Valinor



In timp ce am asteptat am putut auzi niste pasi pe hol, nu pareau sa fie cei ai blondinului si nici a lui Ellen ceea ce ma facuse oarecum intrebator. Nu dupa mult timp am auzit clanta cum e lasata in jos semn ca cel de pe partea cealalta voia sa verifice daca usa e descuiata. Cand s-a convins ca e, persoana respectiva intrase fiind nimeni altul decat brunetul de ieri...Dean parca?
L-am privit cum inainteaza vizibil entuziasmat de vederea mea privindu-l in continuare inexpresiv.
-In sfarsit te-am gasit pletosul meu roscovan. De ce nu arati niciun gest? esti speriat? Nu-ti fie frica de mine, nu am sa-ti fac rau..., zise acesta cu glas bland apropiindu-se de patul meu mangaindu-mi pletele lungi si rosii ce cadeau putin si pe pat.
Nu schitasem nimic neavand niciun motiv sa o fac, chiar daca senzatia era...alta. S-a aplecat spre mine ridicandu-mi chipul in acelasi mod ca si data trecuta privindu-ma intens iar apoi cand a vrut sa ma sarute in incapere isi facuse aparitia Ellen cu o tava de mancare in mana.
-Valinor, ti-am adus...Tu ce cauti aici?! nu ai voie! spuse Ellen mai sa scape tava din mana punand-o repede pe o masuta.
-Valinor? ce nume frumos..., zise Dean usor nostalgic privindu-ma cu un zambet larg.
Ellen era furios si chiar cand brunetul era pe cale sa ma sarute din nou, baiatul se avanta asupra lui incercand sa-l doboare. Dean, foarte rapid il tranti la pamant iar apoi scoase un pistol tragand in Ellen cu atata usurinta incat mi-am simtit sufletul cum se strange vrand sa ma napustesc asupra satenului sa-l ajut. Gafaia si bluza i se patase toata de sange in timp ce incerca sa se ridice.
-Lasa-l, o sa fie bine! ma asigura brunetul lungindu-ma apoi pe pat si venind deasupra mea continuand sa se uite insistent la mine cu acelais aer dragastos. Cu coada ochiului l-am vazut pe Ellen cum iese pe usa, probabil vrand sa-l cheme pe stapan. Ar trebui sa ma impotrivesc? Oricum era mult mai puternic decat mine...