sa o rupa.

Cand am intrat in simtiri, mici picaturi umede imi cadeau pe obraz precum mici cristale ce se preling pe o suprafata de marmura. Culoarea irisului mi se cufundase intr-un cenusiu inchis, norii de furtuna si-au facut aparitia. Au cuprins totul fara a prevesti lucruri bune ce vor urma. De ce eu varsam lacrimi in acel moment? De ce simteam ca intreaga fiinta este cutremurata? Si mai presus de toate de ce ma durea in piept?

Imi iau totusi mana de pe pieptul sau si il prind de barbie pentru a-l obliga sa se uite spre mine,

nu doream sa isi coboare privirea cand vorbea cu mine.

- Multumesc ca mi-ai impartasit ceea ce ti s-a intamplat. Nu trebuie sa pleci ochii in fata mea, nu e nevoie sa te simti rusinat niciodata de acele lucruri ce ti s-au intamplat. Prin ceea ce mi-ai impartasit am inteles inca odata cat de devotat esti artei si ai riscat totul pentru a putea sa iti urmezi drumul.

Am facut o pauza ca m-ai apoi sa schitez un zambet bland, de aceasta data totusi era diferit. Era un zambet ce ascundea tristete si bucurie pentru ceea ce i se intamplase.

- De astazi nu vei mai fi umilit de nimeni si nu ai mai sa simti nici cea mai mica repulsie, nu voi lasa pe nimeni sa te atinga mai mult decat este nevoie. Ai incredere in mine si stai in bratele mele pentru o eternitate, lasa-ma sa distrug totul pentru tine.

I-am plasat un sarut pe gat, ca mai apoi sa il imbratisez atat de strans incat pieptul meu se lipise de al sau. Mi-am asezat barbia pe umarul sau pentru a sta pentru cateva momentele asa.

O singura intrebare imi ramase in minte totusi, nu as fi dorit sa o pun sincer si probabil as fi regretat mai tarziu. Dar aveam nevoie sa stiu.
- Totusi ceva inca ma deranjeaza, am inteles ca ai renuntat la acel loc pentru ca ai avut nevoie de bani la acel moment. Inca nu stiu cu adevarat valoarea obiectelor fizice in lumea voastra, in ochii mei oricum au valoare cu adevarat doar fata de ceea ce sunteti atasati. In rest sunt simple obiecte ce doar le tineti fara rost. Dar nu asta e important acum, ceea ce vreau sa zic este urmatoarea intrebare. Existenta tabloului meu in atelier are legatura cu aceasta intamplare? Atat de valoros era in ochii oamenilor?

M-am indepartat din imbratisare in timp imi treceam degetul mare peste o parte a pielii de pe gatul sau.

***

O voce in mintea mea isi facuse aparitia, era un zgomot insesizabil la inceput dar incepea treptat sa creasca si sa inteleg ce spune.

Voce: "Creatie perfecta a spus el? Ai adus doar dezastru de la creatia ta." Rade zgomotos.

Leon: "Dezastru?"

Voce: "Esti atat de nestiutor. Ei te numesc fiinta perfecta, dar existenta ta ajunge sa aduca mai mult blestem decat binecuvantare. Moartea creatorului tau. Pierderea unui camin ce ar fi putut reprezenta un mic paradis. Rusinea pictata pe chipul celui pretuit."

Leon: "Eu nu am facut nimic din toate acestea. Sunt un sir de evenimente in diferite conjuncturi,

daca nu ar fi gost aceste evenimente ar fi fost altele si tot asa."

Voce: Rade.

Liniste.

Voce: "Ah, atat de naiv. Vrei sa distrugi ai zis? Vezi sa nu distrugi ceva mai pretios, cum ar fi viata Lui. Asa cum ai facut-o cu cea a creatorului tau."

Leon: "Voi frange doar ce este nevoie. Dar nu am sa il ranesc, El este..."

Voce: "Este? Am inteles. Dar hai inapoi in tablou Leon. Ne este atat de dor de tine.

Va trebui sa te intorci la acel moment, altfel vei disparea pentru totdeauna." Suspina.

