Lelouch era genul ăla de om care cum îl pui în pat, aşa adoarme. Fie încolăcit ca o caracatiţă , fie scândură, la el orice poziţie era posibilă. Aşa că Jennifer punându-l într-una din poziţiile de dormit sub formă de youga, că numai aşa se putea numi, oamenii sănătoşi la cap nu dormeau în halul ăla, închise ochii şi se duse în lumea viselor unde nu era urmărit şi persecutat de nimeni.

Dimineaţa, de parcă avea un ceas biologic instalat, la ora şapte fără un sfert şi fu în picioare. Avea nevoie doar de maxim 5 ore de somn să se revigoreze, iar acum dormise chiar mai mult ca de obicei.
Se strecură de sub Jennifer, scoţându-şi capul din ţâţele ei şi bombănind ca pentru sine că se trezise cu cărămida în chiloţi, dacă ştiţi ce zic. .. yeah, yeah, all the man has this fuckin curse.
Îşi ciufulii, părul, se duse la budă, făcu o manuela veselă şi un duş rece să-şi revină şi se duse apoi în bucătărie. Inspectă frigiderul şi găsi o cutie de iaurt expirată care mirosea mai rău ca şosetele bunică-sii (şi bunică-sa era moartă, ca să ne înţelegem...) pe care o zvârlii ca un mare ecologist ce era pe geam. În rest era nişte bacon pe care-l puse să se prăjească în timp ce turnă apă în ibric să facă de o cafea. Mirosul de cafea mereu o trezea pe Jennifer, care de regulă era mai leneşă ca el şi ar mai fi moţăit prin pat poate şi încă câteva ore, dar acel miros puternic, căci Lulu avea un fel al său de a preparea cafeaua mereu o tenta pe ea să vină şi să-şi petreacă dimineaţa împreună. Mereu aveau dimineţi pline de peripeţii tocmai pentru că erau aşa de diferiţi şi se completau unul pe altul.