Valinor



Poate daca s-ar fi documentat mai mult despre elfi ar fi putut afla ca pentru noi niste atingeri ca in genul celor pe care mi le-a oferit atat brunetul cat mai ales blondinul erau fara nicio insemnare, nu simteam nimic si nici nu aveam vreun motiv sa-l indepartam pe cel de langa noi. Dean ma atinsese dar eu nu-i raspunsesem si nici nu reactionasem in vreun fel motiv pentru care respectasem toate regulile, daca l-as fi lasat si daca chiar mi-as fi dorit ca el sa-mi faca acele lucruri probabil as fi actionat si eu asa cum se intampla nu de mult cand eram cu stapanul si puteam chiar sa-l sarut fara a primit vreo aprobare. De asemenea nici nu avem cui sa-i zic ceea ce se intampla, asta ar fi insemnat ca blondinul sa auda de mine lucru care imi spusese ca nu mai voia sa se intample si tousi venise aici...cred ca mi-a fost putin dor de ochii lui. Dupa ce isi incheiase vorbele l-am privit cum paraseste camera aparand din nou Ellen privindu-ma cu ochii sai blanzi compatimitori.
-Cand o sa te inveti odata minte Valinor? pareai atat de perspicace si cu picioarele pe pamant cand ai venit aici...Esti suparat pe mine ca i-am zis stapanului? intreaba apoi pe un ton vinovat privindu-ma in ochi. Nu, nu eram suparat pe el, la urma urmei, odata si odata tot se afla.
Am dat negativ din cap iar apoi am luat tava de mancare punandu-mi-o pe genunchi si incepand sa mananc sub privirea mirata a lui Ellen.