Leon: "Sa dispar? Nu pot disparea acum, am zis trebuie sa..."

Voce: Tipa. "Nu intelegi nimic, tu esti de vina pentru tot. Da, daca nu te vei intoarce acum nu te vei mai putea intoarce niciodata.

Il vei lasa pe El singur?" Se linisteste.

Leon: "Am inteles, am sa ma intorc curand."

Voce: "Asa, fi ascultator."

Liniste.

____________________________________________________________________________________

"Toata lumea este o scena,
Si toti barbatii si femeile doar jucatori.
Ei au iesirile lor și intrarile lor,
si un singur om în timpul sau joaca multe parti".
– William Shakespeare

____________________________________________________________________________________

"Omul intelept nu-si calculeaza sansele. El isi fixeaza telul si apoi il atinge". – Lao Tise

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Dum 9 Ian - 12:25:05

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Pisica

Mesaje : 169
Data de inscriere : 03/08/2017
Varsta : 24

IonicaSuper

_______________________________________________________________________

-|| Garnier Asbel Chantal . || . 25 . || . Artist ||-
_______________________________________________________________________

L-am simțit cum mă trage mai aproape de trupul său în ceea ce părea a fi o încercare de consolare. Mi-am lăsat trupul moale sub atingerile sale. Am plecat de bunăvoie din acea oază liniștită, ascunsă între mulți. Am renunțat la florile de nu-mă-uita, la mirosul de fân, la cerul albastru cu nori de cremă, la acoperișurile din șindrilă roșie, la oamenii simpli și la liniștea muntelui. Le-am dat ca să mă topesc în piatra încinsă a Parisului, acoperit de culoare și zgomot și libertate. Am renunțat la aripile naturio ca să mi le pictez singur. Îmi va fi dor de acel loc acum atât de departe cum îți e dor de sinele tău copil. Cândva l-am avut în brațe și l-am trăit, dar a trebuit să-i dau drumul. Pentru că, în acest moment, locul meu e în brațele lui Leon și nu am simțit niciodată că sunt exact unde trebuie mai mult decât acum.

Când mi-a ridicat bărbia ca să mă oblige să mă uit la el, am putut să văd cum din ochii săi curgeau lacrimi. Am simțit pur și simplu cum inima mi-a a tresărit și senzații ciudate m-au cuprins și mi-au rămas în gât. El plângea pentru mine? Mi se strângea pieptul și-l simțeam cum doare când îl vedeam așa, cu ochii săi superbi atât de întunecați. În același timp, cum puteam să nu am fiori de bucurie? Cum puteam să nu fiu fericit când lacrimile sale îmi demonstrau faptul că îi pasă de mine? Aproape că aș fi plâns și eu, fără a putea decide ce emoție mă chinuie mai tare în momentul ăsta.

Cu mișcări ușoare, mi-am înfășurat brațele în jurul gâtului său, ascuntându-i vocea cum curge prin timpanele mele, devorându-i cuvintele silabă cu silabă. Cum a reușit acest bărbat să-mi ia mințile și să-mi facă creierul și sufletul de nerecunoscut în mai puțin de o zi? Cum mi-a dat rațiunea peste cap? Cum mi-a făcut fiecare măruntai de corp să reacționeze la simplul său zâmbet? Cum reușește să mă facă să-l vreau în toate modurile posibile? Și vreau, la rândul meu, să-i ofer fiecare parte din mine, bucată cu bucată.

Mi-am apropiat buzele de obrazul său stâng și, cât de delicat am putut, i-am sărutat lacrimile care îi cădeau, repetând pe urmă gestul și în partea dreaptă. Mi-am așezat palmele pe liniile chipului său, ștergându-i dărele rămase cu degetele mari. L-am privit direct și sincer în acea furtună care se pornise în irișii său, iar un zâmbet mi s-a înfiripat pe buze, în timp ce printre acestea mi-a crăpat un surâs scurt. Mi-am închis ochii, lăsându-mi fruntea să se odihnească pe sternul său.

- Promit că voi sta în brațele tale dacă tu îmi vei promite că mă vei ține o eternitate și nu-mi vei da drumul niciodată. Distruge totul, Leon, distruge gândurile existenței ăsteia însingurate, distruge amintirea mâinilor care s-a impregnat atât de adânc în pielea mea, distruge-mi interiorul până când va știi numai atingerea ta, dar, sub nicio formă, să nu-mi dai drumul vreodată...

Mi-am ridicat capul, ținându-mi ochii întredeschiși. Mi-am mușcat ușor buza, simțindu-mi pieptul cum bate și arde și se contractă, totul pentru blondul ce mă ține acum în brațele sale. M-am lăsat condus de presiunea plămânilor, de amețeala din capul meu și de focul puternic din stomac, lipindu-mi gura de a sa într-un sărut după care eram însetat. Mai întâi doar o atingere, ce se transformă în mângâiere. Și mângâierea în apăsare. Și apăsarea în dorință sălbatică. Și dorința în foame de el. Îl sărutam lung și apăsat, cu pauze scurte și cu o pasiune pe care doar arta credeam că mi-o poate trezi. M-am înșelat însă. Eram înfierbântat după buzele sale așa cum sunt după culoare. Eforia atingerii sale semăna cu sentimentul pensulei mângâind pânza. Îi voiam corpul peste al meu așa cum vreau să mă învăluie frumosul. De la un moment la altul, el și arta aveau să devină unul. Leon, muza mea, te voi transforma în artă, atât cu creioanele, cât și cu trupul meu...

I-am dat drumul pentru puțin, încercând să trag cât de mult aer pot și să-mi eliberez capul de această senzație dulce de amețeală carnală. Leon chiar era o ființă superioară, nu numai din punct de vedere al aspectului, ci și ca intelect. A pus toate informațiile adunate cap la cap și a formulat cu acestea o ipoteză cât se poate de exactă. Nu puteam decât să fiu impresionat și chiar mai incitat de inteligența sa excepțională, iar acest lucru se vedea din trupul meu care începuse să reacționeze. I-am așezat o palmă pe obraz, lipindu-mi fruntea ușor transpirată de a sa. L-am privit direct în ochi și i-am răspuns pe un ton clar și fără regret.

- N-aș fi permis nimănui să te aibă și am făcut ce era necesar pentru asta. De când maestrul mi-a spus despre tine, despre creația sa cea mai sublimă, am știut că mă voi îndrăgosti de acel tablou din prima clipă când îl voi vedea, iar când maestrul a murit am știut că nu te pot lăsa să pici pe mâinile nimănui altcuiva, oricât m-ar costa asta. Nu valorezi atât de mult, valorezi infinit mai mult. În ochii oamenilor erai doar un preț și o piesă într-o colecție, dar pentru mine... tu ești muza mea, Leon, muza pe care am așteptat-o o viață...

Aș mai fi vândut o mie de astfel de case, mi-aș mai fi dat o mie din nopțile mele lui Auguste, totul pentru el. Pentru ființa aceasta perfectă. Pentru muza mea.

- M-am vândut pentru tine, Leon, așa că asumă-ți responsabilitatea. Luminează-mi gândul și inspiră-mă, până vom atinge împreună sublimul. Ai grijă de fiecare bucățică care-ți aparține acum, de aici... îi spun așezându-i mâna pe pieptul meu, conducând-o ușor, pe fiecare centimentru, mai jos și tot mai jos, pe abdomen, pe bazin, până am ajuns între picioarele mele, făcându-l să strângă ușor și pe mine să scot un mic geamăt și să șoptesc... până aici...

Mi-am luat mâna de pe a sa și le-am așezat pe amândouă pe gâtul său, jucându-mă cu degetul arătător pe conturul masculin al acestuia. Nu știu ce mă apucase deodată, dar nici dacă avea să bată însuși Sfântul Petru la ușa cămarei să facă ultimele strigări la îmbarcarea către Rai nu m-aș fi oprit.

- Aseară te-am satisfăcut mai întâi cu gura... și pe urmă ți-ai dat drumul înăuntrul meu... îi spun pe un ton încet și răgușit, aproape ca o șoaptă erotică... Nu vrei să încercăm și... invers, poate? îl întreb, așezându-mi degetele de la mâna nebandajată pe buze, prinzând ușor unul din vârfuri între dinți. Vei avea grijă de ceea ce aeste acum al tău, Leon?

Lun 14 Mar - 1:30:22

Sex :

Zodiac :

Zodiac chinezesc : Tigru

Mesaje : 55
Data de inscriere : 06/09/2020
Varsta : 25

Jocuri/Distractii : RPG Yaoi

kurosense

____________________________________________________________________________________

"Existenta mea este reala? Am fost creat din sange varsat?"

╔═ ═╗

Nume intreg: Leon Chamberlain

╚═ ═╝

____________________________________________________________________________________

Lacrimile erau de neoprit, simteam o apasare in jurul pieptului, iar mintea mi se intunecase pe moment. Doar atingerea sa blanda a putut sa ma trezeasca sub acea vraja blestemata, ce ma facuse sa imi pierd constiinte pentru cateva secunde in timpul masurat de oameni. Nu a ramas nici macar o urma dupa ce lacrimile mi-au fost sterse de Asbel, am putut simti cum orice neliniste a disparut odata ce degetele sale se plimbau pe obrajii mei.

Numai sarutul sau putea sa ma elibereze din acea decadere, cand simteam ca lumea noua nu imi accepta existenta cu adevarat.

Ma temeam ca o sa ma pierd printre alte existente infime, ca legatura mea cu tabloul era mult mai puternica si inca nu am scapat complet.
Cuvintele ce au urmat din partea sa m-au lasat surprins, nu aveam certitudinea ca avea sa accepte ceea ce doream sa fac.

Dar adevarul este ca era un adevarat mister pentru mine.

Nu am stiut cu exactitate pana nu am iesit afara. Puteam analiza aceste fiinte doar la o privire mai atenta, la aspectul lor, la gesturi sau la cum vorbesc. Era cu adevarat interesant, doar ca nu puteam zice ca ma captivau cu adevarat.

Parea mai mult precum o placere de care m-as bucura ocazional, dar in final nedorind sa ma mai bucur de ea.

Dar El era diferit.

Putea aborda atatea tipuri de comportament, de asemenea avea o expresie diferita aproape de fiecare data. Parea a fi precum o lumina alba difuza ce la o privire superficiala avea o singura culoare. Doar ca nu era tocmai asa, daca ai fi descompus fiecare element al comportamentului sau era mai mult decat se vedea din exterior. Era precum un fascicul de lumina ce se descompune intr-o lumina in diverse culori.

Existenta sa era cel mai frumos spectru de lumini.

Trebuia doar sa adun fiecare culoare din acel fascicul de lumina si sa il repictez de la zero in cu acele culori de lumina.

- Voi distruge tot ceea ce te-a asuprit. Si sa nu ai teama, pentru ca locul tau nu va fi decat in bratele mele si nu iti vor da drumul niciodata.

Nu a mai fost nevoie sa respir, pentru ca sarutul in care ma trase Asbel era mai mult decat suficient pentru a trai. De a ma inradacina in acea noua existenta ce ma scoase din realitatea mea intunecata si am renascut sub acea forma, am renascut intr-un vis atat de placut incat imi era teama ca se va sfarsit. Doar atingerea sa imi putea confirma ca eu exist in lumea lor, ca nu sunt doar cufundat intr-o iluzie plasmuita de propria minte pentru a evita intunericul de dinainte sa ma fi nascut.

Buzele mele au inceput sa se contopeasca cu ale sale in acel sarut divin, temperatura corpului meu incepe sa creasca constant.

Nu doar asta crestea in interiorul meu, mai era ceva. Dorinta de al cufunda in cele mai minunate placeri, sa il privesc cum sta neajutorat sub mine sau isi lipeste pieptul de al meu pentru ca nu se poate opune. Acel moment ce era precum un ritual de pregatire, in sarutul era doar un semn prevestitor la ceea ce avea sa urmeze.

Nu am putut sa imi abtin dorintele, asa ca mi-a dus o mana pe dupa talia sa pentru a-l obliga sa se lipeasca mai mult cu abdomenul de al meu. Iar cand am facut aceasta miscare involuntar sarutul a devenit si mai apasat.

Nici cel mai pur inger nu ar fi putut rezista acestei intruchipari diabolice, acelor dorinte mai dulci decat orice

miresme a florilor de noapte a carei ameteala te-ar fi vrajit.

Cand s-a oprit pentru moment pentru a-si putea recapata respiratia, privirea mea a cazut catre pieptul sau ce crestea si scadea constant.
Ii urmaream miscarile, ma bucuram de atingerile si vorbele ce le zicea aproape in soapta.

Nu mai era nimeni in acea incapere, dar era precum ar fi vrut ca acele cuvinte sa ramana intre noi. Obrajii mi s-au imbujorat precum ar reactiona o fecioara cand i se declara cuvinte de dragoste intr-o intimitate coplesitoare.

Impactul ce il avea asupra mea era atat de surprinzator incat ma

facea sa imi pierd controlul, simteam cum fierb pe dinauntru. Dar asteptam si asteptam...

Dar Asbel a atins deja un punct in care mi-a dat totul peste cap. Desi mintea imi era mai activa ca niciodata, totusi simteam ca era acaparata de o mie de ganduri in acel moment. Momentul in care in urechile mele au rasunat acel mic geamat aproape

insesizabil, s-a adaugat si ultima picatura in pahar si a dat pe afara.

Cu mana ce inca il tineam strans lipit de mine l-am atras si mai aproape, blocandu-i mana ce coborase in zona sa. Ca mai apoi cu mana libera sa imi fac loc pe langa a sa si sa i-o iau, iar cu ajutorul mainii sale sa incep sa ii masez organul prin pantaloni.

Puteam simti cum culoarea ochiului stang se cufunda intr-un auriu arsenic, pe atat de fermecatoare acea nuanta pe atat de otravitoare putea deveni. Pupilele imi erau dilatate si complet fixate pe cel din fata mea, pe atat de nefireasca acea discrepanta de culoare pe atat de placuta era de admirat.

Cand mi-a adus aminte de seara anterioara orice urma de control a fost indepartata si

a fost inlocuita cu dorinta de a-l vedea ravasit. Rascolit. Dezorientat.
Acaparat de propria mea prezenta.

- Invers? intreb cu un ton inocent si totusi o privire ce l-ar distruge din nou si din nou, pentru ca mai apoi sa il reconstruiasca precum un intreg.

Suvitele de par imi cadeau rebele peste umeri in timp ce eu ma pozitionam mai aproape de urechea lui Asbel. In timp ce inca mana mea era peste organul sau si ii oferea atingeri cat mai tachinatoare. Cu doua degete incepusem sa ii frec acea parte, ca mai apoi doar sa urc in sus spre abdomen pentru a-l mangaia.

Nu era singurul ce putea sa porneasca furtuna in acest joc, din pacate va trebui sa afle ca de aceasta data daca te jucai cu focul se putea arde mai tare. Inca nu stiam cu exactitate de unde venea aceasta dorinta de al dori sa faca sa cedeze cat mai repede, era o placere inca din prima seara cand am aflat ce gust dulce avea corpul sau si cat de bine era cand il acaparam.

Mi-am trecut limba peste buzele rosiatice ce asteptau inca un sarut aprins din partea sa, dar am decis sa las acel sarut asteptat pentru a-mi cobori buzele mai jos spre gat in timp ce continuam sa zic pe un ton mult mai diferit. Un ton provocator, in care vocea devenise vibranta si masculina, aproape ca era amenintatoare.

- Voi avea grija de tine, atat de bine incat ma vei implora sa ma adancesc mai mult in tine. Sa iti creez un orgasm unul dupa altul si sa iti strangi interiorul in jurul organului meu ce va creste in tine. Esti doar al meu si o sa iti reamintesc de fiecare data acest lucru. Si nu in ultimul rand...

Imi trec limba umeda peste pielea sa moale si fina, in timp ce respiratia mea se loveste de gatul sau intr-un mod repetat. Plasez un sarut fix in zona unde se termina gatul si incepe partea superioara, mai exact unde se ascundea osul hioid.

Dupa acea sarutare facuta in graba, am continuat pe acelasi ton.

- Voi fi curios cat vei reusi sa iti inghiti propriile gemete odata ce voi incepe. Ghemetele tale sunt cea mai frumoasa muzica pentru mine, asa ca voi face orice pentru ca tu sa imi canti acea melodie.

Cum avea picioarele inca in jurul meu, cand distanta intre noi se diminuase de tot si mi-am restras mana din partea sa de jos am putut simti cum cele doua erectii se impingeau una pe alta. Intr-o singura clipa am decus sa ii dau bluza jos alaturi de orice material ce imi bloca privelistea, am stat pe moment sa ii admir pieptul si abdomenul. Odata ce am fost satisfacut de privelistea de ansamblu am dorit sa continui sa ii ofer mai mult, sa incep sa ma cufund mai mult in acea placere vinovata.

Corpul sau atat de atragator, pasiunea sa de neoprit, ochii sai fermecatori,

cunoasterea si inteligenta ce le detinea, ageritatea sa. Toate ma faceau sa il vreau constant.

Voiam sa fiu singurul ce ii vedere cele mai ascunse parti, sa il descopar cu rabdare si totusi numai in fata mea sa fie coplesit.
O mana era ocupata cu spatele sau, avea rolul de al sustine dar tot odata si incepusem cu degetele sa ma plimb pe linia coloanei sale. Era o atingere de abia sesizabila, doream ca atentia mea sa fie pe partea din fata. Mi-am lipit buzele de sfarcul sau stang si cu celalalta mana i l-am acaparat pe cel de care nu ma puteam ocupa cu buzele. Am inceput sa ii sarut sfarcul, ca mai apoi sa il prind intre buze, sa il rotesc cu ajutorul dintilor si sa il trag spre exterior. Am continuat acest proces de cateva ori, ca in final sa imi trec limba peste locul vandalizat si rosu in acea clipa.

Am facut mici cercuri cu limba pentru a umezi acel loc, in timp ce mana mea avea grija sa ii prinda intre doua degete varful celuilalt sfarc. Continui sa il apas si sa il rotesc, acest proces crea o placere dureroasa. Ma indepartez pentru a admira noua priveliste, ambele sfarcuri acum erau precum doi muguri ce sunt pregatiti sa infloreasca. Cum isi tinea mainile in jurul gatului meu observ ca bandajul se desfacuse destul de mult, mai ales atunci cand facuse acel gest atat de impegnant in minte.

I l-am prins la randul meu cu buzele si l-am tras usor pentru a-l lasa mai apoi sa cada pe jos, ma uit inca la mana sa partial ranita.

Ca mai apoi sa imi duc mana de pe pieptul sau pe mana ranita si sa incep sa ii mangai palma cu doua

degete, semn ce inseamna ca sunt acolo doar pentru el si scape de orice grija.

____________________________________________________________________________________

"Toata lumea este o scena,
Si toti barbatii si femeile doar jucatori.
Ei au iesirile lor și intrarile lor,
si un singur om în timpul sau joaca multe parti".
– William Shakespeare

____________________________________________________________________________________

"Omul intelept nu-si calculeaza sansele. El isi fixeaza telul si apoi il atinge". – Lao Tise

____________________________________________________________________________________

Semnat Leon.

Lun 14 Mar - 21:09:45

Continut sponsorizat

Mergi la pagina :

1, 2, 3

Data/ora curentă este: Dum 28 Apr - 8:28:23

RPG Anime Romania

RPG Anime Romania

RPG Anime Romania

Ultimele subiecte

Afilieri

Recent Members

[+18 - Yaoi] Făcuți din aceeași paletă de culori